ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3076/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Judecătoria Arad prin sentința penală

nr. 1393 din 19 iunie 2002 a condamnat pe inculpatul L.D.P. la pedeapsa

rezultantă de 2 ani închisoare, sporită la 3 ani închisoare, cu suspendarea

executării acesteia sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani,

conform art. 86

1

C. pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) din același cod, pe o

durată de un an, pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de

evaziune fiscală, prevăzute de art. 12 și art. 13 din Legea nr. 87/1994, ambele

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiunea prevăzută de art. 40 din

Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen., prin schimbarea încadrării

juridice din art. 289 C. pen., precum și infracțiunea, prevăzută de art. 291

teza I C. pen.

Totodată, a scăzut timpul arestării

preventive de la 5 iulie la 3 octombrie 2001.

S-a reținut că, în perioada 13

septembrie 2000, 21 februarie 2001, în calitate de acționar asociat al SC A.I.

SRL, inculpatul a desfășurat o activitate clandestină de producere și

îmbuteliere de băuturi alcoolice, a întrunit acte justificative fictive și nu a

evidențiat în actele contabile veniturile realizate, prejudicind bugetul de

stat cu 3.654.218.850 lei.

Tribunalul Arad prin decizia nr. 261

din 17 aprilie 2003, admițând apelurile declarate de procuror, inculpat și

partea responsabilă civilmente, a majorat pedeapsa aplicată pentru infracțiunea

prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1984, de la 2 ani închisoare, la 3 ani închisoare,

înlăturând sporul de un an, stabilit de instanța de fond, urmând ca inculpatul

să execute, în final, 3 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia penală nr. 910/ R din 29 septembrie 2003 a respins, ca nefondate,

recursurile declarate de procuror și inculpat și ca, inadmisibil, recursul

părții civile.

În temeiul art. 409 și art. 410 alin.

(1), partea I pct. 7

1

C. proc. pen., împotriva tuturor acestor 3

hotărâri a declarat recurs în anulare, procurorul general al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru omisiunea aplicării

dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002, cu privire la pedeapsa de 8 luni

închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 40, din

Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen., pentru omisiunea aplicării

dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 26/1990, privind comunicarea de copii

legalizate de pe dispozitivul hotărârii definitive, pentru a fi înregistrată la

Registrul Comerțului, pentru omisiunea aplicării dispozițiilor art. 348 C.

proc. pen., privind anularea înscrisurilor, falsificate.

Procurorul general al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că hotărârile au fost

pronunțate cu încălcarea legii, deoarece:

Potrivit art. 120 C. pen., grațierea

are ca efect înlăturarea, în totul sau în parte, a acesteia, în alta mai

ușoară.

Legea nr. 543 din 1 octombrie 2002,

completată prin O.U. nr. 18 din 3 aprilie 2003, prevede în art. 1 că se

grațiază în întregime pedepsele cu închisoare până la 5 ani inclusiv, iar art. 8

din aceeași lege limitează în timp aplicarea acesteia în funcție de data

comiterii faptei, până la 4 octombrie 2002.

Întrucât infracțiunea prevăzută de art.

40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen., nu face parte din

categoria celor excluse expres de la grațiere, enumerate în art. 4 alin. (2) lit.

b) din Legea nr. 543/2002, iar data comiterii faptei este anterioară celor

prevăzute în art. 8, instanțele de apel și recurs trebuia să constate că pedeapsa

de 8 ani închisoare aplicată pentru această faptă este grațiată.

În conformitate cu dispozițiile art.

343 alin. (3) C. proc. pen., completul de judecată are obligația de a delibera

și asupra oricărei alte probleme, privind justa soluționare a cauzei.

De asemenea, în art. 357 alin. (2) lit.

f) din același cod, se prevede că dispozitivul hotărârii instanței trebuie să

cuprindă și cele stabilite cu privire la rezolvarea oricărei alte probleme,

privind justa soluționare a cauzei.

Pe de altă parte, potrivit art. 7

din Legea nr. 26/1990, privind Registrul Comerțului, instanțele judecătorești

sunt obligate să trimită Oficiului Registrului Comerțului, în termen de 15 zile

de la data când au rămas definitive, copii legalizate de pe dispozitivul

hotărârilor definitive și de pe încheierile ce se referă la acte și mențiuni a

căror înregistrare este cerută de lege (alin. (1)), iar prin aceste hotărâri

instanțele judecătorești vor dispune și efectuarea înregistrărilor în Registrul

Comerțului.

Conform art. 21 lit. g) din aceeași

lege, în Registrul Comerțului se vor înregistra mențiuni referitoare, printre

altele, la hotărârea de condamnare a comerciantului pentru faptele penale, care

îl fac nedemn de a exercita această profesie.

În considerarea acestor dispoziții

legale imperative, instanța de fond, condamnându-l pe inculpat pentru

infracțiuni de evaziune fiscală, săvârșește în exercitarea profesiei de

comerciant, ceea ce îl face nedemn de a o mai exercita, avea obligația să

dispună în cuprinsul dispozitivului hotărârii și efectuarea înregistrării

acesteia în Registrul Comerțului.

Acțiunea civilă este, în general,

supusă principiului disponibilității.

Dreptul de opțiune privind

rezolvarea acțiunii civile în cadrul procesului penal nu funcționează în

cazurile în care, potrivit legii, acțiunea se exercită din oficiu, alături de

acțiunea penală.

