ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4416/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4416/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 205 din 18

octombrie 2002, Tribunalul Buzău l-a condamnat pe inculpatul A.G.C., în baza

art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., la 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

S-a făcut aplicația dispozițiilor

art. 64 și art. 71 C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și dedusă prevenția din data de 11 noiembrie 2001 și, respectiv,

de la 15 februarie 2002 la zi.

Inculpatul a fost obligat în solidar

cu partea responsabilă civilmente S.C. D. S.A. Arad, la plata sumelor de

3.926.677.330 lei reprezentând c/valoare marfă și 4.970.385.527 lei penalități

de întârziere către partea civilă S.C. D.S. S.A. Buzău, precum și la plata

sumelor de 21.867.140 lei reprezentând c/valoare marfă și 7.653.499 lei dobândă

către partea civilă S.C. L. S.A. Lipova.

Inculpatul a fost obligat în solidar

cu partea responsabilă civilmente S.C. A. S.R.L. Arad la plata sumelor de

221.366.640 lei reprezentând c/valoare marfă și 77.478.324 lei dobândă către

partea civilă S.C. L. S.A. Lipova.

S-au constatat acoperite

prejudiciile cauzate părților civile S.C. Z. S.A. Oradea, S.C. V. S.A. Adjud și

S.C. P.P. S.R.L. Buzău.

A fost menținut sechestrul

asigurator aplicat în cauză asupra unor bunuri aparținând părților responsabile

civilmente.

Inculpatul a fost obligat în solidar

cu părțile responsabile civilmente la 20.000.000 cheltuieli judiciare către

stat în care a fost inclusă și suma de 300.000 lei reprezentând onorariu pentru

apărător din oficiu.

Instanța a reținut, în fapt, că încă

din anul 1990, inculpatul A.G.C. a început să desfășoare activități comerciale,

inițial prin asociația familiară A., înființată în baza Decretului Lege nr.

54/1990, transformată ulterior în S.C. A. S.R.L. Arad având ca asociat unic pe

mama sa iar el deținând calitatea de administrator.

În anii următori inculpatul a mai

înființat trei societăți, respectiv S.C. D. S.A. Arad, S.C. A. S.A. Arad și

S.C. C. S.A. Arad, la care a avut calitatea fie de administrator, fie de

director general.

Volumul cel mai mare de activități

comerciale a fost desfășurat prin S.C. D. S.A. Arad, cu mai multe sucursale în

țară, printre care și cea din municipiul Buzău, str. Orizontului.

Din anul 1994 inculpatul a intrat în

relații comerciale cu S.C. D.S. S.A. Buzău, desfășurate fără incidente până în

anul 2000.

Pe baza contractelor încheiate,

părțile conveneau ca plata mărfurilor livrate să fie efectuată în numerar, prin

ordin de plată, file C.E.C. ori compensare, stabilindu-se regula scadenței la

30 zile de la ridicarea produselor.

Practic inculpatul utiliza filele

C.E.C. ca instrument de plată, acestea fiind semnate până în vara anului 2000

de către martorul P.A., șeful sucursalei S.C. D. S.A. din municipiul Buzău.

Întrucât, urmare unor incidente de

plată, sus-numitul martor a refuzat să mai semneze fila C.E.C. fără acoperirea

necesară în bancă, inculpatul A.G.C. și-a asumat această sarcină în relația cu

S.C. D.S. S.A. Buzău, valorificând mărfurile ridicate de la acest furnizor prin

S.C. A. S.R.L. și S.C. A. S.A. Arad.

Sumele de bani obținute erau

folosite de inculpat pentru amânarea unor obligații de plată ale acestor două

societăți comerciale.

Datorită volumului mare de

activități comerciale și gestionării defectuoase a fondurilor administrate,

inculpatul nu s-a mai aflat în capacitate de plată a sumelor datorate de către

societățile sale.

De urmare, începând cu 17 iulie 2000

S.C. A. S.A. Arad a intrat în interdicție bancară urmare emiterii unor file

C.E.C. fără acoperire, fiindu-i interzis să mai folosească acest instrument de

plată pe perioada 14 iulie 2000 – 19 iulie 2001.

Cunoscând această situație,

inculpatul, pentru a putea achita datoriile acestei societăți, care era

principalul beneficiar al produselor livrate de S.C. D.S. S.A. Buzău, a

procedat la emiterea de file C.E.C. în numele S.C. A. S.A. Arad, care, de

asemenea, nu avea disponibil în contul bancar și care, urmare acestui fapt, a

intrat în interdicție bancară cu data de 20 august 2000 până la 15 septembrie

2001.

