ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1131/2003

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 497 din 15 octombrie 2002, Tribunalul Constanța, a luat față de inculpatul minor M.E., măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, pe durată nedeterminată, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 18 ani, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2) 1 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. și art. 101 lit. c) C. pen. În baza art. 490 C. proc. pen., s-a dispus punerea în executare a măsurii luate, care se va comunica Penitenciarului Poarta Albă. Inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 4.500.000 lei către partea civilă G.O., cetățean belgian, despăgubiri civile și la 2.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei onorariu apărător din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Instanța a reținut, în fapt, că la data de 31 mai 2002, inculpatul M.E., aflându-se împreună cu minorul în vârstă de 13 ani M.E. în bazarul situat pe strada Vasile Pârvan din orașul Mangalia și observând două turiste străine, le-a urmărit în scopul sustragerii unor bunuri. În timp ce turistele se îndreptau spre hotelul “Mangalia” inculpatul, venind din spate, i-a smuls geanta de pe umăr părții vătămate G.O., fugind apoi cu celălalt minor. Așa cum rezultă din declarația părții vătămate, în geantă se aflau 300.000 lei, 25 Euro, o umbrelă, o pereche de papuci și o cheie. Inculpatul a reținut banii, pe care i-a cheltuit împreună cu prietenul său, aruncând geanta cu celelalte bunuri la o ghenă. Fiind identificat a doua zi, inculpatul a condus organul de poliție la locul în care a aruncat bunurile, fiind ridicate, însă nerestituite părții vătămate, deoarece aceasta a refuzat primirea lor din cauza degradării.

Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, solicitând să i se aplice pedeapsa cu închisoarea în locul măsurii educative a internării într-un centru de reeducare. Prin decizia penală nr. 292 din 29 noiembrie 2002, Curtea de Apel Constanța a respins ca nefondat apelul inculpatului, constatând că măsura educativă luată de instanța de fond este justificată. Inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei penale sus-menționată, criticând-o pentru netemeinicia alegerii măsurii educative, care este severă în raport cu vârsta sa, de 15 ani la data comiterii faptei. Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, Curtea constată că recursul nu este fondat.

Săvârșirea faptei de către inculpat este temeinic dovedită, iar vinovăția acestuia este pe deplin stabilită. Din Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, rezultă că inculpatul prezintă o tulburare de conduită, având intelect normal și discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat. Ancheta socială relevă dezinteresul părinților care au 6 copii pentru creșterea și educarea inculpatului, care este analfabet, aflându-se în evidența poliției și autorității tutelare ca un copil problemă săvârșind mai multe infracțiuni de furt și tâlhărie. Colectivul de sprijin al autorității tutelare propun internarea minorului inculpat într-un centru de reeducare. Potrivit art. 100 C. pen., față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă.

Pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului. Raportând criteriile legale care se impun analizei pentru alegerea sancțiunii, la situația inculpatului, instanța a reținut corect că, față de gradul ridicat de pericol social al infracțiunii săvârșite, de carențele în educația sa, de condițiile improprii de creștere, educație și supraveghere din familie și comportamentul caracterizat de încălcarea repetată a legii penale, sancțiunea necesară și adecvată este măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, asigurându-i astfel inculpatului posibilitatea de a dobândi învățătura și pregătirea profesională potrivit cu aptitudinile sale.

Neconstatând nici din examinarea din oficiu, conform art. 385 9 alin. 3 C. proc. pen., existența vreunui caz de casare a hotărârilor pronunțate, recursul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.E. împotriva deciziei penale nr. 292/ P din 29 noiembrie 2002 a Curții de Apel Constanța. Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2003.