ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4416/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 205 din 18 octombrie 2002, Tribunalul Buzău l-a condamnat pe inculpatul A.G.C., în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. S-a făcut aplicația dispozițiilor art. 64 și art. 71 C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și dedusă prevenția din data de 11 noiembrie 2001 și, respectiv, de la 15 februarie 2002 la zi. Inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. D. S.A. Arad, la plata sumelor de 3.926.677.330 lei reprezentând c/valoare marfă și 4.970.385.527 lei penalități de întârziere către partea civilă S.C.

D.S. S.A. Buzău, precum și la plata sumelor de 21.867.140 lei reprezentând c/valoare marfă și 7.653.499 lei dobândă către partea civilă S.C. L. S.A. Lipova. Inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. A. S.R.L. Arad la plata sumelor de 221.366.640 lei reprezentând c/valoare marfă și 77.478.324 lei dobândă către partea civilă S.C. L. S.A. Lipova. S-au constatat acoperite prejudiciile cauzate părților civile S.C. Z. S.A. Oradea, S.C. V. S.A. Adjud și S.C. P.P. S.R.L. Buzău. A fost menținut sechestrul asigurator aplicat în cauză asupra unor bunuri aparținând părților responsabile civilmente. Inculpatul a fost obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente la 20.000.000 cheltuieli judiciare către stat în care a fost inclusă și suma de 300.000 lei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.

Instanța a reținut, în fapt, că încă din anul 1990, inculpatul A.G.C. a început să desfășoare activități comerciale, inițial prin asociația familiară A., înființată în baza Decretului Lege nr. 54/1990, transformată ulterior în S.C. A. S.R.L. Arad având ca asociat unic pe mama sa iar el deținând calitatea de administrator. În anii următori inculpatul a mai înființat trei societăți, respectiv S.C. D. S.A. Arad, S.C. A. S.A. Arad și S.C. C. S.A. Arad, la care a avut calitatea fie de administrator, fie de director general. Volumul cel mai mare de activități comerciale a fost desfășurat prin S.C. D. S.A. Arad, cu mai multe sucursale în țară, printre care și cea din municipiul Buzău, str. Orizontului.

Din anul 1994 inculpatul a intrat în relații comerciale cu S.C. D.S. S.A. Buzău, desfășurate fără incidente până în anul 2000. Pe baza contractelor încheiate, părțile conveneau ca plata mărfurilor livrate să fie efectuată în numerar, prin ordin de plată, file C.E.C. ori compensare, stabilindu-se regula scadenței la 30 zile de la ridicarea produselor. Practic inculpatul utiliza filele C.E.C. ca instrument de plată, acestea fiind semnate până în vara anului 2000 de către martorul P.A., șeful sucursalei S.C. D. S.A. din municipiul Buzău. Întrucât, urmare unor incidente de plată, sus-numitul martor a refuzat să mai semneze fila C.E.C. fără acoperirea necesară în bancă, inculpatul A.G.C. și-a asumat această sarcină în relația cu S.C.

D.S. S.A. Buzău, valorificând mărfurile ridicate de la acest furnizor prin S.C. A. S.R.L. și S.C. A. S.A. Arad. Sumele de bani obținute erau folosite de inculpat pentru amânarea unor obligații de plată ale acestor două societăți comerciale. Datorită volumului mare de activități comerciale și gestionării defectuoase a fondurilor administrate, inculpatul nu s-a mai aflat în capacitate de plată a sumelor datorate de către societățile sale. De urmare, începând cu 17 iulie 2000 S.C. A. S.A. Arad a intrat în interdicție bancară urmare emiterii unor file C.E.C. fără acoperire, fiindu-i interzis să mai folosească acest instrument de plată pe perioada 14 iulie 2000 – 19 iulie 2001. Cunoscând această situație, inculpatul, pentru a putea achita datoriile acestei societăți, care era principalul beneficiar al produselor livrate de S.C.