Din economia dispozițiilor legale

care reglementează exercitarea acțiunii civile rezultă că aceasta capătă

caracter oficial și în alte situații decât cele, prevăzute de art. 17 C. proc.

pen.

Astfel, în art. 348 C. proc. pen.,

se prevede că instanța rezolvă din oficiu acțiunea civilă în cazurile,

prevăzute de art. 17 din același cod, dar și în cazurile în care acțiunea

civilă are ca obiect restituirea lucrului, desființarea totală sau parțială a

unui înscris și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii.

Desființarea totală sau parțială a

unui înscris constituie, potrivit art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., una

din modalitățile de reparare în natură a pagubei care a fost produsă prin

infracțiune.

În temeiul art. 348 C. proc. pen.,

măsura desființării înscrisului fals trebuie luată din oficiu, aceasta

implicând faptul constatării de către instanță că înscrisul respectiv a făcut,

parțial ori total, obiectul infracțiunii de fals cât și dispoziția de a fi

anunțat potrivit procedurii reglementate, prin art. 445 C. pen.

Prin urmare, instanța de fond era

obligată să soluționeze odată cu acțiunea penală și pe cea civilă.

Așadar, ținând seama că a fost legal

investită cu judecarea acțiunii civile, Judecătoria Arad trebuia, conform

dispozițiilor art. 348 C. proc. pen., să se pronunțe sub acest aspect,

dispunând anularea facturii din 29 septembrie 2000 și din 6 octombrie 2000,

facturilor fiscale din 6 februarie 2001 și din 7 februarie 2001, precum și

procesele verbale de custodie nr. 78 din 29 septembrie 2000 și din 6 septembrie

2000.

Pentru motivele arătate, procurorul

general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a

solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor și rejudecarea

cauzei, în limitele arătate.

Analizând hotărârile atacate, în

raport de criticile ce li se aduc prin recursul în anulare, se constată că,

într-adevăr, acestea sunt pronunțate cu încălcarea legii.

Instanțele au greșit, atunci când nu

au aplicat grațierea pentru pedeapsa de 8 luni închisoare, stabilită pentru

infracțiunea prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C.

pen., când, au omis efectuarea comunicării, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 26/1990,

la Registrul Comerțului precum și atunci, când, a omis să anuleze înscrisurile

falsificate.

În raport cu cele arătate, Curtea va

trebui să privească recursul în anulare declarat de procurorul general ca

fondat, și să-l admită ca atare, împotriva sentinței penale nr. 1393 din 19

iunie 2002 a Judecătoriei Arad, deciziei penale nr. 261 din 17 aprilie 2003 a

Tribunalului Arad și deciziei penale nr. 910/ R din 29 septembrie 2003 a Curții

de Apel Timișoara, privind pe inculpatul L.D.P.

Se vor casa deciziile atacate și

sentința penală numai cu privire la omisiunea aplicării art. 1 din Legea nr. 543/2002,

referitor la aplicarea grațierii, pentru infracțiunea prevăzută de art. 40 din

Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen., la omisiunea aplicării art. 7

din Legea nr. 26/1990 și art. 348 C. proc. pen.

Se va descontopi pedeapsa rezultantă

aplicată inculpatului, se va înlătura sporul de pedeapsă și în baza art. 1 din

Legea nr. 543/2002, se va constata grațiată integral și condiționat pedeapsa de

8 luni închisoare, aplicată în baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art.

289 C. pen.

Se vor contopi restul pedepselor, în

pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă, în

condițiile art. 86

1

C. pen.

Se va dispune comunicarea hotărârii

în Registrul Comerțului.

În baza art. 248 C. proc. pen., se

vor anula înscrisurile falsificate.

Vor fi menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, împotriva sentinței penale nr. 1393 din 19 iunie 2002 a Judecătoriei

Arad, deciziei penale nr. 261 din 17 aprilie 2003 a Tribunalului Arad și deciziei

penale nr. 910/ R din 29 septembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, privind pe

inculpatul L.D.P.

Casează deciziile atacate în

totalitate și sentința penală nr. 1393/2002 a Judecătoriei Arad, numai cu

privire la omisiunea aplicării art. 1 din Legea nr. 543/2002, referitor la

pedeapsa aplicată în baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289

C. pen.; la omisiunea aplicării art. 7 din Legea nr. 26/1990 și art. 348 C. proc.

pen.

Descontopește pedepsele aplicate

inculpatului prin sentința penală nr. 1393/2002 a Judecătoriei Arad, înlătură

sporul de pedeapsă și în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată grațiată

integral și condiționat pedeapsa de 8 luni închisoare, aplicată în baza art. 40

din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen.

Contopește celelalte pedepse

aplicate prin sentința penală nr. 1393/2002 a Judecătoriei Arad în pedeapsa cea

mai grea, urmând ca inculpatul să execute 2 ani închisoare, în condițiile

prevăzute de art. 86

1

C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990,

dispune comunicarea hotărârii la Registrul Comerțului.

În baza art. 348 C. proc. pen.,

anulează înscrisurile falsificate: factura din 29 septembrie 2000; avizele de

însoțire a mărfii din 29 septembrie 2000 și din 6 octombrie 2000; facturile

fiscale din 6 februarie 2001 și din 4 februarie 2001; procesele-verbale de

custodie din 29 septembrie 2000; din 6 octombrie 2000.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței penale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

iunie 2004.