ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 629/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr.206 din 2 septembrie 1998 a Tribunalului Prahova și deciziei penale nr.327 din 20 octombrie 1998 a Curții de Apel Ploiești, privind pe inculpatul B.G.. S-a prezentat intimatul inculpat, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat D.C., lipsind părțile vătămate. Procedura de citare a fost îndeplinită. Procurorul a cerut admiterea recursului în anulare. Apărătorul inculpatului a cerut admiterea recursului în anulare. Inculpatul a susținut apărarea făcută prin apărător. C U R T E A Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Tribunalul Parahova, prin sentința penală nr.206 din 2 septembrie 1998, l-a condamnat, printre alții, pe inculpatul B.G.

la 8 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.a și e cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal. S-a reținut că, la 13 iunie 1998, inculpatul, împreună cu un alt făptuitor, condamnat în cauză, a lovit și deposedat de 485.000 lei și de mai multe obiecte de îmbrăcăminte, pe D.G. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr.327 din 20 octombrie 1998, definitivă prin nerecurare, a respins apelul declarat de inculpat. În baza art.409 și art.410 alin.1 partea I pct.7 din Codul de procedură penală, împotriva celor două hotărâri a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, susținând că faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică, prin reținerea recidivei postexecutorii, prevăzute de art.37 lit.b din Codul penal.

În fundamentarea recursului în anulare, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție susține că la data comiterii infracțiunii din cauză, era împlinit termenul de reabilitare judecătorească pentru pedeapsa considerată prin termen al recidivei încât inculpatul nu putea fi sancționat ca aflându-se în stare de recidivă. Prin recursul în anulare s-a cerut casarea hotărârilor, înlăturarea stării de recidivă prevăzute de art.37 lit.b Cod penal și reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului. Recursul în anulare este întemeiat. Potrivit art.37 lit.b din Codul penal există recidivă postexecutorie când după executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripție a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, pentru care legea prevede o pedeapsă a închisorii mai mare de un an.

Totodată, conform art.135 alin.1 lit.a din Codul penal, condamnatul poate fi reabilitat la cerere, de instanța judecătorească, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an până la 5 ani, după trecerea unui termen de 4 ani la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunțate, iar, potrivit art.38 alin.2 din același cod, la stabilirea stării de recidivă, nu se ține seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea sau în privința cărora s-a împlinit termenul de reabilitare. Din actele dosarului, rezultă că prin sentința penală nr.614 din 17 octombrie 1991, definitivă prin nerecurare, inculpatul B.G. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare, pentru infracțiunile de furt calificat, prevăzute de art.208 alin.1, art.209 lit.a, e și g cu aplicarea art.75 lit.c și, respectiv, art.208 alin.1, art.224 alin.1, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

De asemenea, prin sentința penală nr.350 din 21 februarie 1991 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin nerecurare, inculpatul a fost condamnat la 1 an închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, art.209 lit.a,e,g raportat la art.224 alin.1, teza a II-a din Codul penal (infracțiune săvârșită la 21 mai 1991, concurentă cu cele pentru care a fost condamnat la 1 an și 3 luni închisoare). Ulterior, Judecătoria Dej, prin sentința penală nr.1055/1992, a dispus contopirea pedepselor de 1 an și 3 luni închisoare și 1 an închisoare, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 3 luni închisoare, sporită la 1 an și 7 luni închisoare. În executarea pedepsei rezultante de 1 an și 7 luni închisoare, inculpatul a fost arestat de la 7 ianuarie 1992 la 12 mai 1993, fiind liberat condiționat, având un rest neexecutat de 2 luni și 25 zile închisoare.

În această situație, a unei pedepse rezultante, aplicate pentru un concurs de infracțiuni, termenul va curge de la data executării pedepsei rezultante sau de la considerarea acesteia ca executată, iar durata acestuia se va determina în raport cu condamnarea susceptibilă de condamnare cel mai greu, în cauză, 1 an și 3 luni închisoare. Ca atare, termenul de reabilitare judecătorească era conform art.135 alin.1 lit.a din Codul penal, de 4 ani, 7 luni și 15 zile, calculat de la expirarea duratei pedepsei (7 august 1993), s-a împlinit la 22 martie 1998. Cum inculpatul a comis fapta dedusă judecății la 13 iunie 1998, instanțele trebuiau să constate că în privința pedepselor anterioare de 1 an și 3 luni închisoare și 1 an închisoare, s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească și, ca atare, aceste condamnări nu pot constitui primul termen al recidivei.

Neprocedând așa și, reținând, calitatea de recidivist a inculpatului B.G., deși acesta nu o are, instanțele au pronunțat hotărâri netemeinice și nelegale, încât, recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție va trebui admis, ca întemeiat, casând hotărârile atacate, cu privire la starea de recidivă și la individualizarea pedepsei. Se vor înlătura, în consecință, prevederile art.37 lit.b Cod penal și se va reduce pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie, în mod corespunzător, în concordanță cu criteriile prevăzute de art.72 Cod penal. Se va deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive a inculpatului. Onorariul pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr.206 din 2 septembrie 1998 a Tribunalului Prahova și deciziei penale nr.327 din 20 octombrie 1998 a Curții de Apel Ploiești, privind pe inculpatul B.G. Casează hotărârile sus-menționate numai cu privire la starea de recidivă și la individualizarea pedepsei. Înlătură prevederile art.37 lit.b C.pen. și reduce pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.a și e C.pen. de la 8 ani închisoare la 6 ani închisoare. Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive a inculpatului de la 13 iunie 1998 la 7 februarie 2003. Onorariul pentru apărarea din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi 7 februarie 2003.