ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1576/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1576/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin
sentința penală nr. 342/ D din 3 octombrie 2002 a Tribunalului Bacău, s-a
dispus:
În temeiul art. 334 C. proc. pen.,
schimbarea încadrării juridice, dintr-o singură infracțiune prevăzută de art.
257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în două infracțiuni
prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 257 alin. (1) C.
pen., condamnarea inculpatului R.N. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de
influență (fapta din 5 mai 2001), la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 257 alin. (1) C.
pen., condamnarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic
de influență (fapta din septembrie 2001) la pedeapsa de 3 ani închisoare;
În temeiul art. 215 alin. (2) C.
pen., condamnarea inculpatului R.N., pentru săvârșirea infracțiunii de
înșelăciune (fapta din iulie - august 2001) la pedeapsa de 3 ani închisoare;
În temeiul art. 11 lit. a) și art. 4
lit. b) C. pen., contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiunile deduse
judecății, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Pedeapsa de executat 3 ani
închisoare.
În temeiul art. 86 alin. (1) C.
pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere;
În temeiul art. 86 alin. (2) C.
pen., s-a dispus fixarea termenului de încercare de 5 ani, începând cu data
rămânerii definitive a hotărârii;
În temeiul art. 85 alin. (3) C.
pen., inculpatul a fost supus pe durata termenului de încercare, următoarelor
măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate de organele
stabilite de instanță, privind supravegherea; b) să anunțe în prealabil orice
schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care
depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice
schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi
controlate mijloacele lui de existență.
S-a atras atenția inculpatului
asupra dispozițiilor art. 86 alin. (4) C. pen.
În temeiul art. 256 alin. (2) C.
pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 11.500.000 lei, a sumei
de 50 mărci germane și a sumei de 300 dolari S.U.A., sau contravaloarea valutei
în lei, la data punerii în executare a hotărârii.
În temeiul art. 14 și art. 346 C.
proc. pen., coroborat cu art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să
plătească părții civile C.D., suma de 15.000.000 lei cu titlu de despăgubiri
civile.
S-a dispus plata din fondurile
Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Bacău a sumei de 300.000 lei cu
titlu de onorariu avocat oficiu (av. Popovici M.).
În temeiul art. 191 alin. (1) C.
proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.500.000
lei cu titlu de cheltuieli judiciare, în care s-au inclus și onorariile
avocaților din oficiu.
S-a reținut în fapt că, inculpatul
R.N., în perioada mai – septembrie 2001, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții
infracționale, a pretins și primit, de la M.V., din municipiul Onești, sumele
de 300 de dolari S.U.A., 50 mărci germane și 1.500.000 lei, iar de la A.A. din
comuna Bârsănești, jud. Bacău a pretins și primit suma de 10.000.000 lei, în
două tranșe, în scopul obținerii vizei de lucru în Germania, prin A. București,
lăsând să se creadă că, pentru aceasta, dispune de influența necesară asupra
unor persoane din conducerea acestei instituții, precum directorul și
salariatul P. de la serviciul Pașapoarte, fapta petrecându-se pe raza
municipiului Onești.
S-a mai reținut că același inculpat,
în perioada iulie - august 2001, prin atribuirea calității mincinoase de
acționar al A. București, a indus-o în eroare pe partea civilă C.D., căreia i-a
făcut promisiunea mincinoasă, a asigurării unui loc de muncă în Germania, ca
tinichigiu, însușindu-și astfel, pentru sine, sumele de 300 dolari S.U.A., 75
mărci germane și 1.600.000 lei, prejudiciul în valoare de 15.000.000 lei cauzat
părții civile, nefiind recuperat (art. 215 alin. (2) C. pen.).
