ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3957/2003

Deliberând asupra cauzei penale de

față;

Din actele dosarului, rezultă

următoarele:

Prin sentința penală nr. 166 din 3

iunie 2003, pronunțată în dosarul penal nr. 1628/P/2003, Tribunalul Botoșani,

secția penală, l-a condamnat pe inculpatul D.C.M. prin schimbarea încadrării

juridice din art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) lit. a) C. pen., în

infracțiunile prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), d),

e) și g) C. pen. și art. 180 alin. (2) C. pen., pentru care, reținând

dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen., a aplicat pedeapsa închisorii de 2

ani, respectiv 2 luni.

În temeiul art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea

de 2 ani închisoare.

S-au aplicat art. 71 și art. 64 C.

pen., iar pe inculpatul C.F.A. prin schimbarea încadrării juridice, conform

art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.

b) și c) și alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., în

infracțiunile prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), d),

e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., la 2 pedepse cu închisoarea, un

an și respectiv o lună, reținând circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74

și art. 76 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen.,

s-a dispus executarea pedepsei mai grele, de un an închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 –

art. 64 C. pen.

Ambilor li s-a dedus prevenția, au

fost obligați la despăgubiri civile și cheltuieli judiciare statului.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

În seara de 12 februarie 2003, după

ce au consumat băuturi alcoolice, inculpații au acostat pe partea vătămată

J.S.B. și acesta sub influența alcoolului și l-au lovit cu pumnii și cu

picioarele până a rămas căzut la pământ. După ce s-au îndepărtat, unul dintre

cei doi au avut ideea să se întoarcă și să-i ia banii dacă ar fi avut. Partea

vătămată a avut nevoie de 14, 15 zile de îngrijiri medicale și i s-au sustras

830.000 lei și o lamă de bărbierit.

Situația de fapt a rezultat din

declarațiile părții vătămate, ale inculpatului, martorilor D.N., A.N., C.V.,

J.C. și J.E., procesul verbal constatator întocmit la fața locului, expertiza

medico-legală.

Instanța de fond a constatat ca

fiind întrunite elementele constitutive a două infracțiuni distincte, de lovire

și de furt, lovirea neavând scopul însușirii pe nedrept, această intenție

născându-se spontan și ulterior lovirii.

La individualizarea pedepsei s-au

avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., comportarea anterioară

bună, sinceritatea, regretul, etc.

Curtea de Apel Suceava, secția

penală, prin decizia penală nr. 222 din 28 iulie 2003, pronunțată în dosarul

penal nr. 3803/2003 a admis apelul parchetului și a desființat sentința sub

aspectul încadrării juridice a faptelor și corespunzător individualizării

pedepsei, aplicând pentru tâlhărie pedepse de: 4 ani închisoare inculpatului

D.C.M. și 2 ani închisoare inculpatului minor C.F.A.

S-a dedus prevenția la zi.

Instanța de apel a considerat că nu

are vreo importanță că intenția sustragerii a apărut ulterior aceleia de

lovire, câtă vreme a condus la o stare de neputință de care au profitat.

Împotriva acestei decizii inculpatul

C.F.A. a declarat recurs, în termen legal, criticând-o sub aspectul greșitei

aplicări a legii

[

(art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen.)] prin reținerea infracțiunii de

tâlhărie, iar nu a acelora de furt și lovire, și oricum sub aspectul

temeiniciei, pedeapsa fiind greșit individualizată.

S-a solicitat casarea deciziei și a

sentinței și condamnarea pentru furt și lovire, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei.

Examinând hotărârea atacată și

sentința în raport de criticile formulate, ca urmare a extinderii efectelor

recursului și asupra inculpatului D.C.M., analizând probele dosarului și în

baza textelor de lege aplicabile, Curtea a ajuns la următoarele concluzii:

Punctul de vedere exprimat de către

instanța de fond este acela considerat corect și însușit de Curte, atât ca și

conținut, cât și ca motivare. Astfel:

Infracțiunea de tâlhărie este o

infracțiune complexă care se realizează în elementul ei material printr-o

acțiune principală de furt și o acțiune adiacentă care constă în întrebuințarea

de violențe sau amenințări, ori punerea victimei în stare de inconștiență sau

neputință de a se apăra.

Pentru existența infracțiunii de

tâlhărie este necesar, așa cum rezultă chiar din textul care incriminează

această faptă ca violențele, amenințările ori punerea victimei în stare de

inconștiență sau în neputință de a se apăra, să fi fost comise de făptuitor cu

scopul de a înlesni săvârșirea furtului, iar dacă acțiunile prin care se

realizează constrângerea sunt efectuate ulterior, ele trebuie să urmărească

păstrarea bunului furat sau înlăturarea urmelor infracțiunii ori să-și asigure

scăparea.

În situația în care, prin lovirea

victimei inculpatul nu a urmărit deposedarea acesteia de bunuri, iar hotărârea

de a-i sustrage un bun a intervenit ulterior, cele 2 acțiuni ale sale neavând o

legătură subiectivă între ele, constituie infracțiuni distincte de lovire și,

respectiv, furt.

În cauză a rezultat din probe atât

succesiunea actelor materiale: lovire și ulterior însușirea unui bun al

victimei, cât și nașterea celor 2 intenții, de a lovi și respectiv a însuși pe

nedrept la momente diferite (marcare și de îndepărtarea de victima lovirilor,

urmată de întoarcerea după bani).

Pedepsele aplicate au fost just

individualizate, reținându-se și circumstanțele atenuante față de vârsta,

sinceritatea, tinerețea, comportarea anterioară, starea de ebrietate, astfel

încât nu se impune modificarea cuantumului lor.

Față de considerentele exprimate, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., urmează a se admite recursul inculpatului minor și extinzând efectele și

asupra inculpatului D.C.M. să se caseze decizia și să se mențină sentința dată

la judecata în fond, aceasta fiind temeinică și legală.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce prevenția la zi, iar cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina

statului (art. 192 alin. final C. proc. pen.).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul C.F.A. împotriva deciziei penale nr. 222 din 28 iulie

2003 a Curții de Apel Suceava.

Extinde efectele recursului și

asupra inculpatului D.C.M.

Casează decizia penală nr. 222 din

28 iulie 2003 a Curții de Apel Suceava și menține dispozițiile sentinței penale

nr. 166 din 3 iunie 2003 a Tribunalului Botoșani.

Deduce din pedeapsă, pentru ambii

inculpați, reținerea și arestarea preventivă de la 14 februarie 2003 la 23

septembrie 2003.

Onorariul avocatului din oficiu în

sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 septembrie 2003.