ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3682/2003

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 274 din 28 martie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 419/2002, în baza art. 211 alin. (2) lit. d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a condamnat pe inculpatul I.R.G., la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 630/2001 a Judecătoriei sector 1 București, inculpatul având de executat în final pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 30 martie 2001 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. S-a constat că partea vătămată nu are pretenții civile în cauza penală de față, lanțul din aur fiind restituit acesteia. A fost obligat inculpatul la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 300.000 lei reprezentând onorariul avocat oficiu s-au avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că în 19 septembrie 2001 orele 21,00, inculpatul I.R.G. prin smulgere, a deposedat partea vătămată M.G. de un lanț din aur în valoare de 1.800.000 lei, fapta fiind săvârșită în zona Rahova. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 322/ A din 27 mai 2002, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat apelul, reținându-se că instanța de fond a aplicat o pedeapsă corespunzătoare în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, reiterând critica cu privire la cuantumul pedepsei. Curtea, examinând cauza în raport de motivul invocat, examinat în raport de dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., cât și din oficiu potrivit alin. (3) al aceluiași articol constată că recursul este nefondat. Așa cum corect au reținut instanțele, la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere toate criteriile prevăzute în dispozițiile art. 72 C. pen., dându-se eficiență atât datelor ce caracterizează persoana inculpatului respectiv starea de recidivă și sinceritatea acestuia, dar și gradul concret de pericol social al faptei comise.

În consecință, nefiind motive care examinate din oficiu să conducă la casarea hotărârilor urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpatul I.R.G. împotriva deciziei penale nr. 322/ A din 27 mai 2002 a Curții de Apel București, secția II-a penală, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.R.G. împotriva deciziei penale nr. 322/ A din 27 mai 2002 a Curții de Apel București, secția II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 30 septembrie 2001 la 11 septembrie 2003. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 11 septembrie 2003.