ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1344/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 45 din 27

septembrie 2002, Tribunalul Covasna a condamnat pe inculpatul M.Șt. la 10 ani

închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor

prevăzută de art. 174 C. pen.

Conform art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea cuțitului corp delict.

Inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile M.P. suma de 7.000.000 lei despăgubiri civile.

S-a dedus, din pedeapsa aplicată,

timpul arestării preventive de la 2 iunie 2002, la zi.

Pentru pronunțarea acestei hotărâri

prima instanță a reținut următoarea stare de fapt.

În ziua de 1 iunie 2002, M.Șt. (51

ani), a consumat la domiciliul său din satul Icafalău, jud. Covasna, cantități

mari de alcool, seara trimițând un nepot să-i mai cumpere ½ litri de

alcool rafinat, pe care l-a preparat cu 1 ½ litri rachiu, totodată

chemându-l la el pe M.A. (61 ani).

Pe de altă parte, M.A. a consumat

toată ziua băuturi alcoolice, la locuința altor persoane.

În jurul orei 21, primind mesajul de

a se duce acasă la M.Șt., numitul M.A. s-a deplasat la acesta, unde amândoi au

consumat rachiul pregătit, până către ora 3 dimineața, ambii devenind în

avansată stare de ebrietate.

În jurul orei 3 dimineața,

inculpatul M.Șt. i-a cerut lui M.A. să plece acasă, dar cum acesta s-a opus, ei

au început să se îmbrâncească și pentru a-l speria, inculpatul a luat un cuțit

de bucătărie, cu care l-a înțepat pe celălalt, în spate, de mai multe ori.

Îmbrâncindu-se în continuare, s-a

spart un geam de la fereastra ușii de intrare în locuință, ceea ce l-a înfuriat

pe inculpat, care a îmbrâncit victima M.A., aceasta căzând în fața ușii.

Aflându-se în această poziție

(decubit dorsal) victima, inculpatul i-a aplicat multiple lovituri în regiunea

toracică și a capului, cu piciorul încălțat. Realizând că victima a decedat,

inculpatul a încetat agresiunea și a plecat la locuința fratelui victimei M.D.,

pe care l-a anunțat de deces.

Din raportul de constatare

medico-legală (autopsie) al Serviciului de Medicină Legală Sf. Gheorghe nr. 92

din 2 iunie 2002, rezultă că moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se

șocului hemoragic și traumatic survenit ca urmare a unui politraumatism

toraco-abdominal, cu fracturi costale multiple și volet costal, contuzii și

rupturi pulmonare, ruptură de splină, fisuri hepatice.

Se concluzionează că leziunile

tanato-generatoare s-au putut produce prin lovituri repetate cu corp dur și au

legătură de cauzalitate directă, necondiționată cu moartea victimei.

S-a mai stabilit că plăgile înțepate

pe braț și torace posterior, produse cu cuțitul, sunt superficiale și nu au rol

în tanatogeneză.

Victima avea în sânge 2,55 g %o

alcool.

Prin decizia penală nr. 278/ Ap din

21 noiembrie 2002, Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de inculpat

și, apreciind că starea de ebrietate și comportamentul victimei au valoarea

unor circumstanțe atenuante judiciare, care și-au pus amprenta, în mod decisiv,

asupra comiterii faptei, la aceasta adăugându-se comportarea bună anterioară a

inculpatului, sinceritatea și regretul acestuia, aplică circumstanțe atenuante

potrivit art. 74 și art. 76 alin. (2) C. pen., reducând pedeapsa de la 10 ani,

la 6 ani închisoare.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, care a apreciat că pedeapsa

aplicată nu corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C.

pen.

Parchetul consideră că, în cauză,

instanța de apel a stabilit o pedeapsă netemeinic individualizată, care nu

reflectă pericolul social al infracțiunii comise.

Astfel, atitudinea victimei în

condițiile în care nu sunt aplicabile dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., nu

poate constitui o circumstanță atenuantă judiciară.

Recursul parchetului este fondat.

Analizând actele și lucrările de la

dosar, se constată că instanțele au reținut o corectă situație de fapt,

confirmată de probele existente la dosar și a încadrat juridic corect faptele

comise de inculpat.

În ce privește pedeapsa aplicată

inculpatului, dacă prima instanță a apreciat corect cuantumul (minimul prevăzut

de art. 174 C. pen.) instanța de apel în mod greșit a acordat circumstanțe

atenuante, făcând o largă aplicare a acestora.

Constatarea uneia sau a mai multor

împrejurări din cele enumerate în art. 74 C. pen., ori a altora asemănătoare,

nu justifică prin ea însăși considerarea lor ca circumstanțe atenuante și, pe

cale de consecință, reducerea pedepsei.

Recunoașterea circumstanțelor

atenuante este de atributul instanței de judecată și deci lăsată la aprecierea

acesteia.

În aprecierea unor împrejurări ca

circumstanțe atenuante, acestea trebuie raportate la gradul de pericol social

concret al faptei comise, la urmările ei, la ansamblul condițiilor în care a

fost săvârșită, precum și la orice alte elemente privitoare la persoana

făptuitorului.

În speță, în raport cu gradul de

pericol social deosebit al faptei comise de inculpat care, fără nici o

justificare, a împuns victima cu un cuțit și a doborât-o la pământ, în timp ce

o scotea din casă, după care i-a aplicat numeroase lovituri puternice, cu

piciorul încălțat, în zona abdomenului și a toracelui, fracturându-i coastele

și lezându-i organe interne ceea ce a dus, în scurt timp, la decesul ei ,în mod

corect prima instanță a apreciat că numai împrejurările că inculpatul a

regretat faptele, el aflându-se la primul conflict cu legea penală, până atunci

având un comportament, general, bun în societate, nu justifică aplicarea

dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen.

Ca atare, în mod corect prima

instanță a apreciat că o pedeapsă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., sunt de natură să

contribuie la reeducarea sa.

De altfel, atitudinea inculpatului

care nu a fost pe deplin sinceră pe parcursul procesului penal, căutând să

diminueze multitudinea și intensitatea loviturilor aplicate victimei, îl fac să

nu poată beneficia de dispozițiile art. 74 lit. c) C. pen.

Pentru considerentele arătate,

Curtea urmează a admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Brașov, va casa decizia penală nr. 278/ Ap din 21 noiembrie 2002 a Curții de

Apel Brașov și înlăturând dispozițiile art. 74 și art. 76 alin. (2) C. pen., va

menține, în totalitate, sentința penală nr. 45 din 27 septembrie 2002 a

Tribunalului Covasna, urmând a se dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 278/

Ap din 21 noiembrie 2002 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpatul M.Șt.

Casează decizia penală atacată și menține

în totalitate sentința penală nr. 45 din 27 septembrie 2002 a Tribunalului

Covasna.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului M.Șt. timpul arestării preventive de la 2 iunie 2002, la 18 martie

2003.

Onorariul apărătorului din oficiu

pentru intimatul inculpat, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 martie 2003.