Cu toate acestea, inculpatul a

solicitat cantități tot mai mari de produse de la S.C. D.S. S.A. Buzău pentru

S.C. D. S.A. Arad, cu scopul de a folosi sumele obținute din vânzare pentru

achitarea datoriilor celorlalte societăți.

În acest scop inculpatul a recurs și

la procedeul vânzării produselor sub prețul de achiziție către acei beneficiari

care achitau sumele de îndată, la primirea mărfurilor ori în cel mult 30 zile.

S-a reținut, astfel, că în perioada

1 – 31 august 2000 inculpatul a vândut către S.C. B. S.A. București produse cu

un preț inferior celui de achiziționare de la S.C. D.S. S.A. Buzău între 6 – 15

milioane lei la fiecare livrare, procedând asemănător în relațiile cu S.C. D.C.

S.R.L. Balta Doamnei, S.C. E. S.R.L. Gura Sitei, S.C. V. S.R.L. Filipeștii de

Pădure ș.a.

Emițând filele C.E.C. fără acoperire

și în numele S.C. D. S.A. Arad, inculpatul a determinat declararea și a acestei

societăți în interdicție bancară pe perioada 30 septembrie 2000 – 15 ianuarie

2002.

De urmare, S.C. D.S. S.A. Buzău s-a

aflat în situația de a înregistra un prejudiciu în sumă de 11.073.103.057 lei,

reprezentând c/valoarea mărfurilor livrate inculpatului și neachitate.

Ulterior, prin returnări de mărfuri

și compensări, precum și prin valorificarea unui gaj asupra unor bunuri mobile

ale S.C. D. S.A. Arad, s-a reușit diminuarea datoriei, rămânând în final un

prejudiciu în sumă de 3.928.677.328 lei.

Inculpatul A.G.C. a procedat

asemănător și în relațiile cu alte societăți comerciale.

Astfel, în perioada 17 aprilie – 28

octombrie 2000 a achiziționat apă minerală de la S.C. L. S.A. Lipova, emițând

opt file C.E.C., refuzate la plată pentru lipsă disponibil în contul S.C. D.

S.A. Arad și cauzând un prejudiciu în valoare de 21.867.140 lei.

La data de 17 iulie 2000, inculpatul

A.G.C. a emis filă C.E.C. în numele S.C. A. S.A. Arad, în valoare de 44.011.346

lei, către S.C. P.P. S.R.L. Buzău reprezentând parte din c/valoarea unor

ambalaje din sticlă, refuzată la plată pentru lipsă disponibil în contul

bancar.

Suma a fost achitată în numerar, în

trei tranșe, contra chitanțe, în perioada 21 – 28 iulie 2000.

În aceeași relație comercială

inculpatul a mai emis două file C.E.C. în numele S.C. D. S.A. Arad la datele de

8 octombrie 2000 și 15 ianuarie 2001, pentru sumele de 100.524.488 lei și,

respectiv 243.196.628 lei, deși această societate se afla în interdicție

bancară încă de la data de 30 septembrie 2000.

Sumele datorate au fost achitate

ulterior în numerar, după refuzul bancar pentru lipsă disponibil în cont.

În relația cu S.C. Z. S.A. Oradea,

de la care a achiziționat diferite cantități de zahăr, inculpatul A.G.C. a

emis, în numele S.C. A. S.R.L. Arad, trei file C.E.C. în valoare totală de

585.856.000 lei, în perioada 23 – 29 august 2000, fiind refuzate la plată cu

mențiunea “lipsă disponibil, client aflat în interdicție bancară”.

Suma datorată a fost lichidată în

perioada septembrie - decembrie 2001, astfel încât prejudiciul a fost

recuperat.

Pentru mărfurile achiziționate de la

S.C. V. S.A. Adjud prin intermediul S.C. A. S.A. Arad, inculpatul a emis trei

file C.E.C. în numele S.C. A. S.R.L. Arad, dintre care două file C.E.C. au fost

onorate din lipsă disponibil în cont, trăgătorul aflându-se în interdicție

bancară.

Prejudiciul, în sumă de 210.085.825

lei a fost recuperat.

Apărarea formulată de inculpat în

cauză, în sensul că faptele nu constituie infracțiune, fiind operațiuni

comerciale, a fost înlăturată de instanță cu argumente susținute de probațiune

în privința situației de fapt și printr-o analiză exhaustivă a conținutului

măsurii incriminatorii și a celor aflate în intercondiționare.

