ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3957/2003

Deliberând asupra cauzei penale de față; Din actele dosarului, rezultă următoarele: Prin sentința penală nr. 166 din 3 iunie 2003, pronunțată în dosarul penal nr. 1628/P/2003, Tribunalul Botoșani, secția penală, l-a condamnat pe inculpatul D.C.M. prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) lit. a) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), d), e) și g) C. pen. și art. 180 alin. (2) C. pen., pentru care, reținând dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen., a aplicat pedeapsa închisorii de 2 ani, respectiv 2 luni. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

S-au aplicat art. 71 și art. 64 C. pen., iar pe inculpatul C.F.A. prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), d), e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., la 2 pedepse cu închisoarea, un an și respectiv o lună, reținând circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., s-a dispus executarea pedepsei mai grele, de un an închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 – art. 64 C. pen. Ambilor li s-a dedus prevenția, au fost obligați la despăgubiri civile și cheltuieli judiciare statului.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: În seara de 12 februarie 2003, după ce au consumat băuturi alcoolice, inculpații au acostat pe partea vătămată J.S.B. și acesta sub influența alcoolului și l-au lovit cu pumnii și cu picioarele până a rămas căzut la pământ. După ce s-au îndepărtat, unul dintre cei doi au avut ideea să se întoarcă și să-i ia banii dacă ar fi avut. Partea vătămată a avut nevoie de 14, 15 zile de îngrijiri medicale și i s-au sustras 830.000 lei și o lamă de bărbierit. Situația de fapt a rezultat din declarațiile părții vătămate, ale inculpatului, martorilor D.N., A.N., C.V., J.C. și J.E., procesul verbal constatator întocmit la fața locului, expertiza medico-legală.

Instanța de fond a constatat ca fiind întrunite elementele constitutive a două infracțiuni distincte, de lovire și de furt, lovirea neavând scopul însușirii pe nedrept, această intenție născându-se spontan și ulterior lovirii. La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., comportarea anterioară bună, sinceritatea, regretul, etc. Curtea de Apel Suceava, secția penală, prin decizia penală nr. 222 din 28 iulie 2003, pronunțată în dosarul penal nr. 3803/2003 a admis apelul parchetului și a desființat sentința sub aspectul încadrării juridice a faptelor și corespunzător individualizării pedepsei, aplicând pentru tâlhărie pedepse de: 4 ani închisoare inculpatului D.C.M.

și 2 ani închisoare inculpatului minor C.F.A. S-a dedus prevenția la zi. Instanța de apel a considerat că nu are vreo importanță că intenția sustragerii a apărut ulterior aceleia de lovire, câtă vreme a condus la o stare de neputință de care au profitat. Împotriva acestei decizii inculpatul C.F.A. a declarat recurs, în termen legal, criticând-o sub aspectul greșitei aplicări a legii [ (art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen.)] prin reținerea infracțiunii de tâlhărie, iar nu a acelora de furt și lovire, și oricum sub aspectul temeiniciei, pedeapsa fiind greșit individualizată. S-a solicitat casarea deciziei și a sentinței și condamnarea pentru furt și lovire, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Examinând hotărârea atacată și sentința în raport de criticile formulate, ca urmare a extinderii efectelor recursului și asupra inculpatului D.C.M., analizând probele dosarului și în baza textelor de lege aplicabile, Curtea a ajuns la următoarele concluzii: Punctul de vedere exprimat de către instanța de fond este acela considerat corect și însușit de Curte, atât ca și conținut, cât și ca motivare. Astfel: Infracțiunea de tâlhărie este o infracțiune complexă care se realizează în elementul ei material printr-o acțiune principală de furt și o acțiune adiacentă care constă în întrebuințarea de violențe sau amenințări, ori punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra.

Pentru existența infracțiunii de tâlhărie este necesar, așa cum rezultă chiar din textul care incriminează această faptă ca violențele, amenințările ori punerea victimei în stare de inconștiență sau în neputință de a se apăra, să fi fost comise de făptuitor cu scopul de a înlesni săvârșirea furtului, iar dacă acțiunile prin care se realizează constrângerea sunt efectuate ulterior, ele trebuie să urmărească păstrarea bunului furat sau înlăturarea urmelor infracțiunii ori să-și asigure scăparea. În situația în care, prin lovirea victimei inculpatul nu a urmărit deposedarea acesteia de bunuri, iar hotărârea de a-i sustrage un bun a intervenit ulterior, cele 2 acțiuni ale sale neavând o legătură subiectivă între ele, constituie infracțiuni distincte de lovire și, respectiv, furt.

În cauză a rezultat din probe atât succesiunea actelor materiale: lovire și ulterior însușirea unui bun al victimei, cât și nașterea celor 2 intenții, de a lovi și respectiv a însuși pe nedrept la momente diferite (marcare și de îndepărtarea de victima lovirilor, urmată de întoarcerea după bani). Pedepsele aplicate au fost just individualizate, reținându-se și circumstanțele atenuante față de vârsta, sinceritatea, tinerețea, comportarea anterioară, starea de ebrietate, astfel încât nu se impune modificarea cuantumului lor. Față de considerentele exprimate, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a se admite recursul inculpatului minor și extinzând efectele și asupra inculpatului D.C.M.

să se caseze decizia și să se mențină sentința dată la judecata în fond, aceasta fiind temeinică și legală. Conform art. 88 C. pen., se va deduce prevenția la zi, iar cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului (art. 192 alin. final C. proc. pen.).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul C.F.A. împotriva deciziei penale nr. 222 din 28 iulie 2003 a Curții de Apel Suceava. Extinde efectele recursului și asupra inculpatului D.C.M. Casează decizia penală nr. 222 din 28 iulie 2003 a Curții de Apel Suceava și menține dispozițiile sentinței penale nr. 166 din 3 iunie 2003 a Tribunalului Botoșani. Deduce din pedeapsă, pentru ambii inculpați, reținerea și arestarea preventivă de la 14 februarie 2003 la 23 septembrie 2003. Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 23 septembrie 2003.