ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.03.2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1576/2003

HOTĂRÂRE
27.03.2003
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1576/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 342/ D din 3 octombrie 2002 a Tribunalului Bacău, s-a

dispus:

În temeiul art. 334 C. proc. pen.,

schimbarea încadrării juridice, dintr-o singură infracțiune prevăzută de art.

257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în două infracțiuni

prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 257 alin. (1) C.

pen., condamnarea inculpatului R.N. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

influență (fapta din 5 mai 2001), la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 257 alin. (1) C.

pen., condamnarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

de influență (fapta din septembrie 2001) la pedeapsa de 3 ani închisoare;

În temeiul art. 215 alin. (2) C.

pen., condamnarea inculpatului R.N., pentru săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune (fapta din iulie - august 2001) la pedeapsa de 3 ani închisoare;

În temeiul art. 11 lit. a) și art. 4

lit. b) C. pen., contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiunile deduse

judecății, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Pedeapsa de executat 3 ani

închisoare.

În temeiul art. 86 alin. (1) C.

pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere;

În temeiul art. 86 alin. (2) C.

pen., s-a dispus fixarea termenului de încercare de 5 ani, începând cu data

rămânerii definitive a hotărârii;

În temeiul art. 85 alin. (3) C.

pen., inculpatul a fost supus pe durata termenului de încercare, următoarelor

măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate de organele

stabilite de instanță, privind supravegherea; b) să anunțe în prealabil orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi

controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 86 alin. (4) C. pen.

În temeiul art. 256 alin. (2) C.

pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 11.500.000 lei, a sumei

de 50 mărci germane și a sumei de 300 dolari S.U.A., sau contravaloarea valutei

în lei, la data punerii în executare a hotărârii.

În temeiul art. 14 și art. 346 C.

proc. pen., coroborat cu art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să

plătească părții civile C.D., suma de 15.000.000 lei cu titlu de despăgubiri

civile.

S-a dispus plata din fondurile

Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Bacău a sumei de 300.000 lei cu

titlu de onorariu avocat oficiu (av. Popovici M.).

În temeiul art. 191 alin. (1) C.

proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.500.000

lei cu titlu de cheltuieli judiciare, în care s-au inclus și onorariile

avocaților din oficiu.

S-a reținut în fapt că, inculpatul

R.N., în perioada mai – septembrie 2001, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții

infracționale, a pretins și primit, de la M.V., din municipiul Onești, sumele

de 300 de dolari S.U.A., 50 mărci germane și 1.500.000 lei, iar de la A.A. din

comuna Bârsănești, jud. Bacău a pretins și primit suma de 10.000.000 lei, în

două tranșe, în scopul obținerii vizei de lucru în Germania, prin A. București,

lăsând să se creadă că, pentru aceasta, dispune de influența necesară asupra

unor persoane din conducerea acestei instituții, precum directorul și

salariatul P. de la serviciul Pașapoarte, fapta petrecându-se pe raza

municipiului Onești.

S-a mai reținut că același inculpat,

în perioada iulie - august 2001, prin atribuirea calității mincinoase de

acționar al A. București, a indus-o în eroare pe partea civilă C.D., căreia i-a

făcut promisiunea mincinoasă, a asigurării unui loc de muncă în Germania, ca

tinichigiu, însușindu-și astfel, pentru sine, sumele de 300 dolari S.U.A., 75

mărci germane și 1.600.000 lei, prejudiciul în valoare de 15.000.000 lei cauzat

părții civile, nefiind recuperat (art. 215 alin. (2) C. pen.).

Împotriva sentinței penale a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, criticând hotărârea sub

aspectul încadrării juridice, susținându-se că greșit a reținut instanța de

fond că, în cauză au fost omise două infracțiuni de trafic de influență în

concurs real, în loc de o singură infracțiune continuată, a individualizării

pedepsei aplicate a cărei suspendare sub supraveghere a fost dispusă greșit și

a omisiunii aplicării art. 118 lit. d) C. pen.

Curtea de Apel Bacău a admis apelul

Parchetului și a casat hotărârea apelată numai în ce privește modalitatea de

executare a pedepsei aplicate inculpatului, înlăturând aplicarea dispozițiilor

art. 86

1

Instanța de apel a apreciat ca

întemeiată doar motivul de casare referitor la individualizarea pedepsei,

constatând că pedeapsa rezultantă se impune a fi executată în regim de detenție

pentru a fi atins scopul sancționator și preventiv al pedepsei, așa cum este

prevăzut de legiuitor în art. 52 C. pen.