Hotărârea instanței de fond a fost

atacată cu apel de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, care a

solicitat majorarea pedepsei, precum și de către inculpat, care, susținând că

fapta reținută are caracterul unui litigiu comercial, a solicitat achitarea.

Prin decizia penală nr. 225 din 7

mai 2003, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul parchetului și, desființând în

parte hotărârea atacată, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 10 ani

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)

și c) C. pen., la 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Apelul inculpatului a fost respins

ca nefondat.

Instanța de control judiciar a

constatat că situația de fapt a fost bine reținută, pe baza sesizărilor

societăților comerciale păgubite, respectiv S.C. D.S. S.A. Buzău și S.C. L.

S.A. Lipova, notei de constatare a D.C.F. Arad, adresei B.N.R., D.R.A.,

protocolul și situația livrărilor de produse dintre S.C. D.S. S.A. Buzău și

societățile inculpatului, filele C.E.C. și refuzurile de plată, declarațiile

reprezentanților societăților comerciale păgubite, ale inculpatului și ale martorilor

S.V., D.D.I., A.F., M.V., P.A., B.C., M.A., T.G., G.D., K.I., F.L.

Încadrarea juridică a fost, de

asemenea, apreciată ca legală.

Reținând că inculpatul a desfășurat

o activitate infracțională de anvergură, instanța de apel a apreciat că

pedeapsa aplicată este insuficientă și, în consecință, a majorat-o, așa cum s-a

arătat, urmare admiterii apelului parchetului.

Împotriva deciziei penale

sus-menționate inculpatul a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, în sensul greșitei condamnări, întrucât faptele reținute nu

realizează conținutul vreunei infracțiuni, fiind litigii de natură civilă

izvorâte din operațiuni comerciale.

Apărătorul desemnat din oficiu a

susținut recursul conform notelor scrise depuse în precedent de apărătorul ales

A.D., invocând oral, în subsidiar, greșita individualizare a pedepsei,

apreciată ca excesivă.

Cererea celui din urmă apărător ales

al inculpatului, avocat M.I., de amânare a judecării, din motive medicale,

nedovedită însă prin vreun înscris, a fost respinsă, cum, de altfel, nu au fost

însușite nici cererile inculpatului de a se dispune xerografierea întregului

dosar, după ce acestuia i-au fost acordate nu mai puțin de cinci termene de

grefă și de obligare a conducerii penitenciarului de a-i pune la dispoziție

toată jurisprudența penală, civilă și comercială pentru a-și exercita

drepturile, constatând că acestea se înscriu în tendința, manifestă de-a lungul

procesului, de tergiversare a judecății.

Verificând hotărârea atacată pe baza

materialului de la dosar și a multiplelor memorii depuse de inculpat, Curtea

constată că recursul, motivat pe cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 12 și 14 C. proc. pen., este, pentru cele ce vor fi arătate în

continuare, fondat.

Situația de fapt, așa cum a fost

reținută de instanțele de fond și apel este corectă și susținută de un ansamblu

probator constituit din înscrisuri comerciale și bancare necontestate, precum

și din declarații ale persoanelor implicate în raporturile comerciale în

legătură cu care au fost săvârșite actele materiale reținute.

În calificarea juridică a faptelor,

respectiv determinarea naturii acestora, de simple litigii comerciale izvorâte

din nerespectarea clauzelor contractuale sau infracțiuni, instanța de fond a

făcut o pertinentă analiză, în raport de faptele deduse judecății, a normei

incriminatoare prevăzute de art. 215 C. pen.

S-a constatat că începând din anul

2000, inculpatul A.G.C., datorită disfuncțiilor în afacerile firmelor sale,

și-a asumat cu bună știință răspunderea inducerii relei credințe, a „dalului”,

cum îl numește nu fără temei instanța, în raporturile comerciale cu partenerii.

Faptul că în anii anteriori acesta

s-a comportat cu bună credință în afaceri nu scuză și nici nu justifică

conduita ulterioară.

În stabilirea intenției prevăzută de

legea penală în săvârșirea faptelor deduse judecății a fost avut în vedere un

complex de acte și fapte.

Astfel, în relațiile societăților

comerciale ale inculpatului, îndeosebi ale S.C. D. S.A. Arad cu S.C. D.S. S.A.

Buzău, dacă inițial, atunci când acestea se desfășurau normal, filele C.E.C.

erau semnate de martorul P.A., ulterior, din momentul apariției unor incidente,

martorul a refuzat să-și mai asume această răspundere.

