ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3682/2003

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 274 din 28

martie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul

nr. 419/2002, în baza art. 211 alin. (2) lit. d) și e) C. pen., cu aplicarea

art. 99 și urm. C. pen., a condamnat pe inculpatul I.R.G., la pedeapsa de 3 ani

închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 630/2001 a Judecătoriei sector 1 București,

inculpatul având de executat în final pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 30 martie  2001

la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului.

S-a constat că partea vătămată nu

are pretenții civile în cauza penală de față, lanțul din aur fiind restituit

acesteia.

A fost obligat inculpatul la

3.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 300.000 lei reprezentând

onorariul avocat oficiu s-au avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța astfel, instanța

de fond a reținut că în 19 septembrie 2001 orele 21,00, inculpatul I.R.G. prin

smulgere, a deposedat partea vătămată M.G. de un lanț din aur în valoare de

1.800.000 lei, fapta fiind săvârșită în zona Rahova.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul, criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 322/ A din

27 mai 2002, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat apelul,

reținându-se că instanța de fond a aplicat o pedeapsă corespunzătoare în raport

de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs inculpatul, reiterând critica cu privire la cuantumul pedepsei.

Curtea, examinând cauza în raport de

motivul invocat, examinat în raport de dispozițiile art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen., cât și din oficiu potrivit alin. (3) al aceluiași articol

constată că recursul este nefondat.

Așa cum corect au reținut

instanțele, la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere toate criteriile

prevăzute în dispozițiile art. 72 C. pen., dându-se eficiență atât datelor ce

caracterizează persoana inculpatului respectiv starea de recidivă și

sinceritatea acestuia, dar și gradul concret de pericol social al faptei

comise.

În consecință, nefiind motive care

examinate din oficiu să conducă la casarea hotărârilor urmează ca în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul

declarat de inculpatul I.R.G. împotriva deciziei penale nr. 322/ A din 27 mai

2002 a Curții de Apel București, secția II-a penală, cu obligarea inculpatului

la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul I.R.G. împotriva deciziei penale nr. 322/ A din 27 mai

2002 a Curții de Apel București, secția II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 30 septembrie 2001 la 11

septembrie 2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 septembrie 2003.