ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 474/2004

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta, G.F., administrator al S.C.L.N.C.I. S.R.L. București, a chemat în judecată pe pârâta, N.D., solicitând excluderea acesteia din societate și obligarea la cheltuieli de judecată. Prin cererea completatoare, reclamanta susține că pârâta, folosește în scop personal două autovehicule, un calculator cu imprimantă și un telefon mobil, și solicită restituirea acestora, precum și funcționarea societății cu asociat unic. La termenul din 23 noiembrie 1998, reclamanta își precizează acțiunea, în sensul că solicită excluderea pârâtei, N.D., în temeiul art. 217 lit. c) și d) din Legea 31/1990. Printr-o cerere conexă, N.D.

a solicitat instanței dizolvarea S.C.L.N.C.I. S.R.L. și deschiderea procedurii de lichidare, datorită neînțelegerilor dintre asociați, care au determinat înlăturarea sa de la administrarea societății, și pierderea autorizației sanitare, împiedicând astfel funcționarea persoanei juridice. Acțiunile au fost conexate, iar prin sentința civilă 5514, din 15 noiembrie 1999, Tribunalul București a respins acțiunea principală, a admis cererea conexă, dispunând dizolvarea societății comerciale și numirea unui lichidator. Instanța de fond a reținut, în esență, că asociatele au deținut cote egale de participare la capitalul social, au administrat o perioadă de timp împreună societatea, iar ulterior, printr-o hotărâre a adunării generale, reclamanta, G.F., a preluat conducerea firmei.

Datorită neînțelegerilor dintre asociate, a deturnării unor mărfuri și a greșitei evidențieri în contabilitatea societății comerciale, aceasta nu mai poate continua, culpa gravă a fiecărei asociate conducând la această concluzie. Prin decizia civilă nr. 1018, din 4 aprilie 2000, pronunțată de Curtea de Apel București, a fost anulat ca netimbrat apelul declarat de S.C. L.N.C.I. S.R.L. București, prin administrator G.F. Curtea Supremă de Justiție, sesizată cu recursul declarat de apelantă împotriva deciziei susmenționate, prin decizia 3494 din 6 iunie 2001, a admis cererea, a casat hotărârea judecătorească atacată, și a trimis cauza spre rejudecare, considerând că procedura de citare a fost greșit întocmită.

Reluând judecata, curtea de apel, prin decizia civilă nr. 145 A, din 10 octombrie 2002, a admis apelul societății comerciale prin administrator, a schimbat în parte sentința atacată, a admis în parte acțiunea reclamantei-pârâte, obligând pe pârâta reclamantă să restituie societății comerciale cele două autoturisme (Jeep Cherockee și Dacia), calculatorul și telefonul mobil, și a menținut celelalte dispoziții ale instanței de fond. Totodată, instanța de apel, a obligat pe intimată la 303.000 lei cheltuieli de judecată. S-a reținut că, deturnarea unei părți din mărfurile comandate, deși este reală, iar gradul de culpă al asociaților este diferit, neînțelegerile grave nu pot impune decât dizolvarea societății.

Nici împrejurarea că societatea are 25 de angajați nu justifică măsura menținerii societății. Împotriva deciziei astfel pronunțate, părțile au declarat recurs. Recurenta reclamantă, S.C. L.N.C.I. S.R.L., prin administrator G.F., și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., susținând că, în mod greșit, au fost aplicate dispozițiile art. 13, 217-224 din Legea 31/1990, limita răspunderii personale a fiecărui administrator fiind reglementată prin art. 72 din lege, fraudarea intereselor sociale fiind sancționată în funcție de culpa asociaților, iar neînțelegerile grave au debutat odată cu descoperirea fraudelor săvârșite de asociata B.D. Recurenta pârâtă, își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ., invocând folosirea de către reclamantă a unor bunuri ale societății, dar și constituirea unei alte societăți proprii, care creează confuzie și concurență celei înființate anterior. Recursul S.C. L.N.C.I. S.R.L., prin administrator G.F., va fi admis, iar cel al pârâtei reclamante, B.D., va fi considerat nefondat. Formă de organizare a întreprinderii, societate comercială, este inițiată printr-un pact societar cu o dublă natură juridică, care îmbină latura volitivă cu cea instituțională. Affectio societatis își pierde astfel semnificația primordială, conferită la momentul constituirii entității juridice, pentru a-i fi substituită de un factor de natură obiectivă: afectarea bunurilor pentru realizarea unei activități economice.

