ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 474/2004

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta, G.F., administrator al

S.C.L.N.C.I. S.R.L. București, a chemat în judecată pe pârâta, N.D., solicitând

excluderea acesteia din societate și obligarea la cheltuieli de judecată.

Prin cererea completatoare,

reclamanta susține că pârâta, folosește în scop personal două autovehicule, un

calculator cu imprimantă și un telefon mobil, și solicită restituirea acestora,

precum și funcționarea societății cu asociat unic.

La termenul din 23 noiembrie 1998,

reclamanta își precizează acțiunea, în sensul că solicită excluderea pârâtei, N.D.,

în temeiul art. 217 lit. c) și d) din Legea 31/1990.

Printr-o cerere conexă, N.D. a

solicitat instanței dizolvarea S.C.L.N.C.I. S.R.L. și deschiderea procedurii de

lichidare, datorită neînțelegerilor dintre asociați, care au determinat înlăturarea

sa de la administrarea societății, și pierderea autorizației sanitare,

împiedicând astfel funcționarea persoanei juridice.

Acțiunile au fost conexate, iar prin

sentința civilă 5514, din 15 noiembrie 1999, Tribunalul București a respins

acțiunea principală, a admis cererea conexă, dispunând dizolvarea societății

comerciale și numirea unui lichidator.

Instanța de fond a reținut, în

esență, că asociatele au deținut cote egale de participare la capitalul social,

au administrat o perioadă de timp împreună societatea, iar ulterior, printr-o

hotărâre a adunării generale, reclamanta, G.F., a preluat conducerea firmei.

Datorită neînțelegerilor dintre asociate, a deturnării unor mărfuri și a

greșitei evidențieri în contabilitatea societății comerciale, aceasta nu mai

poate continua, culpa gravă a fiecărei asociate conducând la această concluzie.

Prin decizia civilă nr. 1018, din 4

aprilie 2000, pronunțată de Curtea de Apel București, a fost anulat ca

netimbrat apelul declarat de S.C. L.N.C.I. S.R.L. București, prin administrator

G.F.

Curtea Supremă de Justiție, sesizată

cu recursul declarat de apelantă împotriva deciziei susmenționate, prin decizia

3494 din 6 iunie 2001, a admis cererea, a casat hotărârea judecătorească

atacată, și a trimis cauza spre rejudecare, considerând că procedura de citare

a fost greșit întocmită.

Reluând judecata, curtea de apel,

prin decizia civilă nr. 145 A, din 10 octombrie 2002, a admis apelul societății

comerciale prin administrator, a schimbat în parte sentința atacată, a admis în

parte acțiunea reclamantei-pârâte, obligând pe pârâta reclamantă să restituie

societății comerciale cele două autoturisme (Jeep Cherockee și Dacia), calculatorul

și telefonul mobil, și a menținut celelalte dispoziții ale instanței de fond.

Totodată, instanța de apel, a obligat pe intimată la 303.000 lei cheltuieli de

judecată.

S-a reținut că, deturnarea unei

părți din mărfurile comandate, deși este reală, iar gradul de culpă al

asociaților este diferit, neînțelegerile grave nu pot impune decât dizolvarea

societății. Nici împrejurarea că societatea are 25 de angajați nu justifică

măsura menținerii societății.

Împotriva deciziei astfel pronunțate,

părțile au declarat recurs.

Recurenta reclamantă, S.C. L.N.C.I.

S.R.L., prin administrator G.F., și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 304

pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., susținând că, în mod greșit, au fost aplicate

dispozițiile art. 13, 217-224 din Legea 31/1990, limita răspunderii personale a

fiecărui administrator fiind reglementată prin art. 72 din lege, fraudarea

intereselor sociale fiind sancționată în funcție de culpa asociaților, iar

neînțelegerile grave au debutat odată cu descoperirea fraudelor săvârșite de

asociata B.D.

Recurenta pârâtă, își întemeiază

cererea pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., invocând folosirea

de către reclamantă a unor bunuri ale societății, dar și constituirea unei alte

societăți proprii, care creează confuzie și concurență celei înființate

anterior.

Recursul S.C. L.N.C.I. S.R.L., prin

administrator G.F., va fi admis, iar cel al pârâtei reclamante, B.D., va fi

considerat nefondat.

Formă de organizare a

întreprinderii, societate comercială, este inițiată printr-un pact societar cu

o dublă natură juridică, care îmbină latura volitivă cu cea instituțională.