D.S. S.A. Buzău, a procedat la emiterea de file C.E.C. în numele S.C. A. S.A. Arad, care, de asemenea, nu avea disponibil în contul bancar și care, urmare acestui fapt, a intrat în interdicție bancară cu data de 20 august 2000 până la 15 septembrie 2001. Cu toate acestea, inculpatul a solicitat cantități tot mai mari de produse de la S.C. D.S. S.A. Buzău pentru S.C. D. S.A. Arad, cu scopul de a folosi sumele obținute din vânzare pentru achitarea datoriilor celorlalte societăți. În acest scop inculpatul a recurs și la procedeul vânzării produselor sub prețul de achiziție către acei beneficiari care achitau sumele de îndată, la primirea mărfurilor ori în cel mult 30 zile. S-a reținut, astfel, că în perioada 1 – 31 august 2000 inculpatul a vândut către S.C.

B. S.A. București produse cu un preț inferior celui de achiziționare de la S.C. D.S. S.A. Buzău între 6 – 15 milioane lei la fiecare livrare, procedând asemănător în relațiile cu S.C. D.C. S.R.L. Balta Doamnei, S.C. E. S.R.L. Gura Sitei, S.C. V. S.R.L. Filipeștii de Pădure ș.a. Emițând filele C.E.C. fără acoperire și în numele S.C. D. S.A. Arad, inculpatul a determinat declararea și a acestei societăți în interdicție bancară pe perioada 30 septembrie 2000 – 15 ianuarie 2002. De urmare, S.C. D.S. S.A. Buzău s-a aflat în situația de a înregistra un prejudiciu în sumă de 11.073.103.057 lei, reprezentând c/valoarea mărfurilor livrate inculpatului și neachitate. Ulterior, prin returnări de mărfuri și compensări, precum și prin valorificarea unui gaj asupra unor bunuri mobile ale S.C.

D. S.A. Arad, s-a reușit diminuarea datoriei, rămânând în final un prejudiciu în sumă de 3.928.677.328 lei. Inculpatul A.G.C. a procedat asemănător și în relațiile cu alte societăți comerciale. Astfel, în perioada 17 aprilie – 28 octombrie 2000 a achiziționat apă minerală de la S.C. L. S.A. Lipova, emițând opt file C.E.C., refuzate la plată pentru lipsă disponibil în contul S.C. D. S.A. Arad și cauzând un prejudiciu în valoare de 21.867.140 lei. La data de 17 iulie 2000, inculpatul A.G.C. a emis filă C.E.C. în numele S.C. A. S.A. Arad, în valoare de 44.011.346 lei, către S.C. P.P. S.R.L. Buzău reprezentând parte din c/valoarea unor ambalaje din sticlă, refuzată la plată pentru lipsă disponibil în contul bancar.

Suma a fost achitată în numerar, în trei tranșe, contra chitanțe, în perioada 21 – 28 iulie 2000. În aceeași relație comercială inculpatul a mai emis două file C.E.C. în numele S.C. D. S.A. Arad la datele de 8 octombrie 2000 și 15 ianuarie 2001, pentru sumele de 100.524.488 lei și, respectiv 243.196.628 lei, deși această societate se afla în interdicție bancară încă de la data de 30 septembrie 2000. Sumele datorate au fost achitate ulterior în numerar, după refuzul bancar pentru lipsă disponibil în cont. În relația cu S.C. Z. S.A. Oradea, de la care a achiziționat diferite cantități de zahăr, inculpatul A.G.C. a emis, în numele S.C. A. S.R.L. Arad, trei file C.E.C. în valoare totală de 585.856.000 lei, în perioada 23 – 29 august 2000, fiind refuzate la plată cu mențiunea “lipsă disponibil, client aflat în interdicție bancară”.

Suma datorată a fost lichidată în perioada septembrie - decembrie 2001, astfel încât prejudiciul a fost recuperat. Pentru mărfurile achiziționate de la S.C. V. S.A. Adjud prin intermediul S.C. A. S.A. Arad, inculpatul a emis trei file C.E.C. în numele S.C. A. S.R.L. Arad, dintre care două file C.E.C. au fost onorate din lipsă disponibil în cont, trăgătorul aflându-se în interdicție bancară. Prejudiciul, în sumă de 210.085.825 lei a fost recuperat. Apărarea formulată de inculpat în cauză, în sensul că faptele nu constituie infracțiune, fiind operațiuni comerciale, a fost înlăturată de instanță cu argumente susținute de probațiune în privința situației de fapt și printr-o analiză exhaustivă a conținutului măsurii incriminatorii și a celor aflate în intercondiționare.

