ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7533/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 2

decembrie 2003, reclamanta S.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii

Satu Mare, solicitând anularea hotărârii nr. 4572 din 10 noiembrie 2003 și

obligarea pârâtei să-i recunoască beneficiul prevederilor art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că în toamna anului 1941, familia sa a fost obligată să-și părăsească

locuința din comuna natală, Santău și să se stabilească în Constanța, astfel

încât ea, fiind născută în refugiu, la 29 decembrie 1941, este îndreptățită să

beneficieze de drepturile recunoscute prin Legea nr. 189/2000.

Prin sentința nr. 87 din 2 februarie

2004, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ,

a admis acțiunea, a anulat actul administrativ atacat și a dispus obligarea

pârâtei, să recunoască reclamantei, statutul de beneficiară a prevederilor

Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că și copiii născuți în timpul refugiului părinților, în a

căror îngrijire s-au aflat, au avut aceleași condiții de viață și același

statut, fiind nevoiți să trăiască într-o altă localitate, decât cea de

domiciliu.

În aceste împrejurări, reclamanta,

născută în refugiu, se încadrează în categoria persoanelor strămutate, cărora

Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, le recunoaște o

serie de drepturi.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâta a învederat că,

întrucât reclamanta nu era născută la data strămutării părinților săi și deci,

nu avea un domiciliu de unde să se fi refugiat în altă localitate, din motive

etnice, nu sunt aplicabile prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Examinând cauza, în raport cu

motivul invocat și având în vedere prevederile art. 304 și 304

1

C.

proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins

ca atare.

Instanța de fond a reținut în mod

întemeiat faptul că și reclamanta, născută în localitatea unde au fost obligați

să se refugieze din motive etnice, părinții săi, a dobândit statutul de

refugiat al acestora.

Având în vedere că finalitatea Legii

nr. 189/2000, este tocmai acordarea de reparații, persoanelor care au suferit

persecuții din motive etnice, nu se poate susține că ar fi exceptate de la

beneficiul acestui act normativ, persoanele născute în refugiu, care au

suportat alături de părinți, consecințele strămutării, fiind private de

folosința locuinței și a bunurilor din localitatea de domiciliu.

În raport cu cele expuse, Curtea va

respinge ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Satu Mare, împotriva sentinței civile nr. 87 din 2

februarie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 octombrie 2004.