ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2560/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2560/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin încheierea din 13 martie 2001, Tribunalul Brașov,
secția comercială și de contencios administrativ, a admis cererea formulată de
creditoarea SC B.C.A. SA, însușită de lichidatorul judiciar SC R.V.A. SA
București, și, în consecință, a dispus învestirea cu formulă executorie a contractului
de ipotecă, autentificat sub nr. 1997 din 14 mai 1997 de notarul public I.F.,
pentru împrumutul, în sumă de 400.000.000 lei, acordat debitoarei SC S.T. SRL
Brașov, reținând că sunt îndeplinite cerințele art. 379 C. proc. civ., iar
achitarea creditului de către debitoare privește executarea.
Prin decizia civilă nr. 42/Ap din 18 octombrie 2002,
Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a
respins, ca nefondat, apelul debitoarei, declarat împotriva încheierii mai sus
menționate, cu obligarea acesteia la plata sumei de 8.000.000 lei cu titlu de
cheltuieli de judecată în apel, către intimata creditoare.
În considerentele deciziei pronunțate, instanța de
apel a reținut că sentința primei instanțe este legală și temeinică și a
păstrat-o în consecință, iar în ce privește cheltuielile de judecată,
reprezentând onorariul de avocat, a reținut că sunt datorate de apelanta-debitoare
în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.
Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs debitoarea
SC S.T. SRL Brașov, solicitând să fie absolvită de plata cheltuielilor de
judecată la care a fost obligată în apel, deoarece a achitat întreaga datorie
către SC R.V.A. SA București cu mult înainte de declanșarea acestei căi de atac
și, deci, procesul nu mai avea obiect.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului se constată
următoarele:
Instanța de apel a făcut o corectă aplicare a
dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., deoarece apelul formulat de
debitoare a fost respins ca nefondat, și, potrivit textului legal, mai sus
arătat, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, la plata
cheltuielilor de judecată.
Intimata-creditoare a făcut dovada cheltuielilor
ocazionate în apel, reprezentând onorariu de avocat, în sumă de 8.000.000 lei,
conform chitanței nr. 131 din 15 mai 2001, și, ca atare, cheltuielile de
judecată, astfel efectuate și dovedite de creditoare, sunt datorate de către
apelanta-debitoare.
În plus de aceasta, prin petiții depuse la dosarul
cauzei, la datele de 3 martie 2003 și 6 mai 2003 (dosar recurs), recurenta a
adus la cunoștință instanței de judecată că și-a achitat integral datoriile
față de SC B.C.A. SA (bancă aflată în faliment) și a depus copia contractului
de ipotecă și a extrasului de C.F., din care reiese că imobilul care a fost
ipotecat este liber de sarcini, așadar, ca urmare, nu mai are pretenții față de
SC R.V.A. SA, lichidator al SC B.C.A. SA.
Astfel fiind, față de cele mai sus arătate, recursul
declarat în cauză de SC S.T. SRL Brașov va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta, SC S.T. SRL Brașov,
împotriva sentinței nr. 42 din 18 octombrie 2000 a Curții de Apel Brașov,
secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 13 mai 2003.