ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4540/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4540/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 363/ P din

19 mai 2003, Tribunalul Timiș a condamnat pe inculpații:

- O.S.

- S.M. la câte 5 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin.

(2) din Legea nr. 678/2001.

S-au interzis ambilor inculpați

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în limitele art. 71 C.

pen.

În baza art. 88 C. pen. și art. 350

C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsă pentru fiecare inculpat durata arestului

de la data de 30 mai 2002 la zi și s-a menținut starea de arest a acestora.

În baza art. 117 C. pen., s-a dispus

expulzarea din România a fiecărui inculpat.

În baza art. 19 alin. (2) din Legea

nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea de la inculpatul O.S. a autoturismului Opel

Kadet 1,7 Diesel de culoare albastră, aflat în custodia I.J.P.F. Timiș, conform

procesului verbal din data de 17 iunie 2002.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea

ambilor inculpați pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2, lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea

inculpatului S.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.,

privind pe partea vătămată I.A.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., a constatat că partea vătămată I.A. nu s-a constituit parte civilă.

S-a reținut că, la data de 27 mai

2002, lucrătorii din cadrul C.Z.C.C. Timișoara au fost sesizați cu privire la

faptul că două persoane, respectiv „S.” și „M.” au procedat la lipsirea în mod

ilegal, de libertate a numitelor P.A., I.A. și G.T., cele trei fete fiind aduse

din Republica Moldova în Timișoara, unde urmau să fie „vândute”, în vederea

practicării prostituției în Iugoslavia.

Din cercetările întreprinse în cauză

s-a stabilit că, la data de 19 mai 2002, în urma unui anunț apărut într-un ziar

local din Chișinău, prin care o persoană își oferea sprijinul în vederea

obținerii de pașapoarte românești și a vizei pentru Italia, numitele P.A., I.A.

și G.T., care doreau să plece la muncă în Italia, au contactat telefonic

titularul anunțului, stabilind apoi, cu acesta, o întâlnire pentru a discuta

condițiile necesare a fi îndeplinite pentru obținerea unor pașapoarte

românești.

Astfel cu ocazia întâlnirii, acea

persoană care s-a prezentat sub numele de S., identificat ulterior în persoana

inculpatului O.S., le-a promis fetelor că în schimbul sumei de 300 dolari

S.U.A. de persoană, le va putea facilita obținerea pașapoartelor românești și a

vizei turistice pentru Italia, cu aceeași ocazie precizând însă că pentru

obținerea documentelor mai sus-menționate este absolut necesară prezența celor

trei fete în București.

În acest sens numitele P.A., I.A. și

G.T., acceptând condițiile prezentate de inculpatul O.S., i-au avansat

acestuia, fiecare, suma de câte 100 dolari S.U.A., urmând ca diferența să fie

plătită după obținerea pașapoartelor, convenind totodată ca la data de 25 mai

2002, împreună cu inculpatul să se deplaseze la București.

La data stabilită, au plecat, cu

mașina inculpatului, spre România, fetele având convingerea că urmau a se

deplasa spre București.

Prin declarațiile numitelor P.A.,

I.A. și G.T. s-a stabilit faptul că, pe traseu inculpatul a fost contactat

telefonic de o persoană de sex bărbătesc și după încheierea conversației, inculpatul

le-a comunicat fetelor că se vor deplasa spre Timișoara, unde aveau reținută, o

cameră de hotel.

Întrucât fetele se găseau pentru

prima oară în România, fapt pentru care nu cunoșteau traseul care trebuia urmat

pentru a ajunge în București, au fost de acord să rămână peste noapte în

Timișoara, fiind convinse că în ziua următoare își vor continua deplasarea spre

București.

Astfel, ajunși în Timișoara,

inculpatul O.S. s-a deplasat cu cele trei fete pe strada Musorski la pensiunea

E., loc unde s-au cazat într-un apartament cu două camere. Este de menționat

că, pe parcursul cercetărilor penale nu s-a putut proceda la identificarea

persoanei care a reținut acel apartament.

Din declarația inculpatului O.S. a

rezultat că, odată ajunși în Timișoara s-a întâlnit cu un băiat pe nume „F.”,

care i-a condus la pensiune, unde au fost cazați, pe când din declarațiile

numitului N.F., administratorul pensiunii, s-a stabilit că în urmă cu câteva

zile a fost contactat telefonic de un prieten al său „P.” din Republica Moldova,

care l-a rugat să-i ofere cazare unei persoane care va veni din partea sa.

