ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2936/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: SC V. SA din București a făcut contestație împotriva sumei de 7.814.000 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru stabilită de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. 222/2001. Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, prin decizia nr. 902 din 20 iunie 2001, a respins contestația cu motivarea că apelanta a solicitat exonerarea de plata penalităților, în sumă de 299.555.111 lei, acțiune evaluabilă în bani, fiind aplicabile prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

SC V. SA a contestat această decizie, iar Curtea de Apel Galați, prin sentința civilă nr. 205 din 25 septembrie 2001, a respins ca nefondată acțiunea, apreciind că reclamanta nu a făcut dovada existenței unui drept protejat printr-o normă de ordine publică, iar cu privire la excepția de necompetență materială de a soluționa pricina, aceasta ar fi trebuit invocată și soluționată de organele Ministerului Finanțelor. Împotriva acestei soluții, a declarat recurs SC V. S.A., criticând-o pentru nelegalitate, întrucât excepția de necompetență fiind ridicată în fața instanței, Curtea de Apel Galați nu s-a pronunțat în cauză. Cu privire la timbrajul excepției autorității de lucru judecat, se arată că instanța a apreciat în mod eronat că excepția invocată are echivalentul în lei - 299.555.111 lei, considerând greșit că timbrajul se face la această valoare.

Recursul este fondat pentru următoarele considerente: Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 127 din 27 martie 2003, soluționând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 13/2001 privind soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere, întocmit de organele Ministerului Finanțelor Publice, a admis excepția și a constatat că acest text este neconstituțional, în măsura în care se referă și la taxele judiciare de timbru stabilit de instanțele judecătorești. S-a reținut că prin Legea nr. 146/1997 au fost prevăzute cuantumul și modul de stabilire a taxei judiciare de timbru, iar respectarea acestor prevederi legale se verifică de instanța judecătorească la primirea acțiunii ca o măsură administrativă și de completul de judecată, prin încheiere, după înregistrarea acțiunii.

Soluționarea unui eventuale contestații privind modul de stabilire de către instanța judecătorească a obligației de plată și a cuantumului taxei judiciare de timbru constituie, fără îndoială, un act de înfăptuire a justiției. Aplicarea în concret a textului de lege criticat poate duce la situații în care organul administrativ, învestit cu soluționarea contestației, să exercite anumite atribuții care țin de competența exclusivă a instanței de judecată. Curtea a reținut că art. 125 din Constituție nu se referă la structura organizatorică a sistemului judiciar din România, ci acesta statuează asupra principiului separației puterilor în stat, din care rezultă că justiția se realizează exclusiv prin autoritatea judecătorească, în a cărei competență intră Curtea Supremă de Justiție și celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

Prerogativa legiuitorului de a stabili competența și procedura de judecată, este prevăzută de art. 125 alin. (3) din Constituție. Prin nici o lege, însă, nu se poate stabili și înlătura, prin extindere sau restrângere, o competență a unei autorități, dacă o asemenea acțiune este contrară dispozițiilor și principiilor Constituției. Nici o autoritate a administrației nu poate controla, anula ori modifica o hotărâre a unei instanței judecătorești, în legătură cu activitatea de judecată. Prin urmare, darea în competența organelor Ministerului Finanțelor Publice, a soluționării contestațiilor împotriva modului de stabilire, de către instanța judecătorească, a taxei judiciare de timbru, este contrară principiului separației puterilor în stat și în mod direct, dispozițiilor art. 125 alin. (1) din Constituție.

Având în vedere cele de mai sus expuse, se va admite recursul, se va modifica sentința atacată și, în fond, se va admite acțiunea și va fi anulată decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC V. SA, București împotriva sentinței civile nr. 205 din 25 septembrie 2001 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică sentința atacată. Admite acțiunea formulată de SC V. SA București și anulează decizia nr. 902 din 20 iunie 2001 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2003.