ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5002/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 194 din 27

februarie 2003, pronunțată de Tribunalul București, s-a dispus, în baza art.

211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.,

condamnarea inculpatului P.I. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., combinat cu

art. 110

1

C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe

timp de 4 ani.

Au fost puse în vedere inculpatului

dispozițiile art. 103 C. pen. și l-a încredințat pe minor mamei sale P.C.

S-a constatat că partea vătămată nu

are pretenții civile în cauză, prejudiciul fiind recuperat prin restituirea

lanțului din aur către partea vătămată A.R.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut, pe baza probelor administrate următoarea situație

de fapt:

La data de 4 septembrie 2002, în

jurul orelor 21,30, inculpatul P.I., împreună cu mai mulți prieteni, s-au

deplasat în Orășelul copiilor, la un biliard. Aici au stat până în dimineața

zilei de 5 septembrie 2002, orele 5,10 – 5,15 când s-au hotărât să plece.

Inculpatul s-a deplasat pe jos, pe

str. Alunișului cu direcția de mers către Șoseaua Giurgiului, spre domiciliu.

Inculpatul a observat-o pe stradă pe

partea vătămată A.R. care avea la gât un lănțișor din metal galben.

Profitând de faptul că în zonă nu se

mai aflau alte persoane, inculpatul s-a repezit la gâtul părții vătămate,

smulgându-i lănțișorul, după care a fugit.

Aflându-se în zonă un echipaj de

poliție, la strigătele părții vătămate l-a urmărit și imobilizat pe inculpat,

fiind recuperat lănțișorul părții vătămate.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București care a solicitat

înlăturarea art. 81 C. pen., pentru realizarea cerințelor legii.

Prin decizia penală nr. 292 din 20

mai 2003, Curtea de Apel București a admis apelul parchetului, a desființat în

parte sentința apelată și a înlăturat dispozițiile art. 88 C. pen., constatând

că inculpatul P.I. a fost arestat în cauză în perioada 5 septembrie 2002 – 28

februarie 2003; au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii.

S-a motivat soluția, în sensul că

menținerea suspendării condiționate ar realiza o mai mare eficiență a scopului

educativ și preventiv al pedepsei.

Împotriva hotărârilor de mai sus, în

termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,

care prin motivele scrise, a susținut în esență următoarele:

- greșita individualizare a pedepsei

inculpatului, întrucât, în raport de împrejurările în care s-a comis fapta,

natura și gravitatea ei nu își găseau aplicare dispozițiile art. 81 C. pen.,

combinate cu art. 110 C. pen., fiind invocat cazul de casare, prevăzut de art.

385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Analizând hotărârile atacate, în

raport de critica formulată cât și de dispozițiile cazului de casare invocat,

se constată că recursul este nefondat.

Prima instanță, cât și instanța de

apel au făcut o justă apreciere a pedepsei aplicate inculpatului minor, atât în

privința cuantumului stabilit, cât și a modalității de executare aleasă.

Desigur, în considerarea

dispozițiilor art. 72 C. pen., nu poate fi minimalizat nici pericolul social al

faptei și făptuitorului, dar nici nu se poate stabili pedepse într-o vădită

disproporție cu aceste elemente de esența legii penale.

Această operațiune judiciară de

individualizare a pedepsei trebuie să constituie nu numai un mijloc eficient de

reeducare, dar să respecte și dispozițiile art. 52 C. pen., referitor la

funcția și finalitatea pedepsei.

În cauză inculpatul a comis o

infracțiune calificată de tâlhărie, prin smulgerea unui lănțișor de la gâtul

părții vătămate și în funcție de gravitatea deosebită a acestei fapte,

instanțele nu au dispus aplicarea unei măsuri educative având în vedere vârsta

inculpatului la data comiterii faptei, ci i-au aplicat o pedeapsă în limitele

legale prevăzute în această situație.

Pe de altă parte, apreciind vârsta

inculpatului, caracterizarea pozitivă a acestuia prin ancheta socială

efectuată, dar și împrejurarea că, inculpatul a executat în detenție perioada

de la 5 septembrie 2002 – la 28 februarie 2003, în mod corect s-a concluzionat

că prevederile art. 52 C. pen., pot fi asigurate și fără privare de libertate,

așa încât, s-a dispus ca pedeapsa să fie executată în condițiile art. 81 C.

pen., combinat cu art. 110 C. pen.

Neconstatându-se alte motive care să

justifice înlăturarea acestor dispoziții, critica formulată se apreciază a fi

nefondată și în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

recursul declarat de parchet se va respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei

penale nr. 292 A din 20 mai 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală, privind pe inculpatul P.I.

Onorariul de avocat în sumă de

400.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

noiembrie 2003.