ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4540/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 363/ P din 19 mai 2003, Tribunalul Timiș a condamnat pe inculpații: - O.S. - S.M. la câte 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001. S-au interzis ambilor inculpați exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în limitele art. 71 C. pen. În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsă pentru fiecare inculpat durata arestului de la data de 30 mai 2002 la zi și s-a menținut starea de arest a acestora. În baza art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea din România a fiecărui inculpat.

În baza art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea de la inculpatul O.S. a autoturismului Opel Kadet 1,7 Diesel de culoare albastră, aflat în custodia I.J.P.F. Timiș, conform procesului verbal din data de 17 iunie 2002. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea ambilor inculpați pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. În baza art. 11 pct. 2, lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului S.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., privind pe partea vătămată I.A. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., a constatat că partea vătămată I.A.

nu s-a constituit parte civilă. S-a reținut că, la data de 27 mai 2002, lucrătorii din cadrul C.Z.C.C. Timișoara au fost sesizați cu privire la faptul că două persoane, respectiv „S.” și „M.” au procedat la lipsirea în mod ilegal, de libertate a numitelor P.A., I.A. și G.T., cele trei fete fiind aduse din Republica Moldova în Timișoara, unde urmau să fie „vândute”, în vederea practicării prostituției în Iugoslavia. Din cercetările întreprinse în cauză s-a stabilit că, la data de 19 mai 2002, în urma unui anunț apărut într-un ziar local din Chișinău, prin care o persoană își oferea sprijinul în vederea obținerii de pașapoarte românești și a vizei pentru Italia, numitele P.A., I.A. și G.T., care doreau să plece la muncă în Italia, au contactat telefonic titularul anunțului, stabilind apoi, cu acesta, o întâlnire pentru a discuta condițiile necesare a fi îndeplinite pentru obținerea unor pașapoarte românești.

Astfel cu ocazia întâlnirii, acea persoană care s-a prezentat sub numele de S., identificat ulterior în persoana inculpatului O.S., le-a promis fetelor că în schimbul sumei de 300 dolari S.U.A. de persoană, le va putea facilita obținerea pașapoartelor românești și a vizei turistice pentru Italia, cu aceeași ocazie precizând însă că pentru obținerea documentelor mai sus-menționate este absolut necesară prezența celor trei fete în București. În acest sens numitele P.A., I.A. și G.T., acceptând condițiile prezentate de inculpatul O.S., i-au avansat acestuia, fiecare, suma de câte 100 dolari S.U.A., urmând ca diferența să fie plătită după obținerea pașapoartelor, convenind totodată ca la data de 25 mai 2002, împreună cu inculpatul să se deplaseze la București.

La data stabilită, au plecat, cu mașina inculpatului, spre România, fetele având convingerea că urmau a se deplasa spre București. Prin declarațiile numitelor P.A., I.A. și G.T. s-a stabilit faptul că, pe traseu inculpatul a fost contactat telefonic de o persoană de sex bărbătesc și după încheierea conversației, inculpatul le-a comunicat fetelor că se vor deplasa spre Timișoara, unde aveau reținută, o cameră de hotel. Întrucât fetele se găseau pentru prima oară în România, fapt pentru care nu cunoșteau traseul care trebuia urmat pentru a ajunge în București, au fost de acord să rămână peste noapte în Timișoara, fiind convinse că în ziua următoare își vor continua deplasarea spre București. Astfel, ajunși în Timișoara, inculpatul O.S.

s-a deplasat cu cele trei fete pe strada Musorski la pensiunea E., loc unde s-au cazat într-un apartament cu două camere. Este de menționat că, pe parcursul cercetărilor penale nu s-a putut proceda la identificarea persoanei care a reținut acel apartament. Din declarația inculpatului O.S. a rezultat că, odată ajunși în Timișoara s-a întâlnit cu un băiat pe nume „F.”, care i-a condus la pensiune, unde au fost cazați, pe când din declarațiile numitului N.F., administratorul pensiunii, s-a stabilit că în urmă cu câteva zile a fost contactat telefonic de un prieten al său „P.” din Republica Moldova, care l-a rugat să-i ofere cazare unei persoane care va veni din partea sa. Din declarațiile fetelor s-a stabilit că imediat după ce au ajuns în acel apartament, inculpatul O.S.

a încuiat ușa de acces, păstrând cheia la el, pe toată durata respectivă, nepermițându-le să părăsească apartamentul. În cursul primei zile de cazare, inculpatul O.S. a fost contactat telefonic de o persoană, căreia i-a relatat faptul că „are trei fete”, solicitându-i să vină să le vadă. În urma acestei discuții telefonice, întrucât ele au conștientizat că inculpatul intenționau să le vândă, au insistat în mod repetat, ca să le permită să plece acasă, lucru refuzat de acesta. Ulterior, în cursul nopții, în apartamentul în care se găseau fetele și-a făcut apariția inculpatul S.M., acesta fiind persoana cu care vorbise la telefon inculpatul O.S. și pe care îl aștepta pentru a vedea fetele. Imediat, după sosirea inculpatului S.M., acesta le-a trezit pe cele trei fete, care dormeau, solicitându-le să se dezbare pentru a le examina și a vedea cum arată.

