ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2310/2003

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 400/D din 5 noiembrie

2002, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpatul B.P. la pedeapsa de 6 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. b) și c) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea

condiționată pentru restul de pedeapsă de 460 zile, rămas de executat din

pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2050

din 20 iunie 2000 a Judecătoriei Bacău și s-a dispus contopirea acestuia cu

pedeapsa de 6 ani închisoare, pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să

execute 6 ani închisoare.

S-a dedus din pedeapsă reținerea și

arestarea preventivă de la 10 iulie 2002 la zi, menținându-se starea de arest a

inculpatului. Inculpatul a fost obligat să restituie părții civile C.L.

reprezentată legal de C.M., sumele de 100 de dolari S.U.A. și 150 de Euro, sau

echivalentul lor în lei la data plății.

Tribunalul

a reținut că, în seara zilei de 7 iulie 2002, în jurul orelor 21,30, minora

C.L.E. în vârstă de 13 ani, s-a deplasat, pentru unele cumpărături, având

asupra sa un portmoneu în care se aflau și 150 de Euro și 100 de dolari S.U.A.

După ce a cumpărat suc și a scos banii pentru a plăti, a fost văzută de

inculpatul B.P. aflat în apropiere, care a hotărât să-i sustragă banii prin

folosirea violenței. Minora a pus portofelul în sutien și a plecat spre casă. A

fost ajunsă din urmă de inculpat care a prins-o de gât și de mână și i-a cerut

banii pe care-i avea asupra sa. Pentru că minora a refuzat și a început să

țipe, inculpatul a lovit-o și i-a smuls portmoneul, după care a fugit printre

blocuri. Loviturile aplicate de inculpat i-au produs minorei leziuni ce au

necesitat pentru vindecare 4-6 zile de îngrijiri medicale.

După săvârșirea faptei, inculpatul

B.P. a mers la barul E. unde a schimbat suma de 50 de Euro în lei și i-a

cheltuit, după care s-a deplasat în zona gării unde a schimbat 100 de dolari la

o casă de schimb valutar, iar 100 de Euro a schimbat-o a doua zi la casa de

schimb valutar S.C. C. S.R.L. Prejudiciul adus părții civile nu a fost

recuperat.

Inculpatul nu a recunoscut

săvârșirea faptei, pretinzând că a găsit banii pe stradă și că nu a atacat-o pe

partea vătămată.

Instanța de fond a reținut vinovăția

inculpatului pe baza declarațiilor părții vătămate, a martorilor oculari (B.I.,

S.G., Z.G. și Z.N.), a certificatului medico-legal care atestă leziunile

produse părții vătămate, precum și a buletinelor de schimb valutar găsite în

locuința inculpatului.

Împotriva acestei sentințe,

inculpatul a declarat apel solicitând, în principal, achitarea sa, iar în

subsidiar, reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 20 din 28

ianuarie 2003, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat, constatând că probele administrate confirmă vinovăția inculpatului,

iar atitudinea nesinceră a inculpatului are ca finalitate diminuarea

răspunderii penale. Curtea de apel a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului

a fost bine individualizată de prima instanță.

Împotriva acestei decizii,

inculpatul B.P. a declarat recurs.

Motivele de recurs vizează, în

principal, cazul prevăzut de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen. (când

nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni), iar în

subsidiar, cazul prevăzut de pct. 14 al aceluiași articol (când s-au aplicat

pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.).

Curtea constată că recursul este

nefondat sub ambele aspecte.

Astfel, potrivit art. 69 C. proc.

pen., declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul

procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt

coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente

în cauză.

Or, din examinarea probelor

administrate în cauză, Curtea constată că susținerea inculpatului privind nevinovăția

sa nu se poate corobora cu nici o altă probă și, prin urmare, această

declarație care nu poate fi avută în vedere la stabilirea adevărului.

Vinovăția inculpatului a fost

dovedită cu declarațiile martorilor oculari care l-au recunoscut pe inculpat,

cu declarațiile părții vătămate, certificatul medico-legal, buletinele de

schimb valutar găsite în locuința inculpatului și chiar cu recunoașterea

parțială a inculpatului.

Astfel, acesta nu contestă că s-a

deplasat în seara zilei de 7 iulie 2002 la același chioșc unde s-a dus și

partea vătămată și nici că, ulterior, a intrat în posesia portofelului

aparținând acesteia.

Curtea reține netemeinicia

recursului și sub aspectul motivului subsidiar referitor la greșita

individualizare a pedepsei aplicate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

Ambele instanțe au ținut seama, atât

de gravitatea faptei săvârșite (infracțiunea de tâlhărie, infracțiune complexă

care aduce atingere nu numai patrimoniului, dar și integrității corporale și

sănătății unei persoane), cât și de pericolul social pe care îl prezintă

inculpatul, infractor recidivist.

S-a avut în vedere, de asemenea,

atitudinea nesinceră a inculpatului având ca finalitate exonerarea sa de

răspundere penală și civilă.

În consecință, Curtea constată că

pedeapsa a fost corect individualizată în raport cu criteriile prevăzute de

art. 72 C. pen.

Pentru argumentele expuse, recursul

va fi respins ca nefondat.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului cu începere de la

10 iulie 2002 la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., se va dispune obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor

judiciare către stat în sumă de 1.300.000 lei, din care onorariul de avocat, în

sumă de 300.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.P. împotriva deciziei penale nr. 20 din 28 ianuarie

2003 a Curții de Apel Bacău.

Deduce din pedeapsă,

timpul arestării preventive a inculpatului de la 10 iulie 2002 la 16 mai 2003.

Obligă pe recurent la

plata sumei 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

300.000 lei, reprezentând onorariu de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 mai 2003.