ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 324/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 324/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
recursurilor de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul
București, secția I penală, prin sentința penală nr. 339 din 8 aprilie 2003, în
temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor
săvârșite de inculpatul H.D. din trei infracțiuni prevăzute de art. 211 alin. (2)
lit. c) și alin. (2
1
) lit. a) , cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.,
în trei infracțiuni prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2
1
)
lit. a) din același cod și în baza acestor din urmă texte de lege l-a condamnat
pe inculpat la trei pedepse de câte 7 ani închisoare, pentru comiterea a trei
infracțiuni de tâlhărie.
Conform
art. 65 C.pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de
art. 64 lit. a) și b) din același cod pe o perioadă de 2 ani.
În baza
art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și a) art. 35 alin. (1) C.pen. a
dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare
sporită cu 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de
art.64 lit.a și b din același cod.
A făcut
aplicarea art.71 și 64 C.pen.
A
menținut starea de arest a inculpatului și a dedus prevenția acestuia de la 12
august 2002, la zi.
- În
baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2
1
) lit. a), cu aplicarea
art. 99 și următoarele C.pen., a condamnat pe inculpatul I.D.M. la patru
pedepse de câte 3 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea a patru
infracțiuni de tâlhărie.
Conform
art. 83 C.pen. a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an
și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.950/2002, pronunțată de
Judecătoria sectorului 6 București, rămasă definitivă și a dispus executarea
acestei pedepse alături de fiecare din cele patru pedepse de câte 3 ani și 6
luni închisoare, aplicate în prezenta cauză, astfel că, inculpatul va executa
patru pedepse de câte 5 ani închisoare.
În baza
art. 33 lit. a) și a art. 34 alin. (1) lit. b) C.pen. a contopit cele patru
pedepse de câte 5 ani închisoare și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa
cea mai grea de 5 ani închisoare sporită cu 6 luni închisoare, în final, acesta
având de executat pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.
A făcut
aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C.pen.
A
menținut starea de arst și a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada
deja executată de la 30 august 2001 la 19 septembrie 2002 (dedusă prin sentința
penală nr.950/2002 a Judecătoriei sectorului 6 București), precum și perioada
prevenției din prezenta cauză, de la 12 august 2002 la zi.
- În
baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2
1
)
lit. a) cu aplicarea art. 99 și următoarele C.pen. a condamnat pe inculpatul T.M.A.
la 3 ani și 6 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie.
În baza
art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2
1
) lit. a) cu aplicarea art. 99
și următoarele C.pen. a condamnat pe același inculpat la trei pedepse de câte 3
ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea a trei infracțiuni de tâlhărie.
Conform
art. 33 lit. a) și a art. 34 alin. (1) lit. b) C.pen. a contopit cele patru
pedepse și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și
6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în final, acesta având de
executat pedeapsa de 4 ani închisoare.
A făcut
aplicarea art. 71 și a art. 64 C.pen.
A
menținut starea de arest a inculpatului și a dedus prevenția de la 12 august
2002, la zi.
În baza
art. 118 lit. d) C.pen. a confiscat de la fiecare inculpat câte 1.200.000 lei,
sume de bani obținute prin valorificarea bunurilor sustrase.
A
constatat că părțile vătămate G.D., N.A., T.A.M. și T. D.F. nu s-au constituit
părți civile.
Inculpații
au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Hotărând
astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în perioada 30 iulie 2002 – 11
august 2002, cei trei inculpați au sustras prin violență, bunuri aparținând
părților vătămate G.D., N.A., T.A.M. și T.D.F.
Împotriva
sentinței penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și
inculpații H.D., H.D. și T.M.A.
Parchetul
a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul greșitei aplicări a
dispozițiilor art.118 lit. d) C.pen.; greșitei aplicări a dispozițiilor art. 88
din același cod, în ce-l privește pe inculpatul I.D.M. și netemeiniciei
pedepselor aplicate.
Inculpatul
I.D.M. nu și-a motivat apelul în scris, iar oral, în ședința publică de
judecată a solicitat retragerea apelului.
Inculpații
T.M.A. și H.D. au solicitat reducerea pedepselor.
Curtea
de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 521 din 9
septembrie 2003 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul
București, a desființat în parte sentința penală atacată și a dedus din
pedeapsa aplicată inculpatului I.D.M.., perioada executată de la 3 august 2001
la 19 septembrie 2001.
A
menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A
respins ca nefondate, apelurile declarate de inculpații T.M.A. și H.D.
A
computat prevenția acestora de la 12 august 2002 la 9 septembrie 2003 și a
prelungit arestarea preventivă pe câte 30 zile, de la 15 septembrie 2003 la 14
octombrie 2003.
A luat
act de retragerea apelului declarat de inculpatul I.D.M., cu obligarea acestuia
la 350.00 lei cheltuieli judiciare către stat.
A
obligat pe inculpații T.M.A. și H.D. la câte 900.000 lei, cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 400.000 lei
reprezentând onorariile pentru apărarea din oficiu se vor avansa din fondul
Ministerului Justiției.