Autonomia societății comerciale, ca persoană juridică, față de membrii care o alcătuiesc, se manifestă prin atribute proprii de identificare și independență, dar și prin voința proprie, care nu poate fi confundată cu însumarea voturilor asociaților, ci reprezintă o entitate instituționalizată. De aceea, dizolvarea societății comerciale, constituie o procedură specială, restrictivă, pusă în mișcare la cererea asociaților, în favoarea acestora. Din această perspectivă, art. 222 din Legea 31/1990, stabilește, printre alte cauze de dizolvare, neînțelegerile grave dintre asociați care împiedică funcționarea societății. Instanțele de fond au stabilit cu certitudine existența unor neînțelegeri grave, precum și culpa asociatului care le-a generat, fără însă a fi dovedită perturbarea funcționării societății.

Faptul unuia dintre administratori, care intervine cu manopere frauduloase, deturnând mărfurile și dirijându-le către o societate comercială, este suficient de grav pentru a atrage sancțiunea personală a acestuia. După schimbarea administratorului, prin hotărârea din 27 iunie 1998, funcționarea societății nu a fost împiedicată, așa încât, condițiile cumulative stabilite de art. 222 lit. e) din lege, nu sunt împlinite. Pe de altă parte, analiza situațiilor privind încetarea ființării entității juridice și a faptelor asociaților, se limitează la momentul introducerii acțiunii. După această dată, atitudinea părților poate oferi numai un sprijin în convingerea instanțelor asupra probatoriului administrat.

Este motivul pentru care înființarea unei noi societăți, concurente în anul 2000, de către reclamanta G.F. nu este relevant, după cum, nerelevantă litigiului actual, este și utilizarea de către aceeași asociată a unor bunuri mobile achiziționate după promovarea acțiunilor. În privința aplicării dispozițiilor art. 217 lit. c) și d) din Legea 31/1990, se remarcă stabilirea, prin norma susmenționată, a condițiilor în care poate fi exclus din societatea cu răspundere limitată un asociat, contravine dispozițiilor art. 80, adică întrebuințează capitalul, bunurile sau creditul societății în planul său sau al unei alte persoane, situație recunoscută de B.D.; sau comite fraudă în dauna societății, fraudă dovedită prin probele administrate (expertiză) și recunoscută de asociată, chiar în cuprinsul cererilor adresate instanțelor judecătorești.

De remarcat este obiectul acțiunii promovate de reclamanta N.D: aceasta a solicitat numai dizolvarea societății, situație în care utilizarea de către cealaltă asociată, în interes personal a unor bunuri ce constituie capitalul social excede limitele în care procesul se poate desfășura. Față de cele reținute, Înalta Curte de Casație va admite recursul declarat de S.C. L.N.C.I. S.R.L., împotriva deciziei civile nr. 145 A, din 10 octombrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel București, va modifica decizia atacată, va admite apelul, schimbând sentința civilă 5514, din 15 noiembrie 1999, a Tribunalului București, va admite acțiunea reclamantei societate comercială și administratorului G.F., excluzând din societate pe asociata N.D., va respinge acțiunea conexă înaintată de asociata N.D.

și va menține celelalte dispoziții ale instanței de apel. Totodată, va respinge recursul declarat împotriva aceleiași decizii, de către pârâta reclamantă B.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile reclamantelor, S.C. L.N.C.I. S.R.L. București și G.F. Modifică decizia nr. 145/A, din 10 octombrie 2002, a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, în parte. Admite apelul, schimbă în tot sentința nr. 5514, din 15 noiembrie 1999, a Tribunalului București, secția comercială, în sensul că admite acțiunea reclamanților S.C. L.N.C.I. S.R.L. București și G.F., exclude pe asociata N.D. din societatea comercială menționată. Menține societatea S.C. L.N.C.I. S.R.L., cu unic asociat. Menține restul dispozițiilor deciziei atacate, cu privire la restituirea bunurilor către S.C. L.N.C.I. S.R.L. București. Respinge cererea conexă, formulată de B.D., privind dizolvarea și lichidarea S.C.

L.N.C.I. S.R.L. București. Respinge recursul declarat de B.D. Obligă pe B.D. la 80.000.000 lei cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 februarie 2004.