Inculpatul și-a asumat această

sarcină și consecința a fost aceea a emiterii unor file C.E.C. fără acoperire

în conturile bancare, creând 39 incidente de plată cu cecuri, care au condus la

declararea de interdicție bancară a S.C. D. S.A. Arad pe perioada 30 septembrie

2000 – 15 ianuarie 2002.

Profitând de faptul că deținea

controlul mai multor societăți comerciale, la care mama sa numai formal era

acționar, sus-numitul inculpat, după aducerea în interdicție bancară a uneia

dintre societăți datorită emiterii de file C.E.C. fără acoperire, recurgea la

emiterea unor astfel de instrumente de plată, tot fără acoperire, în numele

altora dintre societățile sale, respectiv S.C. D. S.A., S.C. A. S.A. Arad și

S.C. A. S.R.L. Arad, ducându-le pe toate în interdicție bancară.

Așa se face că în ordine, au intrat

în interdicție bancară S.C. A. S.A. Arad la data de 14 iulie 2000, S.C. A.

S.R.L. Arad la data de 20 august 2000 și S.C. D. S.A. Arad la data de 30

septembrie 2000.

Semnificativ în stabilirea

vinovăției inculpatului este și faptul, reținut ca atare de instanțe, vânzării

mărfurilor sub prețul de achiziție, ceea ce demonstrează fără echivoc deplina

conștiință a inculpatului despre imposibilitatea achitării c/valorii facturilor

către furnizori, dar și hotărârea acestuia de a nu-și onora obligațiile.

Susținerile inculpatului potrivit

cărora a procedat în acest mod, deoarece avea promis un discount de 8% de la

furnizor, nu corespund realității.

De altfel, așa cum rezultă din

materialul probator și recunoscut de către inculpat, acesta a folosit o mare

parte din sumele obținute din valorificarea mărfurilor primite de la

societățile comerciale păgubite pentru achiziționarea unui teren intravilan în

comuna Măgurele, jud. Ilfov (pentru care a achitat suma de 4.650.000.000 lei)

și a mai multor autoturisme și apartamente.

Pentru îngreunarea acțiunilor de

recuperare, de către cei păgubiți a sumelor ce li se cuveneau, inculpatul, prin

intermediul mamei sale, acționar formal, a cesionat cele trei societăți

comerciale, respectiv S.C. D. S.A. Arad, S.C. A. S.A. Arad și S.C. A. S.R.L.

Arad unor angajați, continuând însă faptic să coordoneze activitatea acestora.

Concluzionând, Curtea reține că

faptele inculpatului A.G.C., așa cum au fost reținute, realizează conținutul

infracțiunii continuate de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2),

(3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Vinovăția inculpatului în forma

cerută de textul de lege incriminator există, fiind realizată și cerința

specială a scopului obținerii unui folos material, corelativ pagubei pricinuite

societăților comerciale.

Critica formulată de inculpat cu

privire la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii reținute, este, în

consecință, neîntemeiată.

Recursul inculpatului A.G.C. urmează

însă să fie admis pentru cazul de casare referitor la greșita individualizare a

pedepsei.

Așa cum rezultă din materialul de la

dosar, inculpatul, deși a desfășurat o activitate infracțională constituită din

multiple acte materiale, acesta a luat măsuri pentru recuperarea în mare parte

a prejudiciilor cauzate societăților comerciale.

Această conduită ulterioară, alături

de constatarea lipsei antecedentelor penale, formează convingerea că funcțiile

și scopul sancțiunii pot fi realizate prin menținerea pedepsei aplicate de

instanța de fond.

De urmare, admițând recursul inculpatului,

va fi casată decizia penală a instanței de apel și menținută sentința penală

nr. 205 din 18 octombrie 2002 a Tribunalului Buzău.

Din pedeapsa aplicată se va scade

timpul reținerii inculpatului din data de 11 noiembrie 2001 și al arestării

preventive de la 15 februarie 2002 la 8 septembrie 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul A.G.C. împotriva deciziei penale nr. 225 din 7 mai 2003 a Curții de

Apel Ploiești.

Casează decizia penală sus-menționată

și menține sentința penală nr. 205 din 18 octombrie 2002 a Tribunalului Buzău.

Deduce din pedeapsă, timpul

reținerii de la 11 noiembrie 2001 și arestării preventive a inculpatului de la

15 februarie 2002 la 8 septembrie 2004.

Onorariul în sumă de 400.000 lei

pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

septembrie 2004.