Hotărârea instanței de fond a fost atacată cu apel de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, care a solicitat majorarea pedepsei, precum și de către inculpat, care, susținând că fapta reținută are caracterul unui litigiu comercial, a solicitat achitarea. Prin decizia penală nr. 225 din 7 mai 2003, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul parchetului și, desființând în parte hotărârea atacată, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., la 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat. Instanța de control judiciar a constatat că situația de fapt a fost bine reținută, pe baza sesizărilor societăților comerciale păgubite, respectiv S.C. D.S. S.A. Buzău și S.C. L. S.A. Lipova, notei de constatare a D.C.F. Arad, adresei B.N.R., D.R.A., protocolul și situația livrărilor de produse dintre S.C. D.S. S.A. Buzău și societățile inculpatului, filele C.E.C. și refuzurile de plată, declarațiile reprezentanților societăților comerciale păgubite, ale inculpatului și ale martorilor S.V., D.D.I., A.F., M.V., P.A., B.C., M.A., T.G., G.D., K.I., F.L. Încadrarea juridică a fost, de asemenea, apreciată ca legală. Reținând că inculpatul a desfășurat o activitate infracțională de anvergură, instanța de apel a apreciat că pedeapsa aplicată este insuficientă și, în consecință, a majorat-o, așa cum s-a arătat, urmare admiterii apelului parchetului.

Împotriva deciziei penale sus-menționate inculpatul a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul greșitei condamnări, întrucât faptele reținute nu realizează conținutul vreunei infracțiuni, fiind litigii de natură civilă izvorâte din operațiuni comerciale. Apărătorul desemnat din oficiu a susținut recursul conform notelor scrise depuse în precedent de apărătorul ales A.D., invocând oral, în subsidiar, greșita individualizare a pedepsei, apreciată ca excesivă.

Cererea celui din urmă apărător ales al inculpatului, avocat M.I., de amânare a judecării, din motive medicale, nedovedită însă prin vreun înscris, a fost respinsă, cum, de altfel, nu au fost însușite nici cererile inculpatului de a se dispune xerografierea întregului dosar, după ce acestuia i-au fost acordate nu mai puțin de cinci termene de grefă și de obligare a conducerii penitenciarului de a-i pune la dispoziție toată jurisprudența penală, civilă și comercială pentru a-și exercita drepturile, constatând că acestea se înscriu în tendința, manifestă de-a lungul procesului, de tergiversare a judecății. Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar și a multiplelor memorii depuse de inculpat, Curtea constată că recursul, motivat pe cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 12 și 14 C. proc.

pen., este, pentru cele ce vor fi arătate în continuare, fondat. Situația de fapt, așa cum a fost reținută de instanțele de fond și apel este corectă și susținută de un ansamblu probator constituit din înscrisuri comerciale și bancare necontestate, precum și din declarații ale persoanelor implicate în raporturile comerciale în legătură cu care au fost săvârșite actele materiale reținute. În calificarea juridică a faptelor, respectiv determinarea naturii acestora, de simple litigii comerciale izvorâte din nerespectarea clauzelor contractuale sau infracțiuni, instanța de fond a făcut o pertinentă analiză, în raport de faptele deduse judecății, a normei incriminatoare prevăzute de art. 215 C. pen.

S-a constatat că începând din anul 2000, inculpatul A.G.C., datorită disfuncțiilor în afacerile firmelor sale, și-a asumat cu bună știință răspunderea inducerii relei credințe, a „dalului”, cum îl numește nu fără temei instanța, în raporturile comerciale cu partenerii. Faptul că în anii anteriori acesta s-a comportat cu bună credință în afaceri nu scuză și nici nu justifică conduita ulterioară. În stabilirea intenției prevăzută de legea penală în săvârșirea faptelor deduse judecății a fost avut în vedere un complex de acte și fapte. Astfel, în relațiile societăților comerciale ale inculpatului, îndeosebi ale S.C. D. S.A. Arad cu S.C. D.S. S.A. Buzău, dacă inițial, atunci când acestea se desfășurau normal, filele C.E.C.

