ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3146/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta, SC A.T. SRL Târgoviște,

reprezentată de director S.R,. și de E.M., șef proiect, a chemat-o în judecată

pe pârâta SC E.X. SRL Târgoviște, pentru a fi obligată la restituirea sumei de

194.000.000 lei încasată necuvenit prin încălcarea contractelor de proiectare

și de asociere, precum și la restituirea sumei de 250.000.000 lei încasată

necuvenit în faza de detalii de execuție și la plata daunelor morale, în sumă

de 690.000.000 lei cauzate.

Cauza a fost inițial înregistrată pe

rolul Tribunalului Dâmbovița, care, prin sentința civilă nr. 1013 din 22

decembrie 1999, a respins acțiunea formulată de către reclamanții SC A.T. SRL

Târgoviște, S.R. și E.M., respingând, totodată, și cererea reconvențională

introdusă în cauză de pârâtă.

Prin decizia nr. 38 din 8 mai 2000,

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a admis excepția necompetenței

materiale invocate, din oficiu, de către instanță și a declinat competența

soluționării acțiunii reclamantei SC A.T. SRL Târgoviște împotriva pârâtei SC

E.X. SRL Târgoviște, în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția comercială, ca

instanță de fond.

Prin încheierea nr. 5820 din 23

noiembrie 2000, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a admis cererea

de strămutare formulată de reclamantă și a strămutat judecarea cauzei la

Tribunalul Dolj, păstrând actele procedurale îndeplinite.

Prin sentința nr. 834 din 10 aprilie

2001, Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, a

anulat, ca insuficient timbrate, acțiunea reclamantei SC A.T. SRL Târgoviște și

cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă SC E.X. SRL Târgoviște.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a respins cererea reclamantei de suspendare a judecării cauzei, în

baza art. 244 pct. 2 C. proc. civ., ca nefondată, și a avut în vedere faptul că,

deși instanța, în mod repetat, a dispus citarea reclamantei-pârâte și a

pârâtei-reclamante, cu mențiunea de a timbra cererile depuse, indicându-se și

sumele cu care acestea să timbreze, ele nu și-au îndeplinit această obligație

legală.

Prin decizia nr. 891 din 12 septembrie

2001, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a respins, ca nefondat, apelul

formulat de reclamanta-pârâtă împotriva sentinței mai sus menționate,

pronunțate de tribunal.

În motivarea acestei decizii, curtea

de apel a reținut că, față de obiectul litigiului, care este de natură

comercială de drept comun, părțile aveau obligația să timbreze cererile lor în

raport cu cuantumul pretențiilor și acestea nu și-au îndeplinit obligațiile

legale de timbrare, cu toate că au fost citate cu mențiunea depunerii taxelor

judiciare de timbru la două termene de judecată, respectiv, pentru 20 martie

2001 și 10 aprilie 2001.

Nu au fost primite, considerându-se

ca nefondate, apărările referitoare la imposibilitatea achitării taxei de

timbru și la obligativitatea amânării judecății în vederea achitării taxei de

timbru, iar în ce privește cererea de suspendare a judecării cauzei, în temeiul

art. 244 pct. 2 C. proc. civ., s-a apreciat că, în mod corect, a fost respinsă,

deoarece nu s-a făcut dovada sesizării organelor de urmărire penală în legătură

cu săvârșirea unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire

hotărâtoare asupra hotărârii ce urma să se pronunțe.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs pârâta, invocând, pentru aplicarea greșită a legii, motivul 9

de modificare, prevăzut de art. 304 C. proc. civ. și, respectiv, prevederile art.

5 din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru.

Recurenta susține astfel, că,

potrivit art. 5 din Legea nr. 146/1997, având în vedere obiectul pricinii, reprezentând

despăgubiri din utilizarea de către societatea pârâtă, fără acordul său, a unei

creații intelectuale, cuantumul taxei de timbru era de 300.000 lei și nu la

valoarea exorbitantă solicitată de instanțe.