În
motivarea acstei soluții, instanța de control judiciare a reținut:
Cu
privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților este de observat
că instanța de fond a avut în vedere gravitatea faptelor săvârșite, contribuția
fiecăruia, precum și datele ce-i caracterizează; H.D. și I.D.M., deși cunoscuți
cu antecedente penale au fost sinceri pe parcursul procesului penal, inculpatul
T.M.A. fără antecedente penale, parțial sincer, nerecunoscând o faptă –
tâlhăria din 11.08.2000, declarația acestuia fiind infirmată de declarația
inculpatului I.D.M. care-l încriminează, precum și declarația inculpatului H.D.
și părții vătămate G.D., și ale tuturor martorilor.
De
asemenea, a reținut că: în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii
faptelor de către inculpați, tâlhărie, comise în loc public, de două sau mai
multe persoane împreună, în sarcina inculpatului H.D. reținându-se și agravanta
prevăzută de art. 75 lit. c) C.pen., Curtea apreciază că în mod corect s-au
aplicat inculpaților pedepse cu executarea în regim de detenție, pedepse ce, în
raport și de persoana inculpaților au fost bine individualizate, orientate
către minimul special prevăzut de lege, inculpații I.D.M. și T.M.A. fiind minori
la data săvârșirii faptelor, apreciind că nu se impune o majorare a pedepselor
aplicate inculpaților, așa cum solicită parchetul sau o micșorare a acestora,
cum se solicită de către inculpați.
Cu
privire la critica formulată de parchet sub aspectul greșitei aaplicări a
dispozițiilor art. 118 lit. d) C.pen., instanța de control judiciar a arătat că
nu poate fi primită, deoarece măsura confiscării luată de instanța de fond este
corectă; apelul parchetului fiind însă fondat, numai în ceea ce privește
computarea reținerii și a arestării preventive a inculpatului I.D.M., începând
cu 3.08.2001 – 19.09.2001.
Nemulțumiți
și de această din urmă hotărâre, în termen legal, inculpații H.D., H.D. și T.M.A.
au declarat recurs, solicitând reindividualizarea pedepselor aplicate, în
sensul de a fi reduse, iar în ce îl privește pe inculpatul T.M.A., schimbarea
modalității de executare a pedepsei, în condițiile art. 86
1
C.pen.
Recursurile
declarate de inculpați nu sunt fondate.
Conform
art. 72 C.pen., text de lege care prevede criteriile generale de
individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de
dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate de
partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana
infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea
penală.
Pe de
altă parte, art. 52 C.pen. stipulează că pedeapsa este o măsură de constrângere
și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea
săvârșirii de noi infracțiuni.
Raportând
la cauză aceste texte de lege, se reține că instanța de fond, procedând la
individualizarea pedepselor, a acordat semnificație juridică pericolului social
grav al faptelor săvârșite, rezultând din numărul lor, agravat de comiterea
acestora de mai multe persoane împreună, între care și minori, în loc public,
consecințele faptelor, dar și persoana inculpaților, H.D. și I.D.M., cunoscuți
cu antecedente penale, fiind însă sinceri pe parcursul procesului penal, iar T.M.A.,
fără antecedente penale, care a adoptat o poziție oscilantă, nerecunoscând o
faptă, susținerile acestuia fiind însă, infirmate de probele de la dosar.
Ca
atare, pedepsele aplicate celor trei inculpați de instanța de fond și menținute
de instanța de control judiciar, cu executarea în regim privativ de libertate,
sunt de natură a răspunde și scopului lor, astfel cum prevede art. 52 C.pen.,
neexistând temeiuri pentru reducerea acestora, ori schimbarea modalității de
executare în ce îl privește pe inculpatul T.M.A.
În
consecință, în baza dispozițiilor art. 385
15
pct. 1 lit. b)
C.proc.pen., recursurile declarate de inculpați nefiind fondate, vor fi
respinse și se va deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive de
la 12 august 2002 la 20 ianuarie 2004, pentru inculpații H.D. și T.M.A., iar
pentru inculpatul I.D.M. perioada executată de la 3 august 2001 la 19
septembrie 2001, precum și arestarea preventivă de la 12 august 2002 la 20
ianuarie 2004.
Conform
art. 192 C. proc. pen., inculpații recurenții vor fi obligați la plata
cheltuielilor judiciare către stat, în care se includ și onorariile pentru
apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile
declarate de inculpații H.D., I.D.M. și T.M.A.
împotriva
deciziei penale nr. 521 din 9 septembrie 2003 a
Curții de Apel București, secția I penală.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul
arestării preventive de la 12 august 2002, la 20 ianuarie 2004, pentru
inculpații H.D. și T.M.A., iar pentru inculpatul I.D.M., perioada executată de
la 3 august 2001 la 19 septembrie 2001, precum și arestarea preventivă de la 12
august 2002, la 20 ianuarie 2004.
Obligă pe recurenții inculpați la plata
sumei de câte 1.500.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat din care, suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
20 ianuarie 2004
.