ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 95/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 17 ianuarie 2003, reclamanta Regia Națională a

Pădurilor, prin Direcția Silvică Harghita, a chemat în judecată Guvernul

României, solicitând  anularea din anexa nr. 17 a H.G.  nr.1351/2001 , a

pozițiilor nr. 93, 94, 99, 100, 101, 102, 105, 112 și 113, la care se regăsesc

drumuri forestiere aflate în patrimoniul regiei  trecute în mod nejustificat în

domeniul public al comunei Ciumani, județul Harghita.

La data

de 5 februarie 2003, pârâtul a solicitat chemarea în garanție a Consiliului

Județean  Harghita și a  Consiliului local al comunei Ciumani, cu motivarea că

hotărârea  contestată prin care   s-a atestat  apartenența bunurilor la

domeniul public județean sau local, după caz, a fost emisă după ce bunurile

respective au fost însușite prin hotărâri proprii ale celor două consilii.

Ulterior,

la 10 februarie 2003, Ministerul Administrației și Internelor a formulat cerere

de intervenție în interesul pârâtului, solicitând respingerea acțiunii.

Prin

sentința nr.84 din 27 martie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ a respins acțiunea ca neîntemeiată și

ca inadmisibile cererea de intervenție și cea de chemare în  garanție.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că drumurile forestiere în

litigiu, proprietate a statului, au fost transferate în domeniul public al

comunei Ciumani, operațiunea constituind un act de gestiune săvârșit de stat în

calitate de  persoană juridică și pentru administrarea patrimoniului său, act

exceptat controlului judecătoresc în procedura contenciosului administrativ,

conform art. 2 pct. d din Legea nr. 29/1990.

Împotriva

sentinței a declarat recurs reclamanta Regia Națională a Pădurilor – Direcția

Silvică Harghita, criticând-o pentru  nelegalitate și netemeinicie.

Astfel,

reclamanta a învederat că hotărârea pronunțată cuprinde motive contradictorii

ori străine de  natura pricinii și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Reclamanta

a invocat nerespectarea prevederilor Legii nr. 213/1998, ale O.G. nr.43/1997 și

ale O.G. nr. 96/1998, modificată și aprobată prin Legea nr. 141/1999, potrivit

cărora drumurile forestiere aparțin statului, iar trecerea unui bun din

domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale

se face la cererea consiliului județean sau local după caz, prin hotărâre de

guvern.

În

cauză, hotărârea atacată nu prevede transferul drumurilor forestiere în litigiu

din domeniul public al statului, în cel al comunei Ciumani, ci doar aprobă bunurile

care sunt în inventarul acestei unități administrativ-teritoriale.

Dar,

întrucât aceste bunuri nu fac parte din domeniul public  al comunei Ciumani,

nefiind în inventarul ei, ele au fost trecute în mod abuziv în anexa nr. 17.

Examinând

cauza în raport de motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și

a  se dispune casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță, iar instanța încălcând formele de procedură prevăzute sub sancțiunea

nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel,

Curtea reține că în cauză se regăsesc motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 și 7

C. proc. civ., hotărârea  pronunțată necuprinzând motivele pe care se sprijină

și conținând motive contradictorii, iar instanța încălcând formele de procedură

prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin. (2) C. proc. civ.

În

acest sens, se constată că, instanța, deși a respins acțiunea ca neîntemeiată,

și-a motivat soluția invocând prevederile art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990

și reținând că hotărârea a cărei anulare s-a cerut constituie un act de

gestiune al statului săvârșit pentru administrarea patrimoniului său, care nu

poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ.

Din

verificarea încheierii de dezbateri, rezultă că părțile prezente, Direcția

Silvică Harghita și Consiliul Local al comunei Ciumani, au pus concluzii pe

fondul litigiului.

La

darea soluției, instanța a avut în vedere o altă împrejurare, respectiv

inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ pe care nu a pus-o în

discuția părților.

S-a

încălcat astfel principiul contradictorialității care guvernează procesul

civil, principiu care presupune că toate elementele procesului trebuie supuse

dezbaterii și discuției părților pentru ca  fiecare parte să aibă posibilitatea

de a se exprima cu privire la orice aspect care ar avea legătură cu pretenția

dedusă judecății.

Din

acest punct de vedere, sunt relevante dispozițiile art. 129 alin. (4) C. proc.

civ. potrivit cărora judecătorul este în drept să pună în dezbaterea părților

orice împrejurări de fapt sau de drept care duc la dezlegarea pricinii, chiar

dacă nu sunt menționate în acțiune sau în întâmpinare.

Rezultă

că instanța nu poate pronunța hotărârea reținând aspecte pe care nu le-a pus în

prealabil în discuția părților, cum greșit s-a procedat în cauza de față.

În

consecință, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 5 și 7 C. proc. civ.,

Curtea va dispune trimiterea  cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Cât

privește criticile privind natura drumurilor forestiere, dacă  aparțin statului

sau domeniului public local, acestea nu vor fi analizate, întrucât instanța nu

s-a pronunțat asupra fondului litigiului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de Direcția Silvică Harghita din cadrul Regiei Naționale a

Pădurilor împotriva sentinței civile nr. 84 din 27 martie 2003 a Curții de Apel

Târgu.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 ianuarie 2004.