CtEDO 21.03.2006 Auto

PATRIKEYEV v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
21.03.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
PATRIKEYEV v. RUSSIA (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

CUARTA SECȚIUNE DECIZIE FINALĂ nr. 68493/01 de Igor Vadimovich PATRIKEYEV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 21 martie 2006 în calitate de Cameră compusă de: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevill Bonello Maruste Kovler Pavlovschi Garlicki, judecători și dl M. O’Boyle Grefier Având în vedere cererea depusă la 13 iulie 2000, având în vedere decizia parțială din 21 septembrie 2004, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Igor Vadimovich Patrikeyev, este un național rus, care s-a născut în 1967 și locuiește în orașul Nakhodka, regiunea Primorskiy. Guvernul contestat este reprezentat de dl P. Laptev, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura penală împotriva reclamantului. La 21 aprilie 1998, reclamantul a fost arestat sub suspiciune de jaf. Între 24 aprilie 1998 și 6 iunie 2001 el a fost reținut în închisoarea de încarcerare IZ 47/1 din Magadan. Potrivit reclamantului, în celula de 15 metri pătrați erau de obicei 15-21 deținuți. Erau opt paturi în celulă și deținuții au trebuit să ia două sau trei rânduri în împărțirea patului. În timp ce el a trebuit să petrece majoritatea timpului în picioare în celulă, boala sa – varicoză vene – a înrăutățit semnificativ. Deoarece luminile erau întotdeauna aprinse în celulă vederea lui s-a deteriorat de la - 1 la - 8. În timp ce în detenție a pierdut 12 kilograme din cauza malnutriției. Datorită lipsei de vitaminele gumele sale s-au umflat. În timpul iarnelor temperatura exterioră a ajuns - 50 o Celsius, și în absența de încălzire adecvată în interiorul lui, precum și alți deținuți, a avut întotdeauna o rece. Nu a existat ventilație în celulă, și uneori a fost împărtășită cu deținuții care suferă de tuberculoză, ceea ce a cauzat epidemii de această boală. Potrivit Guvernului, condițiile sanitare ale celulelor în care a fost deținută reclamantul au fost satisfăcătoare și corespunzător standardelor legale. La 21 mai 1998 a fost întocmit proiectul de inculpare. În a doua zi, cazul a fost transmis în instanță. La 26 aprilie 2001, Tribunalul Orașului Magadân a condamnat reclamantul de furt și l-a condamnat la șapte ani de șase luni de închisoare. Hotărârea nu a fost apelată și a devenit finală la 8 mai 2001. Reclamantul a susținut că, la o dată neespecificată în 2002, administrarea închisoarei în care a îndeplinit condamnarea, l-a informat că toată corespondența sa cu Curtea va fi prelucrată mai întâi de Departamentul de Execuție a Pedepsei a Ministerului Justiției și apoi transmisă Curții. În 2004 reclamantul a fost eliberat din închisoare. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție că condițiile de detenție în închisoarea de închidere IZ 47/1 din Magadan au fost îngrozitoare. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii penale împotriva acestuia. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 34 din Convenție că în timpul încarcerării corespondenței sale cu Curtea din 2002 au fost censurate. Curtea, având în vedere evenimentele care au avut loc după notificarea cererii, a fost dată guvernului rus și după ce și-au prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul cauzei, consideră că nu trebuie să examineze prezenta cerere și că ar trebui să se aplice art. 37 § 1 din convenție. „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și continue cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii, dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile acestuia.” În acest sens, Curtea constată că, la 6 octombrie 2004, Registrul a informat reclamantul într-o scrisoare că un anunț al cererii a fost transmis guvernului contestat. La 10 ianuarie 2005, Registrul a primit scrisoarea reclamantului din 30 noiembrie 2004, informand Curtea că a fost eliberat din închisoare și a dorit să-și continue cererea. La 24 ianuarie 2005, Registrul a trimis o copie a scrisorii Curții din 6 octombrie 2004 la noua adresă a reclamantului. La 26 ianuarie 2005, Registrul a trimis observațiile guvernului cu privire la admisibilitatea și meritul cererii și l-a invitat să-și prezinte observațiile în răspuns până la 30 martie 2005. Iunie 2005 Curtea a informat reclamantul că nu a respectat termenele de prezentare a observațiilor sale și că, în absența unei cereri de prelungire a termenelor, Curtea ar putea concluziona că nu mai este interesat să urmărească cererea și să decidă să-l scoată din lista cauzelor sale. La 8 august 2005, Registrul a primit scrisoarea din 10 Iunie 2005 restituită de post deoarece nu a fost solicitată de către reclamant la biroul poștal în termenele de depozitare a corespondenței. De atunci, Curtea nu a primit nicio corespondență de la solicitant. În aceste circumstanțe, având în vedere art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea concluzionează că reclamantul a pierdut interesul în cererea sa și nu mai intenționează să-l urmărească în fața Curții. În plus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în amendă Curtea nu consideră nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă