ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2618/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 630 din 5

noiembrie 2003, Tribunalul Constanța a respins, ca nefondată, contestația la

executare formulată de condamnatul N.H.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., contestatorul a fost obligat la 200.000 lei cheltuieli judiciare

statului.

Pentru a pronunța această sentință,

s-a reținut că, N.H. a fost condamnat prin sentința penală nr. 695 din 20

decembrie 1999 a Tribunalului București, secția a II-a penală și nr. 128 din 19

martie 2002 a Tribunalului Constanța la pedepsele de 5 ani și, respectiv, 7 ani

închisoare. Ultima sentință a rămas definitivă prin decizia penală nr. 174 din

28 iunie 2002 a Curții de Apel Constanța, care a admis apelul parchetului și a

dispus expulzarea condamnatului din România după executarea pedepsei privative

de libertate, în baza art. 117 C. pen.

Întrucât faptele ce au constituit

obiectul judecății în dosarele în care au fost pronunțate cele două hotărâri,

erau concurente, la cererea condamnatului, Tribunalul Constanța prin sentința

penală nr. 602 din 2 decembrie 2002, a dispus contopirea pedepselor de 5 și

respectiv 7 ani închisoare, a anulat vechile mandate și a emis un nou mandat

pentru executarea pedepsei de 7 ani închisoare.

Din efectuarea acestei pedepse,

condamnatul s-a eliberat condiționat, moment în care a fost internat în Centrul

de cazare străini în vederea expulzării sale din România.

Condamnatul a contestat internarea

sa în Centrul de cazare străini, întrucât Tribunalul Constanța, când a

pronunțat sentința penală nr. 602, nu a mai menținut măsura de siguranță a

expulzării.

Tribunalul Constanța a respins

contestația, cu motivarea că aceeași instanță prin sentința penală nr. 602/2002

a contopit pedepsele privative de libertate, măsurile de siguranță rămânând în

vigoare.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel condamnatul, care a criticat-o pentru netemeinicie.

Curtea de Apel Constanța, prin

decizia penală nr. 21/ P din 27 ianuarie 2004, a respins, ca nefondat, apelul

condamnatului și l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs condamnatul N.H., fără însă, a-l motiva.

Recursul este nefondat.

Din analiza actelor dosarului

rezultă că, așa cum au reținut instanțele de fond și de apel, cu ocazia

contopirii pedepselor solicitată de condamnat, instanța s-a limitat la

pedepsele principale, pe care le-a contopit conform art. 36 alin. (1) și art.

34 lit. c) C. pen. În cauza privind contopirea pedepselor, exista și măsura de

siguranță aplicată prin decizia penală nr. 174/2002 a Curții de Apel Constanța,

astfel că instanța ce a soluționat cererea de contopire nu avea de ce să se

refere la dispozițiile art. 35 C. pen., potrivit cu care în cazul

infracțiunilor concurente, măsurile de siguranță de natură deosebită luate, se

cumulează.

Se mai constată și faptul că, cu

ocazia contopirii pedepselor aplicate pentru infracțiuni concurente, prin

hotărâri definitive, instanța, ce face contopirea, nu poate înlătura o măsură

de siguranță, dispusă cu ocazia soluționării fondului.

De altfel, la data de 22 aprilie

2004, Ministerul Administrației și Internelor, Autoritatea pentru Străini,

Centrul de Cazare Otopeni, prin adresa nr. 710287, comunică faptul că

recurentul a părăsit teritoriul României, beneficiind de protecție umanitară,

și în baza invitației surorii sale din Austria, la data de 7 februarie 2004.

Fiind neîntemeiat, recursul declarat

de condamnat urmează a fi respins în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen. și a se dispune în conformitate cu dispozițiile prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul N.H. împotriva deciziei penale nr. 21/ P din 27

ianuarie 2004 a Curții de Apel Constanța.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 mai 2004.