După ce inculpatul S.M. a examinat, din punct de vedere al aspectului fizic pe cele trei fete, i-a comunicat inculpatului O.S. că le va cumpăra pe toate, în schimbul sumei de 300 dolari S.U.A., convenind totodată, ca în cursul zilei următoare să vină după ele. Transportul celor trei fete, în Iugoslavia, urma să fie făcut de o altă persoană, împuternicită de inculpatul S.M. În cursul zilei următoare, în jurul prânzului, inculpatul S.M. a apărut din nou în apartamentul fetelor, aducându-le ceva de mâncare. După ce fetele au servit masa, inculpatul S.M., i-a cerut, pe un ton ridicat numitei I.A. să se dezbrace, întrucât intenționa să întrețină raporturi sexuale, cu aceasta. Datorită stării de temere ce i-a fost provocată, numita I.A.

s-a dezbrăcat, după care inculpatul S.M., împotriva voinței fetei a întreținut cu aceasta raporturi sexuale. În momentul consumării actului sexual, prezentă a fost și numita P.A., aceasta la cererea inculpatului. Cu ocazia audierii numitei I.A., aceasta a menționat că nu se constituie parte civilă, în cauză. În tot acest timp, inculpatul O.S. nu era prezent în cameră, acesta coborând în fața hotelului, unde potrivit afirmației sale își pregătea mașina pentru drumul de întoarcere. În cursul aceleiași zile, după amiaza, la hotel a sosit persoana, rămasă neidentificată, care urma să transporte fetele în Iugoslavia. În aceste condiții, după ce la solicitarea inculpatului O.S., fetele și-au făcut bagajele, însoțite fiind de acesta, au coborât în fața hotelului, unde, sub directa supraveghere a celor doi inculpați au urcat în autoturismul care a sosit după ele.

După plecarea mașinii, în urma unei înțelegeri prealabile, la primul semafor, fetele au fugit din mașină, deplasându-se apoi la organele de poliție, unde au relatat cele întâmplate. Ulterior, cu ajutorul informațiilor furnizate de fete, organele de poliție au procedat la reținerea ambilor inculpați la P.P.F. Albița, pe unde aceștia se pregăteau să părăsească țara. În cursul urmăririi penale, nici unul din inculpați nu au recunoscut comiterea faptei. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, criticând-o pentru netemeinicie, întrucât, în mod greșit s-a dispus achitarea inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen. și a inculpatului S.M., pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.

Apel a declarat și inculpatul S.M. care a solicitat achitarea, întrucât nu a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 289/ A din 23 iulie 2003, a admis recursul declarat de parchet, a desființat sentința atacată și rejudecând cauza a condamnat pe inculpatul S.M. în baza art. 197 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă principală de 4 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani, după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 189 alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, condamnă pe același inculpat la pedeapsa principală de 4 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale. S-a menținut pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința apelată, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, iar în temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit această pedeapsă cu pedepsele aplicate prin prezenta decizie, urmând a fi executată pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, sporită cu un an închisoare, în final, inculpatul având de executat 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a menținut restul sentinței apelate. În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus în continuare, din durata pedepsei aplicate fiecărui inculpat, arestul preventiv de la data pronunțării sentinței apelate, la zi, iar în temeiul prevederilor art. 160 d C. proc. pen., s-a prelungit cu 30 zile, de la data pronunțării deciziei, starea de arest preventiv a inculpaților S.M. și O.S. În temeiul prevederilor art. 379 alin. (1) pct. 1, lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.M., împotriva aceleeași sentințe. S-a dispus plata sumei de 224.000 lei onorariul traducătorilor din fondurile Ministerului Justiției. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul S.M.

la plata sumei de 400.000 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpatul S.M. Curtea, din oficiu, a dispus disjungerea cauzei, privind recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, pentru care a amânat cauza la 19 noiembrie 2003 și a luat în discuție recursul declarat de inculpatul S.M. Inculpatul S.M., prin apărătorul său, a solicitat reducerea pedepsei, arătând că nu se consideră vinovat. Recursul este fondat, dar pentru alte motive decât cele solicitate de inculpat, respectiv, cu privire la greșita încadrare juridică a faptelor, incidența Legii nr. 543/2002 și la pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, rezultă că instanța de apel a reținut temeinic situația de fapt și vinovăția inculpatului S.M., în concordanță cu probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești. Potrivit art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 constituie infracțiunea de trafic de persoane, recrutarea, transportarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.

Iar la alin. (2) lit. a) din aceeași lege, se prevede că traficul de persoane săvârșit de două sau mai multe persoane împreună, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi. Or, în cauză, fapta inculpaților O.S. și S.M., care, în cursul lunii mai 2002, au recrutat trei tinere din Moldova pentru a fi vândute și transportate în Iugoslavia, în vederea practicării prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, sus-arătate. Ca urmare, în baza art. 334 C. proc. pen., Curtea va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 și art. 189 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și va condamna pe inculpatul S.M.

la 5 ani închisoare. Potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 aplicată inculpatului, este grațiată integral și condiționat. Se constată că greșit s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., întrucât inculpatul este străin, pedeapsă pe care Curtea o va înlătura. Ca urmare, recursul inculpatului va fi admis și se va dispune conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 289/ A din 23 iulie 2003 a Curții de Apel Timișoara. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 363 din 19 mai 2003 a Tribunalului Timiș, cu privire la încadrarea juridică a faptelor, la incidența Legii nr. 543/2002 și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. Înlătură dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și sporul de un an închisoare. Repune pedepsele aplicate în individualitatea lor. În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 și art. 189 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, text în baza căruia condamnă pe inculpat la 5 ani închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, constată grațiată integral și condiționat această pedeapsă, urmând ca inculpatul S.M. să execute pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. Menține celelalte dispoziții. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 30 mai 2002, la 15 octombrie 2003. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Onorariul pentru interpretul de limbă sârbă, se va plăti din fondul Curții Supreme de Justiție.

Disjunge soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara cu privire la inculpatul O.S. Fixează termen pentru soluționarea acestui recurs la 19 noiembrie 2003, când se va cita inculpatul O.S. Menține starea de arest a inculpatului O.S., pe care o prelungește până la 19 noiembrie 2003. Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2003.