ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2119/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 983 din 15

octombrie 2002, Tribunalul București, secția I a penală, a condamnat pe

inculpații U.S. și B.I. la câte o pedeapsă de 23 ani închisoare și 10 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 174 și art. 176 lit. a) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpaților, și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus

prevenția de la 12 februarie 2001, la zi.

S-a făcut aplicarea art. 67 C. pen.,

pentru ambii inculpați.

În baza art. 116 C. pen., s-a

interzis inculpaților dreptul de a se afla pe raza Municipiului București, pe o

perioadă de 5 ani după executarea pedepsei.

S-a luat act că partea vătămată V.T.

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Inculpații au fost obligați la

cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că, inculpații U.S. și

B.I., locuiau în canalul de termoficare, împreună cu martorii M.I., Ț.G. și

V.V.

În noaptea de 3 februarie 2001, în

canalul de termoficare a intrat și victima V.T., care obișnuia să întrețină

relații sexuale cu diverși copii ai străzii. Fiind sub influența băuturilor

alcoolice, consumate în acea seară, inculpații i-au reproșat că întreține

relații sexuale cu copii și au început să-i aplice lovituri cu pumnii,

picioarele și cu o rangă de fier peste tot corpul. Văzând că victima este în

stare de inconștiență, cei doi inculpați au târât-o într-un tunel lateral.

Aici, observând că victima își revine, inculpatul B.I. a lovit-o cu o dală de beton

peste tot corpul, până când aceasta nu a mai scos nici un zgomot și a aruncat

mai multe gunoaie peste cadavru.

La sesizarea martorilor M.E. și

Ț.G., organele de poliție au găsit cadavrul victimei în ziua de 6 februarie

2002, într-un tunel lateral al canalului de termoficare.

Conform concluziilor raportului

medico-legal de necropsie A.3/ 211/ 01/ 7 februarie 2001 „moartea numitului

V.T. a fost violentă, producându-se prin șoc traumatic și hemoragic consecutiv

unui politraumatism soldat cu hematom meningo-cerebral, multiple hematoame în

părțile moi (epicranian, cervical anterior, toracic anterior și posterior,

ambele membre, precum și fracturi costale hemitoracice bilateral”.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel inculpații B.I. și U.S., învederând că pedepsele aplicate sunt

greșit individualizate și au solicitat reducerea acestora, în raport de

circumstanțele reale și personale și, în mod deosebit, față de împrejurarea că

ei au intenționat să apere un minor, cu care victima încerca să întrețină raport

sexual, prin întrebuințarea de violențe.

Curtea de Apel București, secția I-a

penală, prin decizia penală nr. 854 din 20 decembrie 2002, a respins, ca

nefondate apelurile declarate de inculpați, a comutat prevenția de la 12

februarie 2001 la 20 decembrie 2002 și i-a obligat la cheltuieli judiciare

către stat, inclusiv la plata onorariilor pentru avocații din oficiu, care se

vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii au

declarat recursuri inculpații B.I. și U.S., care, prin apărătorul lor, au

reiterat motivele de apel.

Recursurile sunt nefondate.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect, situația de fapt

și vinovăția inculpaților în săvârșirea în noaptea de 3 februarie 2001 a

infracțiunii de omor deosebit de grav.

Conform art. 52 C. pen., pedeapsa

este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în

scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar potrivit art. 72 din același

cod, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții

generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială,

de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și

de împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală.

Ori, în cauză, se constată că

instanța de fond, la dozarea pedepselor, a avut în vedere pe lângă pericolul

social al faptelor, atât împrejurările în care acestea s-au comis, dar și

datele referitoare la persoanele inculpaților, aspecte care se regăsesc în

cuantumurile pedepselor aplicate.

Așa fiind, în mod corect, instanța

de apel, a reținut că prima instanță a făcut o justă individualizare a

pedepsei, încât, recursurile, bazate pe reiterarea aceleași critici, apar ca

nefondate și vor fi respinse, ca atare.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive, la zi.

Văzând și dispozițiile referitoare

la reglementarea cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv, avansarea de

către stat a onorariilor pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații B.I. și U.S., împotriva deciziei penale nr. 854 din 20

decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, timpul arestării preventive de la 12 februarie 2001 la 8 mai

2003.

Obligă pe recurenți să plătească

statului sumele de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de

câte 300.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

mai 2003.