erau semnate de martorul P.A., ulterior, din momentul apariției unor incidente, martorul a refuzat să-și mai asume această răspundere. Inculpatul și-a asumat această sarcină și consecința a fost aceea a emiterii unor file C.E.C. fără acoperire în conturile bancare, creând 39 incidente de plată cu cecuri, care au condus la declararea de interdicție bancară a S.C. D. S.A. Arad pe perioada 30 septembrie 2000 – 15 ianuarie 2002. Profitând de faptul că deținea controlul mai multor societăți comerciale, la care mama sa numai formal era acționar, sus-numitul inculpat, după aducerea în interdicție bancară a uneia dintre societăți datorită emiterii de file C.E.C. fără acoperire, recurgea la emiterea unor astfel de instrumente de plată, tot fără acoperire, în numele altora dintre societățile sale, respectiv S.C.

D. S.A., S.C. A. S.A. Arad și S.C. A. S.R.L. Arad, ducându-le pe toate în interdicție bancară. Așa se face că în ordine, au intrat în interdicție bancară S.C. A. S.A. Arad la data de 14 iulie 2000, S.C. A. S.R.L. Arad la data de 20 august 2000 și S.C. D. S.A. Arad la data de 30 septembrie 2000. Semnificativ în stabilirea vinovăției inculpatului este și faptul, reținut ca atare de instanțe, vânzării mărfurilor sub prețul de achiziție, ceea ce demonstrează fără echivoc deplina conștiință a inculpatului despre imposibilitatea achitării c/valorii facturilor către furnizori, dar și hotărârea acestuia de a nu-și onora obligațiile. Susținerile inculpatului potrivit cărora a procedat în acest mod, deoarece avea promis un discount de 8% de la furnizor, nu corespund realității.

De altfel, așa cum rezultă din materialul probator și recunoscut de către inculpat, acesta a folosit o mare parte din sumele obținute din valorificarea mărfurilor primite de la societățile comerciale păgubite pentru achiziționarea unui teren intravilan în comuna Măgurele, jud. Ilfov (pentru care a achitat suma de 4.650.000.000 lei) și a mai multor autoturisme și apartamente. Pentru îngreunarea acțiunilor de recuperare, de către cei păgubiți a sumelor ce li se cuveneau, inculpatul, prin intermediul mamei sale, acționar formal, a cesionat cele trei societăți comerciale, respectiv S.C. D. S.A. Arad, S.C. A. S.A. Arad și S.C. A. S.R.L. Arad unor angajați, continuând însă faptic să coordoneze activitatea acestora.

Concluzionând, Curtea reține că faptele inculpatului A.G.C., așa cum au fost reținute, realizează conținutul infracțiunii continuate de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Vinovăția inculpatului în forma cerută de textul de lege incriminator există, fiind realizată și cerința specială a scopului obținerii unui folos material, corelativ pagubei pricinuite societăților comerciale. Critica formulată de inculpat cu privire la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii reținute, este, în consecință, neîntemeiată. Recursul inculpatului A.G.C. urmează însă să fie admis pentru cazul de casare referitor la greșita individualizare a pedepsei.

Așa cum rezultă din materialul de la dosar, inculpatul, deși a desfășurat o activitate infracțională constituită din multiple acte materiale, acesta a luat măsuri pentru recuperarea în mare parte a prejudiciilor cauzate societăților comerciale. Această conduită ulterioară, alături de constatarea lipsei antecedentelor penale, formează convingerea că funcțiile și scopul sancțiunii pot fi realizate prin menținerea pedepsei aplicate de instanța de fond. De urmare, admițând recursul inculpatului, va fi casată decizia penală a instanței de apel și menținută sentința penală nr. 205 din 18 octombrie 2002 a Tribunalului Buzău. Din pedeapsa aplicată se va scade timpul reținerii inculpatului din data de 11 noiembrie 2001 și al arestării preventive de la 15 februarie 2002 la 8 septembrie 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul A.G.C. împotriva deciziei penale nr. 225 din 7 mai 2003 a Curții de Apel Ploiești. Casează decizia penală sus-menționată și menține sentința penală nr. 205 din 18 octombrie 2002 a Tribunalului Buzău. Deduce din pedeapsă, timpul reținerii de la 11 noiembrie 2001 și arestării preventive a inculpatului de la 15 februarie 2002 la 8 septembrie 2004. Onorariul în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 septembrie 2004.