ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2877/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința nr. 984 din 15 octombrie 2002, a condamnat pe inculpatele: - B.L. la 11 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, și la 6 ani interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b), cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatei și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 13 iunie 2002, la zi. - F.L.M. la 6 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și la 6 ani interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b), cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) și b) și art. 71, raportat la art. 64 C. pen.

Instanța a menținut starea de arest a inculpatei, a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 13 iunie 2002, la zi, conform art. 17 din Legea nr. 142/2000 a dispus confiscarea cantităților de heroină rămase după efectuarea analizelor de laborator, respectiv, 0,99 gr.; 3,15 gr.; 1,09 gr. și fragmente de comprimate ce conțin metadonă, 0,85 gr., iar în temeiul art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpata B.L. suma de 450.000 lei, obținută din săvârșirea infracțiunii. Instanța a dispus, totodată, și obligarea inculpatelor la cheltuieli judiciare către stat: 1.600.000 lei, B.L. și 1.300.000 lei, F.L.M.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în fapt, că, în urma perchezițiilor domiciliare efectuate la domiciliile inculpatelor s-au descoperit 32 de punguțe din material plastic conținând heroină și metadonă, o altă punguță sub masa TV și două bile în șosetele cu care era încălțată B.L., respectiv, o bilă în buzunarul interior al unui sacou aflat în șifonierul inculpatei F.L.M., ce conținea tot heroină. Împotriva sentinței au declarat apel, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel: F.L.M. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu reducerea corespunzătoare a pedepsei și suspendarea condiționată a executării ei, iar B.L., redozarea pedepsei, considerată prea aspră.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 803 din 11 decembrie 2002, a respins ca nefondate apelurile declarate, întrucât F.L.M. a recunoscut că nu este consumatoare de droguri, ea deținându-le în vederea comercializării, iar pedeapsa aplicată inculpatei B.L. corespunde criteriilor generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. În termen legal, decizia a fost atacată cu recursurile inculpatelor care o consideră netemeinică, deoarece pedepsele sunt deosebit de mari, față de împrejurările săvârșirii faptei și datele lor personale. Examinând hotărârile atacate în raport de cazul de recurs invocat, prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 teza întâi C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul inculpatei B.L.

fondat, urmând a fi admis, iar al inculpatei F.L.M. nefondat, urmând a fi respins. 1. Referitor la recursul inculpatei B.L. se constată că, funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a pedepsei, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutat să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate. Revenind la cauză, se constată că instanțele nu au luat în considerare în mod corespunzător criteriile generale de individualizare a pedepsei, neacordând semnificația cuvenită împrejurărilor în care fapta a fost comisă, precum și datelor ce caracterizează persoana inculpatei.

Din coroborarea declarațiilor inculpaților cu cele ale martorilor, rezultă că B.L. deținea în locuința sa droguri, pe care le vindea la diferite persoane, contra unor sume de bani cu care se întreținea ea și copilul său minor (soțul fiind arestat pentru comiterea unei tentative la infracțiunea de furt calificat), deoarece este pensionată medical, prezintă un handicap la nivelul mâinilor, neputând mișca degetele. Inculpata a recunoscut încă de la început fapta comisă, a explicat și a relatat în mod sincer împrejurările care au determinat-o să înfrângă rigorile legii penale, astfel că aplicarea unei pedepse deosebit de severe nu este de natură a contribui, în totdeauna la finalitățile, prevăzute de art. 52 C. pen.

Așa fiind, Curtea va reține toate aceste date ca circumstanțe atenuante judiciare, dintre cele prevăzute de art. 74 C. pen., în favoarea inculpatei și va reduce pedeapsa aplicată lui B.L. de la 11 ani închisoare, la 8 ani. 2. La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate și menținute pentru inculpata F.L.M., instanțele au apreciat în mod judicios, gradul de pericol social concret atât al faptei săvârșite, cât și al inculpatei, reținând în favoarea ei circumstanțe atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., astfel că pedeapsa de 6 ani închisoare, situată sub minimul special prevăzut de lege (10 ani închisoare), corespunde prevederilor art. 52 C. pen. În consecință, secția penală a Curții Supreme de Justiție, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., va admite recursul declarat de inculpata B.L., va casa hotărârile atacate, numai cu privire la pedeapsa principală aplicată, pe care, prin reținerea în favoarea acesteia a circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 C. pen., o va reduce de la 11 ani, la 8 ani închisoare și va deduce din această pedeapsă timpul arestării preventive de la 13 iunie 2002, la 17 iunie 2003. Conform art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata F.L.M., va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive de la 13 iunie 2002, la 17 iunie 2003 și o va obliga pe recurentă la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpata B.L., împotriva deciziei penale nr. 803 din 11 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia atacată, precum și sentința penală nr. 984 din 15 octombrie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, numai cu privire la pedeapsa privativă de libertate aplicată, pe care, prin reținerea în favoarea inculpatei B.L., a circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 C. pen., o reduce de la 11 ani închisoare, la 8 ani închisoare, conform art. 76 C. pen. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata F.L.M., împotriva aceleiași hotărâri. Deduce din pedepsele aplicate inculpatelor, timpul arestării preventive de la 13 iunie 2002, la 17 iunie 2003. Obligă pe recurenta F.L.M.

la plata sumei de 1.300.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul în sumă de 300.000 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata B.L., se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 17 iunie 2003.