ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1131/2003

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 497 din 15

octombrie 2002, Tribunalul Constanța, a luat față de inculpatul minor M.E.,

măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, pe durată

nedeterminată, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 18 ani, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2)

1

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. și art. 101 lit. c) C. pen.

În baza art. 490 C. proc. pen., s-a

dispus punerea în executare a măsurii luate, care se va comunica

Penitenciarului Poarta Albă.

Inculpatul a fost obligat în solidar

cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 4.500.000 lei către partea

civilă G.O., cetățean belgian, despăgubiri civile și la 2.200.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei onorariu apărător

din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Instanța a reținut, în fapt, că la

data de 31 mai 2002, inculpatul M.E., aflându-se împreună cu minorul în vârstă

de 13 ani M.E. în bazarul situat pe strada Vasile Pârvan din orașul Mangalia și

observând două turiste străine, le-a urmărit în scopul sustragerii unor bunuri.

În timp ce turistele se îndreptau

spre hotelul “Mangalia” inculpatul, venind din spate, i-a smuls geanta de pe

umăr părții vătămate G.O., fugind apoi cu celălalt minor.

Așa cum rezultă din declarația

părții vătămate, în geantă se aflau 300.000 lei, 25 Euro, o umbrelă, o pereche

de papuci și o cheie.

Inculpatul a reținut banii, pe care

i-a cheltuit împreună cu prietenul său, aruncând geanta cu celelalte bunuri la

o ghenă. Fiind identificat a doua zi, inculpatul a condus organul de poliție la

locul în care a aruncat bunurile, fiind ridicate, însă nerestituite părții

vătămate, deoarece aceasta a refuzat primirea lor din cauza degradării.

Împotriva acestei hotărâri

inculpatul a declarat apel, solicitând să i se aplice pedeapsa cu închisoarea

în locul măsurii educative a internării într-un centru de reeducare.

Prin decizia penală nr. 292 din 29

noiembrie 2002, Curtea de Apel Constanța a respins ca nefondat apelul

inculpatului, constatând că măsura educativă luată de instanța de fond este

justificată.

Inculpatul a declarat recurs

împotriva deciziei penale sus-menționată, criticând-o pentru netemeinicia

alegerii măsurii educative, care este severă în raport cu vârsta sa, de 15 ani

la data comiterii faptei.

Verificând

hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei,

Curtea constată că recursul nu este fondat.

Săvârșirea faptei de către inculpat

este temeinic dovedită, iar vinovăția acestuia este pe deplin stabilită.

Din Raportul de expertiză

medico-legală psihiatrică, rezultă că

inculpatul prezintă o tulburare de

conduită, având intelect normal și discernământul păstrat în raport cu fapta

pentru care este cercetat.

Ancheta socială relevă dezinteresul

părinților care au 6 copii pentru creșterea și educarea inculpatului, care este

analfabet, aflându-se în evidența poliției și autorității tutelare ca un copil

problemă săvârșind mai multe infracțiuni de furt și tâlhărie.

Colectivul de sprijin al autorității

tutelare propun internarea minorului inculpat într-un centru de reeducare.

Potrivit art. 100 C. pen., față de

minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate

aplica o pedeapsă.

Pedeapsa se aplică numai dacă se

apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea

minorului.

Raportând criteriile legale care se

impun analizei pentru alegerea sancțiunii, la situația inculpatului, instanța a

reținut corect că, față de gradul ridicat de pericol social al infracțiunii

săvârșite, de carențele în educația sa, de condițiile improprii de creștere,

educație și supraveghere din familie și comportamentul caracterizat de

încălcarea repetată a legii penale, sancțiunea necesară și adecvată este măsura

educativă a internării într-un centru de reeducare, asigurându-i astfel

inculpatului posibilitatea de a dobândi învățătura și pregătirea profesională

potrivit cu aptitudinile sale.

Neconstatând nici din examinarea din

oficiu, conform art. 385

9

alin. 3 C. proc. pen., existența vreunui

caz de casare a hotărârilor pronunțate, recursul inculpatului urmează să fie

respins ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.E. împotriva deciziei penale nr.

292/ P din 29 noiembrie 2002 a Curții de Apel Constanța.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

martie 2003.