Cu privire la critica referitoare la

omisiunea aplicării dispozițiilor art. 118 lit. d) C. pen., instanța de control

judiciar a reținut că în situația în care prin textul incriminator se prevede

confiscarea banilor, valorilor sau oricăror altor bunuri care au făcut obiectul

infracțiunii nu își mai găsesc aplicarea dispozițiilor cu caracter general ale

confiscării speciale prevăzută de art. 118 lit. d) C. pen., astfel încât,

critica formulată de Parchet sub acest aspect este nefondată, ca de altfel și

cea care vizează încadrarea juridică a faptelor.

Referitor la această din urmă

critică s-a apreciat că din probele administrate în cauză nu a rezultat că

faptele comise de inculpat au avut la bază o singură rezoluție infracțională și

că în momentul omiterii celorlalte fapte inculpatul ar fi avut reprezentarea

activității infracționale în ansamblul ei.

Decizia instanței de apel a fost

atacată cu recurs de inculpat care a criticat-o pentru greșita individualizare

a pedepsei aplicate, dispoziția care susține că nu o poate executa în regim de

detenție din cauza stării sale de sănătate și a cărei reducere o solicită, prin

apărătorul său.

Recursul nu este întemeiat.

Potrivit art. 72 C. pen., la

individualizarea pedepsei, instanța a ținut seama de gradul de pericol social

concret al faptelor, de împrejurările în care s-au comis, de limitele de

pedeapsă prevăzute de lege, de persoana inculpatului și de circumstanțele care

agravează sau atenuează răspunderea penală, astfel încât, pedeapsa aplicată să

servească scopului preventiv și sancționator prevăzut de art. 52 C. pen.

Orientarea instanței spre pedepse

situate aproape de limita minimă prevăzută de textul incriminator, dovedește

clemența de care a dat dovadă, faptul că s-au avut în vedere atitudinea de

regret a inculpatului, conduita sinceră a acestuia și lipsa antecedentelor sale

penale.

Cât privește însă modalitatea de

executare a pedepsei închisorii, concluzia corectă este cea a instanței de apel

care a stabilit că executarea urmează a fi făcută în regim de detenție față de

circumstanțele reale în care au fost comise faptele.

Referitor la precizarea recurentului

în sensul că starea sănătății sale îl pune în imposibilitatea de a executa

pedeapsa în regim de detenție, este de arătat că legiuitorul, în Codul de

procedură penală a stipulat dispoziții exprese prin care reglementează

instituția amânării sau întreruperea executării pedepsei, astfel încât,

recurentul are deschisă calea unei cereri ulterioare pentru a invoca cu succes

susținerile sale.

Pentru aceste considerente Curtea,

apreciază ca nefondat recursul declarat de inculpat astfel că urmează să-l

respingă ca atare în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

Respinge recursul, declarat de

inculpatul R.N. împotriva deciziei nr. 438 din 17 decembrie 2002 a Curții de

Apel Bacău, ca nefondat.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei ce va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 martie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-12-08
0,94
ÎCCJ, Decizia nr. 604/2003
va executa și pedeapsa a cărei suspendare s-a dispus, dacă în cadrul termenului de încercare va săvârși o nouă infracțiune. Ca atare, cererea privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, urmare a extinderii recursului în anulare
ÎCCJ 2005-03-14
0,94
ÎCCJ, Decizia nr. 55/2005
uante prevăzute de art. 74 lit. b) C. pen., în cazul infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum și la pedeapsa stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 a
ÎCCJ 2014-05-15
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1658/2014
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 606 din 18 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș, au fost condamnați inculpații: B.P. la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infrac
ÎCCJ 2003-01-14
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 135/2003
R O M A N I A S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul U.G. împotriva deciziei penale nr.255 din 12 septembrie 2002 a Curții de Apel Iași. S-a prezentat recurentul inculpat U.G., asistat de apărător ales, avocat S.S. Procedura
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 432/2009
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 206 din 9 iunie 2006, Tribunalul Suceava l-a condamnat pe inculpatul N.D.E., pentru săvârșirea infracțiunilor de: - trafic de influenț
Sursă