Din declarațiile fetelor s-a

stabilit că imediat după ce au ajuns în acel apartament, inculpatul O.S. a

încuiat ușa de acces, păstrând cheia la el, pe toată durata respectivă,

nepermițându-le să părăsească apartamentul.

În cursul primei zile de cazare,

inculpatul O.S. a fost contactat telefonic de o persoană, căreia i-a relatat

faptul că „are trei fete”, solicitându-i să vină să le vadă.

În urma acestei discuții telefonice,

întrucât ele au conștientizat că inculpatul intenționau să le vândă, au

insistat în mod repetat, ca să le permită să plece acasă, lucru refuzat de

acesta.

Ulterior, în cursul nopții, în

apartamentul în care se găseau fetele și-a făcut apariția inculpatul S.M.,

acesta fiind persoana cu care vorbise la telefon inculpatul O.S. și pe care îl

aștepta pentru a vedea fetele.

Imediat, după sosirea inculpatului

S.M., acesta le-a trezit pe cele trei fete, care dormeau, solicitându-le să se

dezbare pentru a le examina și a vedea cum arată.

După ce inculpatul S.M. a examinat,

din punct de vedere al aspectului fizic pe cele trei fete, i-a comunicat

inculpatului O.S. că le va cumpăra pe toate, în schimbul sumei de 300 dolari

S.U.A., convenind totodată, ca în cursul zilei următoare să vină după ele.

Transportul celor trei fete, în Iugoslavia, urma să fie făcut de o altă

persoană, împuternicită de inculpatul S.M.

În cursul zilei următoare, în jurul

prânzului, inculpatul S.M. a apărut din nou în apartamentul fetelor,

aducându-le ceva de mâncare. După ce fetele au servit masa, inculpatul S.M.,

i-a cerut, pe un ton ridicat numitei I.A. să se dezbrace, întrucât intenționa

să întrețină raporturi sexuale, cu aceasta. Datorită stării de temere ce i-a

fost provocată, numita I.A. s-a dezbrăcat, după care inculpatul S.M., împotriva

voinței fetei a întreținut cu aceasta raporturi sexuale. În momentul consumării

actului sexual, prezentă a fost și numita P.A., aceasta la cererea

inculpatului.

Cu ocazia audierii numitei I.A.,

aceasta a menționat că nu se constituie parte civilă, în cauză.

În tot acest timp, inculpatul O.S.

nu era prezent în cameră, acesta coborând în fața hotelului, unde potrivit

afirmației sale își pregătea mașina pentru drumul de întoarcere.

În cursul aceleiași zile, după amiaza,

la hotel a sosit persoana, rămasă neidentificată, care urma să transporte

fetele în Iugoslavia.

În aceste condiții, după ce la

solicitarea inculpatului O.S., fetele și-au făcut bagajele, însoțite fiind de

acesta, au coborât în fața hotelului, unde, sub directa supraveghere a celor

doi inculpați au urcat în autoturismul care a sosit după ele. După plecarea

mașinii, în urma unei înțelegeri prealabile, la primul semafor, fetele au fugit

din mașină, deplasându-se apoi la organele de poliție, unde au relatat cele

întâmplate.

Ulterior, cu ajutorul informațiilor

furnizate de fete, organele de poliție au procedat la reținerea ambilor

inculpați la P.P.F. Albița, pe unde aceștia se pregăteau să părăsească țara.

În cursul urmăririi penale, nici

unul din inculpați nu au recunoscut comiterea faptei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, criticând-o pentru

netemeinicie, întrucât, în mod greșit s-a dispus achitarea inculpaților, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen. și a

inculpatului S.M., pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.

Apel a declarat și inculpatul S.M. care a solicitat achitarea, întrucât nu a

săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia penală nr. 289/ A din 23 iulie 2003, a admis recursul declarat de

parchet, a desființat sentința atacată și rejudecând cauza a condamnat pe

inculpatul S.M. în baza art. 197 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă principală de

4 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe

durata prevăzută de art. 71 C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 189 alin. (2) C.

pen., pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal,

condamnă pe același inculpat la pedeapsa principală de 4 ani închisoare, cu

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de

art. 71 C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa

interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a menținut pedeapsa de 5 ani

închisoare, aplicată inculpatului prin sentința apelată, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, iar în

temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit această pedeapsă

cu pedepsele aplicate prin prezenta decizie, urmând a fi executată pedeapsa cea

mai grea de 5 ani închisoare, sporită cu un an închisoare, în final, inculpatul

având de executat 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de

2 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a menținut restul sentinței

apelate.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a

dedus în continuare, din durata pedepsei aplicate fiecărui inculpat, arestul

preventiv de la data pronunțării sentinței apelate, la zi, iar în temeiul

prevederilor art. 160

d

C. proc. pen., s-a prelungit cu 30 zile, de

la data pronunțării deciziei, starea de arest preventiv a inculpaților S.M. și

O.S.

