ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1173/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 481 din 5

noiembrie 2003, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul S.C.A. la 7 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b),

d) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174

C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 74 – art. 76 lit. c) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat

pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.

1495 din 16 noiembrie 2001 a Judecătoriei Ploiești, ce se va executa alături de

pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca el să execute 7 ani și 6 luni închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C.

pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen.

S-a constatat că partea vătămată D.M.

nu a exercitat acțiunea civilă în procesul penal.

Pentru pronunțarea hotărârii, prima

instanță a reținut următoarea stare de fapt.

În seara de 27 martie 2003, în jurul

orei 20,00, S.C.A. a fost invitat de D.C., la domiciliul acestuia, pentru a

consuma băuturi alcoolice.

În jurul orei 2,00, D.C. a fost

obligat de inculpatul S.C.A. să meargă la domiciliul acestuia, pentru a

continua cheful. Pe drum, D.C. i-a spus inculpatului că soția nu îi este fidelă

și chiar a avut relații intime cu ea. Inculpatul nu  l-a crezut, dar D.C. s-a

jurat pe copiii săi că este adevărat ce i-a spus.

Inculpatul, cuprins de furie, a

intrat în casă și a început să o bată pe soția sa. După el în casă a intrat și

D.C., inculpatul luându-l la bătaie.

S.M., soția inculpatului, a reușit

să fugă din casă, ducându-se la fratele său în comuna Podenii Noi.

După ce inculpatul a bătut pe D.C.,

a ieșit în Curte să-și caute soția.

Revenind acasă, inculpatul a găsit

pe D.C. căzut între pat și sobă.

Pentru a simula că l-a surprins la

soția sa, inculpatul i-a pus victimei o pernă sub cap, i-a tras în jos

pantalonii și a acoperit-o cu un preș. Inculpatul a adus apoi pe tatăl său,

căruia i-a arătat victima, spunându-i că a găsit-o la soția sa.

După aceasta, inculpatul a plecat la

câțiva vecini să-și caute soția, dar nu a găsit-o.

Între timp victima, revenindu-și, a

ieșit din casă și a așteptat pe inculpat, după colțul unei magazii, cu un scaun

în mână.

Când inculpatul a intrat în curte,

victima i-a ieșit în față, cu intenția de a-l lovi cu scaunul, ce îl avea în

mână.

Inculpatul a deposedat victima de

scaun, a lovit-o cu pumnii și picioarele, apoi cu scaunul a lovit-o, de mai

multe ori, în cap, până ce a doborât-o. Victima a fost dusă într-un coteț de

păsări, unde inculpatul a lăsat-o.

A doua zi, în jurul orei 9,00,

inculpatul s-a dus la coteț, constatând că D.C. este decedat.

Pentru a ascunde omorul, inculpatul,

în noaptea următoare a îngropat victima, la circa 100 m de casă, pe fundul

pârâului Cricov.

Au fost sesizate organele de poliție

în legătură cu dispariția lui D.C., acesta fiind găsit de către fiul său și

rudele apropiate, îngropat pe prundul râului.

Din raportul medico-legal de

autopsie rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hematomului

subdural compresiv, consecutiv unui traumatism cranio-cerebral, cu fractură

craniană și contuzie cerebrală, asociat cu un traumatism regiunea cervicală

anterioară, cu infiltrate sanguine perilaringiene și fractura coarne mici os

hioid.

S-a reținut că inculpatul a comis

fapta în contextul unei tulburări puternice, provocate de atitudinea și

susținerile victimei privind fidelitatea soției inculpatului și, de asemenea,

că a fost provocat atunci când a luat scaunul și l-a așteptat pe inculpat,

încercând să-l lovească.

Prin decizia penală nr. 557 din 15

decembrie 2003, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul declarat

de inculpatul S.C.A., cu motivarea că prima instanță a făcut o corectă

individualizare a pedepsei aplicate.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs partea vătămată D.M., care, oral, a solicitat majorarea

pedepsei aplicate în cauză și inculpatul care, prin apărător, a cerut reducerea

pedepsei.

Examinându-se actele dosarului, se

constată că prima instanță și cea de control judiciar au reținut, pe baza

probelor administrate în cauză, o situație de fapt corectă, încadrând

corespunzător din punct de vedere juridic fapta săvârșită de inculpat.

Înalta Curte, apreciază că, la individualizarea

pedepsei aplicate inculpatului S.C.A., au fost respectate criteriile prevăzute

de art. 72 C. pen., stabilindu-se o pedeapsă corect individualizată, raportată

la pericolul social concret al faptei comise și la circumstanțele atenuante

favorabile inculpatului, precum și la datele care caracterizează persoana

acestuia, ca unul ce în antecedente a mai fost condamnat.

Ca atare, în mod corect, s-a

apreciat că pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată inculpatului, nu poate fi

apreciată ca severă, ea constituind un minim necesar realizării prevederilor

art. 52 C. pen.

Recursul declarat de partea vătămată

D.M. este inadmisibil, deoarece aceasta nu s-a constituit parte civilă în

procesul penal conform art. 76 alin. (2) C. proc. pen. Ca atare, neavând

calitate procesuală, sus-numita nu putea uza nici de calea de atac a recursului

(art. 385

2

, raportat la art. 362 C. proc. pen.), mai ales că ea nu a

folosit calea de atac a apelului (art. 385

1

alin. final C. proc.

pen.) și nu a solicitat decât majorarea pedepsei aplicate inculpatului, neavând

pretenții materiale.

În consecință, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, constatând neîndeplinite cerințele

motivelor de recurs invocate, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul S.C.A. și în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.,

va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată D.M.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va obliga pe ambii recurenți la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.C.A. împotriva deciziei penale nr. 557 din 15

decembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, reținerea preventivă de o zi de la 9 la 10 noiembrie 2000 și

arestarea preventivă de la 12 aprilie 2003 la 27 februarie 2004.

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de partea vătămată D.M. împotriva aceleiași decizii penale.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Obligă recurenta parte vătămată să

plătească statului suma de 100.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 februarie 2004.