HACHETTE FILIPACCHI ASSOCIES c. FRANCE

A DOUA SECȚIUNE DE Cerere n 24687/02 prezentată de HACHETTE FILIPACCHI AsOCIES împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 21 martie 2006 într-o cameră compusă din dnii Cabral Barreto președinte J.-P. Costa Türmen Butkevych mes Mularoni Jočienė, dnii Poović, judecători și dl Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 19 iunie 2002, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, având în vedere scrisoarea reprezentantului recurentei, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA recurentei, Hachette Filipacchi Associates, este o societate în nume colectiv al cărei sediu social este situat la Levallois Perret.

Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul de Percin, avocată la Paris. Guvernul francez ( Edwige Belliard, director al afacerilor juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, se pot rezuma după cum urmează. În livrarea sa din 2 ianuarie 1997, difuzat la 26 decembrie Domnia bandelor corse, marsiliane și lioneziene s-a terminat, iar noii sponsori sunt din Maghreb. Acest reportaj a fost ilustrat cu trei fotografii cu legende. Corpul textului raporta operațiunile Brigăzii de Cercetare și Intervenție (B.R.I) și evoca mai multe furturi de bijuterii și alte jafuri însoțite de sechestrare cu violență a victimelor bogate și renumite prezentate ca fiind faptele acestor indivizi.

Printr-o hotărâre contradictorie din 26 ianuarie 1999, Tribunalul de Mare Instanță din Paris l-a relaxat pe dl Therond, directorul publicației de la Paris Match, și pe dl Rapaud, redactor șef adjunct al Paris Match, al șefului publicației de procedură înainte de a fi citit în audiență publică din cauza absenței elementului material al infracțiunii și i-a condamnat pentru încălcarea secretului anchetei sau, respectiv, a secretului profesional la 100 Tribunalul a ordonat publicarea în ziarul Paris Match a unui comunicat judecătoresc și i-a condamnat și pe cei doi acuzați să plătească despăgubiri domnilor Chalabi și Boughchiche, iar societatea Cogedipresse a fost declarată responsabilă din punct de vedere civil.

Prin hotărârea din 26 aprilie 2000, tribunalul din Paris a confirmat hotărârea Tribunalului cu privire la condamnarea pentru încălcarea secretului anchetei sau a secretului profesional și a infirmat hotărârea cu privire la relaxarea pronunțată pentru publicarea actelor de procedură înainte de a fi citită în instanță publică. De asemenea, a confirmat dispozițiile civile ale instanței de primă instanță și a declarat responsabilitatea civilă a societății Cogedipresse. Prin hotărârea din 13 noiembrie 2001, Curtea de Casație a constatat dispariția acțiunii publice împotriva lui Roger Terond din cauza decesului acestuia din 23 iunie 2001. Curtea a respins recursul pentru surplus. Invocând art. 6 din Convenție, reclamanta se plângea la origine de o încălcare a dreptului la un proces echitabil și contesta condamnările interne pe baza unor prezumții, nu a unor probe.

Pe același temei, aceasta se plângea de o încălcare a drepturilor la apărare de care nu a putut beneficia pe deplin în cursul instanței penale în care fusese recunoscută ca fiind responsabilă din punct de vedere civil. De asemenea, reclamanta se plângea, din unghiul articolului 10 din Convenție, de o încălcare a libertății de exprimare care implică dreptul secretului surselor și dreptul de a căuta și de a primi informații. În cele din urmă, ea se plângea de condamnarea sa la o publicație judiciară sub aspectul art. 1 din Protocolul adițional la Convenție și, în esență, art. 7 din Convenție. Curtea ia notă de faptul că, la 26 ianuarie 2006, a fost informată prin scrisoarea Consiliului recurentei cu privire la disponibilitatea clientei sale de a se retrage de la cererea sa.