În temeiul prevederilor art. 379

alin. (1) pct. 1, lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul S.M., împotriva aceleeași sentințe.

S-a dispus plata sumei de 224.000

lei onorariul traducătorilor din fondurile Ministerului Justiției.

În temeiul art. 192 alin. (3) C.

proc. pen., a obligat pe inculpatul S.M. la plata sumei de 400.000 lei,

cheltuieli judiciare către stat în apel.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpatul

S.M.

Curtea, din oficiu, a dispus

disjungerea cauzei, privind recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Timișoara, pentru care a amânat cauza la 19 noiembrie 2003 și a luat în

discuție recursul declarat de inculpatul S.M.

Inculpatul S.M., prin apărătorul

său, a solicitat reducerea pedepsei, arătând că nu se consideră vinovat.

Recursul este fondat, dar pentru

alte motive decât cele solicitate de inculpat, respectiv, cu privire la greșita

încadrare juridică a faptelor, incidența Legii nr. 543/2002 și la pedeapsa

complementară a interzicerii unor drepturi, aplicate pentru infracțiunea

prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.

Din examinarea actelor și lucrărilor

din dosar, rezultă că instanța de apel a reținut temeinic situația de fapt și

vinovăția inculpatului S.M., în concordanță cu probele administrate în cursul

urmăririi penale și al cercetării judecătorești.

Potrivit art. 12 alin. (2) din Legea

nr. 678/2001 constituie infracțiunea de trafic de persoane, recrutarea,

transportarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență

sau prin alte forme de constrângere sau de a-și exprima voința, ori prin

oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru

obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane,

în scopul exploatării acestei persoane, și se pedepsește cu închisoare de la 3

la 12 ani și interzicerea unor drepturi. Iar la alin. (2) lit. a) din aceeași

lege, se prevede că traficul de persoane săvârșit de două sau mai multe

persoane împreună, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani și

interzicerea unor drepturi.

Or, în cauză, fapta inculpaților

O.S. și S.M., care, în cursul lunii mai 2002, au recrutat trei tinere din

Moldova pentru a fi vândute și transportate în Iugoslavia, în vederea

practicării prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii,

sus-arătate.

Ca urmare, în baza art. 334 C. proc.

pen., Curtea va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor din

infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 și art. 189

alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001 și va condamna pe inculpatul S.M. la 5 ani închisoare.

Potrivit art. 1 din Legea nr.

543/2002 privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și

sancțiuni, pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.

12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 aplicată inculpatului, este

grațiată integral și condiționat.

Se constată că greșit s-a aplicat

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.,

întrucât inculpatul este străin, pedeapsă pe care Curtea o va înlătura.

Ca urmare, recursul inculpatului va

fi admis și se va dispune conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 289/ A din 23 iulie 2003 a Curții

de Apel Timișoara.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 363 din 19 mai 2003 a Tribunalului Timiș, cu privire la încadrarea

juridică a faptelor, la incidența Legii nr. 543/2002 și pedeapsa complementară

a interzicerii unor drepturi.

Înlătură dispozițiile art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen. și sporul de un an închisoare.

Repune pedepsele aplicate în

individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 12

alin. (2) din Legea nr. 678/2001 și art. 189 alin. (2) C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, text în baza

căruia condamnă pe inculpat la 5 ani închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002, constată grațiată integral și condiționat această pedeapsă, urmând ca

inculpatul S.M. să execute pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.

Înlătură pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.

Menține celelalte dispoziții.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 30 mai 2002, la 15 octombrie

2003.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Onorariul pentru interpretul de

limbă sârbă, se va plăti din fondul Curții Supreme de Justiție.

Disjunge soluționarea recursului

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara cu privire la

inculpatul O.S.

Fixează termen pentru soluționarea

acestui recurs la 19 noiembrie 2003, când se va cita inculpatul O.S.

Menține starea de arest a

inculpatului O.S., pe care o prelungește până la 19 noiembrie 2003.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 octombrie 2003.