Împotriva sentinței penale a
declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, criticând hotărârea sub
aspectul încadrării juridice, susținându-se că greșit a reținut instanța de
fond că, în cauză au fost omise două infracțiuni de trafic de influență în
concurs real, în loc de o singură infracțiune continuată, a individualizării
pedepsei aplicate a cărei suspendare sub supraveghere a fost dispusă greșit și
a omisiunii aplicării art. 118 lit. d) C. pen.
Curtea de Apel Bacău a admis apelul
Parchetului și a casat hotărârea apelată numai în ce privește modalitatea de
executare a pedepsei aplicate inculpatului, înlăturând aplicarea dispozițiilor
art. 86
1
C. pen.
Instanța de apel a apreciat ca
întemeiată doar motivul de casare referitor la individualizarea pedepsei,
constatând că pedeapsa rezultantă se impune a fi executată în regim de detenție
pentru a fi atins scopul sancționator și preventiv al pedepsei, așa cum este
prevăzut de legiuitor în art. 52 C. pen.
Cu privire la critica referitoare la
omisiunea aplicării dispozițiilor art. 118 lit. d) C. pen., instanța de control
judiciar a reținut că în situația în care prin textul incriminator se prevede
confiscarea banilor, valorilor sau oricăror altor bunuri care au făcut obiectul
infracțiunii nu își mai găsesc aplicarea dispozițiilor cu caracter general ale
confiscării speciale prevăzută de art. 118 lit. d) C. pen., astfel încât,
critica formulată de Parchet sub acest aspect este nefondată, ca de altfel și
cea care vizează încadrarea juridică a faptelor.
Referitor la această din urmă
critică s-a apreciat că din probele administrate în cauză nu a rezultat că
faptele comise de inculpat au avut la bază o singură rezoluție infracțională și
că în momentul omiterii celorlalte fapte inculpatul ar fi avut reprezentarea
activității infracționale în ansamblul ei.
Decizia instanței de apel a fost
atacată cu recurs de inculpat care a criticat-o pentru greșita individualizare
a pedepsei aplicate, dispoziția care susține că nu o poate executa în regim de
detenție din cauza stării sale de sănătate și a cărei reducere o solicită, prin
apărătorul său.
Recursul nu este întemeiat.
Potrivit art. 72 C. pen., la
individualizarea pedepsei, instanța a ținut seama de gradul de pericol social
concret al faptelor, de împrejurările în care s-au comis, de limitele de
pedeapsă prevăzute de lege, de persoana inculpatului și de circumstanțele care
agravează sau atenuează răspunderea penală, astfel încât, pedeapsa aplicată să
servească scopului preventiv și sancționator prevăzut de art. 52 C. pen.
Orientarea instanței spre pedepse
situate aproape de limita minimă prevăzută de textul incriminator, dovedește
clemența de care a dat dovadă, faptul că s-au avut în vedere atitudinea de
regret a inculpatului, conduita sinceră a acestuia și lipsa antecedentelor sale
penale.
Cât privește însă modalitatea de
executare a pedepsei închisorii, concluzia corectă este cea a instanței de apel
care a stabilit că executarea urmează a fi făcută în regim de detenție față de
circumstanțele reale în care au fost comise faptele.
Referitor la precizarea recurentului
în sensul că starea sănătății sale îl pune în imposibilitatea de a executa
pedeapsa în regim de detenție, este de arătat că legiuitorul, în Codul de
procedură penală a stipulat dispoziții exprese prin care reglementează
instituția amânării sau întreruperea executării pedepsei, astfel încât,
recurentul are deschisă calea unei cereri ulterioare pentru a invoca cu succes
susținerile sale.
Pentru aceste considerente Curtea,
apreciază ca nefondat recursul declarat de inculpat astfel că urmează să-l
respingă ca atare în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând și dispozițiile art. 192
alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul, declarat de
inculpatul R.N. împotriva deciziei nr. 438 din 17 decembrie 2002 a Curții de
Apel Bacău, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească
statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare în care se include și onorariul
apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei ce va fi avansat din fondul
Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi
27 martie 2003.