ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 903/2004

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 895 din 13

octombrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 2385/2003, Tribunalul București,

secția a II-a penală, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a

executării pedepsei de 8 ani închisoare, formulată de petentul condamnat F.V.

Instanța a reținut că nu sunt

îndeplinite cerințele art. 455, raportate la art. 453 alin. (1) lit. c) C.

proc. pen., întrucât situația financiară precară a familiei condamnatului are

un caracter de durată și nu ar putea fi ameliorată prin prezența în familie pe

o durată scurtă de 3 luni a condamnatului.

Prin decizia penală nr. 2657 din 18

noiembrie 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de condamnat.

Împotriva acestei decizii, a

declarat recurs condamnatul.

În motivele scrise de recurs,

condamnatul a solicitat acordarea întreruperii executării pedepsei pentru

repararea casei și pentru a-și ajuta soția bolnavă, susținând că s-a făcut o

greșită aplicare a legii de către ambele instanțe.

Examinând acest unic motiv de recurs

prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., Înalta

Curte constată că nu operează în speță, hotărârile criticate fiind legale și

întemeindu-se pe dovezile administrate în cauză (ancheta socială).

Înalta Curte consideră că instanțele

au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453

alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Astfel, ancheta socială efectuată în

cauză a evidențiat că soția condamnatului locuiește împreună cu cei 4 copii,

dintre care doi minori, într-un imobil compus din 2 camere și hol, imobil ce

necesită reparații. Soția condamnatului a primit în mai multe rânduri ajutoare

bănești de la primărie. Starea materială a familiei este preexistentă arestării

condamnatului.

Aceste situații nu constituie însă

împrejurări deosebite din pricina cărora continuarea executării pedepsei de

către condamnat ar avea consecințe grave pentru familia sa, condiții cerute de

dispozițiile art. 455, raportate la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.,

așa cum corect au considerat cele două instanțe. Totodată, condamnatul nu a

depus dovezi din care să rezulte posibilitățile reale prin care ar rezolva

problemele familiei sale în timpul scurt de cel mult 3 luni cât s-ar putea

întrerupe executarea pedepsei sale, cu atât mai mult cu cât această situație

exista și anterior arestării sale.

Ca urmare, va fi respins, ca

nefondat, recursul declarat de condamnat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în

sumă de 600.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul F.V. împotriva deciziei penale nr. 2657 din 18

noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat la plata

sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 februarie 2004.