Mai arată că greșit s-a reținut că

„instanța, în mod repetat, a dispus citarea sa”, cu mențiunea achitării taxei

de timbru, aceasta realizându-se, în realitate, numai pentru termenul din 10

aprilie 2001, și, de asemenea, că sancțiunea anulării cererii, pentru

netimbrare, este excesivă, în măsura în care se impunea suspendarea judecății

la fond, conform art. 244 pct. 2 C. proc. civ., sau amânarea judecății cauzei

pentru lipsa apărării, invocată, existând o cerere depusă la dosar în acest

sens, cauza fiind la primul termen de judecată.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului, se

constată următoarele:

Obiectul acțiunii reclamantei l-a

constituit restituirea unor sume încasate necuvenit, precum și plata unor

despăgubiri morale rezultate din încălcarea unor raporturi juridice ce s-au

stabilit cu ocazia executării unor lucrări de investiții, lucrări în vederea

executării cărora reclamanta s-a asociat cu pârâta, încheindu-se contractul de

asociere din 28 mai 1997.

Astfel fiind, în mod corect, instanța

de apel a apreciat că litigiul dintre părți este patrimonial și izvorăște din

neexecutarea corespunzătoare a unor obligații contractuale comerciale și nu din

cereri nepatrimoniale, legate de dreptul de autor, de natură civilă, pentru

care sunt aplicabile taxele fixe prevăzute de art. 5 din Legea nr. 146/1997.

Ca atare, într-adevăr, părțile aveau

obligația să-și timbreze cererile în raport cu valoarea pretențiilor formulate,

potrivit art. 2 din aceeași lege.

În conformitate cu prevederile art. 1

din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat

principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele

judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act

normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele

juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul

stabilit de instanță, de regulă, primul termen de judecată.

Potrivit prevederilor art. 9 din O.G.

nr. 32/1995, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și Normelor de aplicare a

acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de

timbru și/sau timbrul judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată

sau insuficient timbrată.

În cauză, se constată că acțiunea nu

a fost timbrată anticipat și că reclamanta nu s-a conformat mențiunilor de pe

citațiile ce i-au fost emise pentru termenele din 20 martie 2001 și 10 aprilie

2001 de a-și timbra cererea cu 19.455.000 lei taxă judiciară de timbru și

50.000 lei timbru judiciar, împrejurare în care, constatând că nu operează

scutirea legală personală sau ca obiect - de obligația timbrării, instanța, în

mod corect a dat eficiență dispozițiilor art. 20 pct. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997,

și, respectiv, ale art. 30 pct. 1 și 5 din Normele metodologice de aplicare a

acestei legi și a dispus anularea cererii, ca insuficient timbrată.

Corect a fost respinsă și cererea de

suspendare a judecării cauzei, formulată în temeiul prevederilor art. 244 pct. 2

C. proc. civ., deoarece nu s-a dovedit că soluționarea cauzei penale ar avea

vreo înrâurire directă asupra acțiunii de față, iar în raport cu cele mai sus

arătate, rezultă, cu evidență, că instanța nu era obligată să amâne judecarea

cauzei, potrivit art. 156 C. proc. civ., atât timp, cât reclamanta nu și-a

îndeplinit obligația legală de a-și timbra cererea formulată în conformitate cu

dispozițiile legale mai sus arătate. Astfel fiind, reținându-se că nu sunt

îndeplinite cerințele nici unuia dintre motivele de modificare sau casare a

deciziei pronunțate de curtea de apel, așa cum sunt ele prevăzute de art. 304 C.

proc. civ., se va respinge recursul declarat în cauză de reclamanta, SC A.T.

SRL Târgoviște, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

formulat de reclamanta, SC A.T. SRL Târgoviște, împotriva deciziei nr. 891 din

12 septembrie 2001 a Curții de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 24 iunie 2003.