Curtea constată, prin urmare, că reclamanta nu mai dorește să își mențină cererea în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. În măsura în care se asigură că: orice circumstanță specială care afectează respectarea drepturilor omului garantate prin Convenția nr. 1 impune continuarea examinării cererii în temeiul art. 37 alin. (1) din Convenție, Curtea consideră că este necesar să se pună capăt aplicării art. 293 din Convenție și să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște că Dolle Cabral Barreto Grefier Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 24687/02 présentée par HACHETTE FILIPACCHI ASSOCIES contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 21 mars 2006 en une chambre composée de : MM. I. Cabral Barreto , président , J.-P. Costa , R. Türmen , V. Butkevych , M mes A. Mularoni , D. Jočienė, MM. D. Popović, juges , et de M me S. Dollé, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 19 juin 2002, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant, Vu la lettre du représentant de la requérante, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante, Hachette Filipacchi Associes, est une société en nom collectif dont le siège social est situé à Levallois Perret.

Elle est représentée devant la Cour par M e de Percin, avocate à Paris. Le gouvernement français (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M me Edwige Belliard, directrice des affaires juridiques au ministère des Affaires étrangères. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Dans sa livraison du 2 janvier 1997, diffusée le 26 décembre 1996, l’hebdomadaire Paris Match publia un reportage intitulé « le règne des gangs corses, marseillais et lyonnais est terminé. Les nouveaux parrains viennent du Maghreb ». Ce reportage était illustré de trois photographies assorties de légendes. Le corps du texte relatait les opérations de la brigade de recherche et d’intervention (B.R.I) et évoquait plusieurs vols de bijoux et autres cambriolages accompagnés de séquestration avec violences de victimes fortunées et célèbres présentés comme le fait de ces individus.

Par un jugement contradictoire du 26 janvier 1999, le tribunal de grande instance de Paris relaxa Monsieur Thérond, directeur de publication de Paris Match, et Monsieur Rapaud, rédacteur en chef adjoint de Paris Match, du chef de publication d’actes de procédure avant lecture en audience publique en raison de l’absence de l’élément matériel du délit et les condamna pour recel de violation du secret de l’enquête ou du secret professionnel respectivement à 100 000 francs et 50 000 francs d’amende. Le tribunal ordonna la publication dans le journal Paris Match d’un communiqué judiciaire et condamna également les deux prévenus à payer des dommages et intérêts à messieurs Chalabi et Boughchiche. La société Cogedipresse fut déclarée civilement responsable.

Par un arrêt du 26 avril 2000, la cour d’appel de Paris confirma le jugement du tribunal quant à la condamnation pour recel de violation du secret de l’enquête ou du secret professionnel et infirma le jugement quant à la relaxe prononcée pour publication d’actes de procédure avant lecture en audience publique. Elle condamna monsieur Thérond à 150 000 francs d’amende et monsieur Rapaud à 80 000 francs d’amende et ordonna également la publication dans le journal Paris Match d’un communiqué. Elle confirma également les dispositions civiles du jugement de première instance et déclara la société Cogedipresse civilement responsable. Par un arrêt du 13 novembre 2001, la Cour de cassation constata l’extinction de l’action publique à l’égard de Roger Thérond en raison du décès de celui-ci survenu le 23 juin 2001. La Cour rejeta le pourvoi pour le surplus.

GRIEFS Invoquant l’article 6 de la Convention, la requérante se plaignait à l’origine d’une violation du droit à un procès équitable et contestait les condamnations internes basées selon elle sur des présomptions et non des preuves. Sur le même fondement, elle se plaignait d’une atteinte aux droits de la défense dont elle n’avait pu bénéficier pleinement au cours de l’instance pénale dans laquelle elle avait été reconnue civilement responsable. La requérante se plaignait également, sous l’angle de l’article 10 de la Convention, d’une atteinte à la liberté d’expression « impliquant le droit du secret des sources et celui de chercher et recevoir des informations ». Enfin, elle se plaignait de sa condamnation à une publication judiciaire sous l’angle de l’article 1 du protocole additionnel à la Convention et en substance de l’article 7 de la Convention.

EN DROIT La Cour note que, le 26 janvier 2006, elle a été informée par lettre du conseil de la requérante de la volonté de sa cliente de se désister de sa requête. La Cour constate donc que la requérante n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. S’étant assurée qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits de l’homme garantis par la Convention n’exige la poursuite de l’examen de la requête en vertu de l’article 37 § 1 in fine de la Convention, la Cour considère qu’il y a lieu de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle.

S. Dollé I. Cabral Barreto Greffière Président