Affectio

societatis

își pierde astfel semnificația primordială, conferită la momentul

constituirii entității juridice, pentru a-i fi substituită de un factor de

natură obiectivă: afectarea bunurilor pentru realizarea unei activități

economice.

Autonomia societății comerciale, ca

persoană juridică, față de membrii care o alcătuiesc, se manifestă prin

atribute proprii de identificare și independență, dar și prin voința proprie,

care nu poate fi confundată cu însumarea voturilor asociaților, ci reprezintă o

entitate instituționalizată.

De aceea, dizolvarea societății

comerciale, constituie o procedură specială, restrictivă, pusă în mișcare la

cererea asociaților, în favoarea acestora.

Din această perspectivă, art. 222

din Legea 31/1990, stabilește, printre alte cauze de dizolvare, neînțelegerile

grave dintre asociați care împiedică funcționarea societății.

Instanțele de fond au stabilit cu

certitudine existența unor neînțelegeri grave, precum și culpa asociatului care

le-a generat, fără însă a fi dovedită perturbarea funcționării societății.

Faptul unuia dintre administratori,

care intervine cu manopere frauduloase, deturnând mărfurile și dirijându-le

către o societate comercială, este suficient de grav pentru a atrage sancțiunea

personală a acestuia.

După schimbarea administratorului,

prin hotărârea din 27 iunie 1998, funcționarea societății nu a fost

împiedicată, așa încât, condițiile cumulative stabilite de art. 222 lit. e) din

lege, nu sunt împlinite.

Pe de altă parte, analiza

situațiilor privind încetarea ființării entității juridice și a faptelor

asociaților, se limitează la momentul introducerii acțiunii. După această dată,

atitudinea părților poate oferi numai un sprijin în convingerea instanțelor

asupra probatoriului administrat. Este motivul pentru care înființarea unei noi

societăți, concurente în anul 2000, de către reclamanta G.F. nu este relevant,

după cum, nerelevantă litigiului actual, este și utilizarea de către aceeași

asociată a unor bunuri mobile achiziționate după promovarea acțiunilor.

În privința aplicării dispozițiilor art.

217 lit. c) și d) din Legea 31/1990, se remarcă stabilirea, prin norma

susmenționată, a condițiilor în care poate fi exclus din societatea cu

răspundere limitată un asociat, contravine dispozițiilor art. 80, adică

întrebuințează capitalul, bunurile sau creditul societății în planul său sau al

unei alte persoane, situație recunoscută de B.D.; sau comite fraudă în dauna

societății, fraudă dovedită prin probele administrate (expertiză) și

recunoscută de asociată, chiar în cuprinsul cererilor adresate instanțelor

judecătorești.

De remarcat este obiectul acțiunii

promovate de reclamanta N.D: aceasta a solicitat numai dizolvarea societății,

situație în care utilizarea de către cealaltă asociată, în interes personal a

unor bunuri ce constituie capitalul social excede limitele în care procesul se

poate desfășura.

Față de cele reținute, Înalta Curte

de Casație va admite recursul declarat de S.C. L.N.C.I. S.R.L., împotriva

deciziei civile nr. 145 A, din 10 octombrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel

București, va modifica decizia atacată, va admite apelul, schimbând sentința

civilă 5514, din 15 noiembrie 1999, a Tribunalului București, va admite

acțiunea reclamantei societate comercială și administratorului G.F., excluzând

din societate pe asociata N.D., va respinge acțiunea conexă înaintată de

asociata N.D. și va menține celelalte dispoziții ale instanței de apel.

Totodată, va respinge recursul declarat împotriva aceleiași decizii, de către

pârâta reclamantă B.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile reclamantelor,

S.C. L.N.C.I. S.R.L. București și G.F.

Modifică decizia nr. 145/A, din 10

octombrie 2002, a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, în parte.

Admite apelul, schimbă în tot

sentința nr. 5514, din 15 noiembrie 1999, a Tribunalului București, secția comercială,

în sensul că admite acțiunea reclamanților S.C. L.N.C.I. S.R.L. București și G.F.,

exclude pe asociata N.D. din societatea comercială menționată. Menține

societatea S.C. L.N.C.I. S.R.L., cu unic asociat.

Menține restul dispozițiilor

deciziei atacate, cu privire la restituirea bunurilor către S.C. L.N.C.I.

S.R.L. București.

Respinge cererea conexă, formulată

de B.D., privind dizolvarea și lichidarea S.C. L.N.C.I. S.R.L. București.

Respinge recursul declarat de B.D.

Obligă pe B.D. la 80.000.000 lei

cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 9 februarie 2004.