ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2981/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 123 din 30 aprilie 2002, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpata L.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare, în baza art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 13 C. pen. În baza art. 81 și art. 82 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 5 ani. Inculpata a fost obligată, în solidar, cu partea responsabilă civilmente SC B.C.I. SRL să plătească părții civile SC N. SA Codlea, suma de 250.000.000 lei despăgubiri civile, respingând restul pretențiilor civile formulate. S-a reținut că, în calitatea sa de administrator la SC B. SRL, inculpata a încheiat cu SC N. SA Codlea un contract, privind achiziționarea de furaje pentru animale, la data de 18 martie 1997, în acest scop, inculpata deschizând un cont la B.C.R.

Sf. Gheorghe. La data de 25 octombrie 1997, inculpata, pentru a achita o livrare de marfă, a emis fila C.E.C. în valoare de 250.000.000 lei, C.E.C. care a fost refuzat de bancă, la data de 30 octombrie 1997 pentru lipsă de disponibil. Cercetările au relevat, în cauză, că la data emiterii C.E.C. - ului, contul respectiv, deschis de inculpată era aproape gol, acesta fiind motivul refuzării lui. Mai mult decât atât, datorită unui incident anterior, de aceeași natură, B.C.R., declarase firma inculpatei în interdicție bancară, împrejurare care, însă, a fost comunicată acesteia, la data de 30 octombrie 1997, deci după ce se emisese C.E.C. – ul. Tot din cercetări a rezultat că, inculpata avea la B.C.R.

Sf. Gheorghe două conturi, un cont curent și un cont de C.E.C. - uri, realizând, în perioada 16 octombrie 1997, 27 octombrie 1997, transferuri de bani dintr-un cont în celălalt, golind contul. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și partea civilă SC N. SA Codlea. Parchetul a criticat soluția pentru netemeinicie, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatei, solicitând înlăturarea prevederilor art. 81 C. pen. Partea civilă a criticat hotărârea, solicitând înlăturarea prevederile art. 81 și art. 82 C. pen. și obligarea inculpatei la plata despăgubirilor civile, în sumă de 2.889.686.909 lei.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 311/ Ap din 18 decembrie 2002 a respins ca nefondate apelurile declarate de parchet și de partea civilă, a dispus ca onorariul pentru apărarea inculpatului, în sumă de 300.000 lei să se suporte din fondul Ministerului Justiției și a obligat pe recurenta parte civilă să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare. Împotriva acestei decizii a declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, care a solicitat casarea hotărârilor pronunțate și în cadrul rejudecării condamnarea inculpatei L.I. la o pedeapsă cu executare efectivă și într-un cuantum majorat. Recursul este fondat, dar numai în ce privește greșita aplicare a art. 81 C. pen.

Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar potrivit art. 72 din același cod, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Ori, în cauză, se constată că instanța de fond, la dozarea pedepsei, a avut în vedere pe lângă pericolul social al faptei, atât împrejurările în care aceasta s-a comis, dar și datele referitoare la persoana inculpatei, care nu are antecedente penale, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate.

Așa fiind, în mod corect, instanța de apel a reținut că prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei. În ce privește, însă modalitatea de executare a pedepsei, recursul este fondat. Astfel se constată că, fapta inculpatei prezintă un pericol social ridicat, iar prejudiciul cauzat prin aceasta este foarte mare și, ca urmare, realizarea scopului pedepsei nu poate fi atins decât prin executare, prin privare de libertate. În consecință, se va admite recursul parchetului, numai cu privire la aplicarea greșită a art. 81, art. 82 și art. 83 C. pen., texte pe care le va înlătura și se va face aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Totodată, se va dispune ca onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului să se plătească din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, împotriva deciziei penale nr. 311/ Ap din 18 decembrie 2002 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpata L.I. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 123/ S din 30 aprilie 2002 a Tribunalului Brașov, numai cu privire la aplicarea greșită a art. 81, art. 82 și art. 83 C. pen., texte pe care le înlătură. Face aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatei, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 20 iunie 2003.