ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4691/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 209 din 20 noiembrie 2001, Tribunalul Sibiu, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen., au fost achitate inculpatele T.A.; - E.A.; - D.D., pentru săvârșirea infracțiunilor sub formă continuată de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatelor câte o amendă administrativă de 1.000.000 lei fiecare. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică privind pe inculpata D.D.

din art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., au fost achitate: inculpata T.A. pentru instigare la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 25, raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., iar pentru inculpatele E.A. și D.D. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. A fost respinsă cererea de constituire de parte civilă formulată de C.E.C., sucursala Rm.

Vâlcea. Inculpatele au fost obligate să plătească fiecare câte 500.000 lei, cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt. Inculpatele angajate la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, E.A. prim grefier, T.A. contabil șef și D.D. grefier, au hotărât să facă diferite împrumuturi de la C.A.R. C. Rm. Vâlcea și sucursala C.E.C. Rm. Vâlcea. În acest scop au întocmit adeverințe de venituri pe numele lor sau a persoanelor giranți sau plătitori, trecând venituri nereale, de obicei mai mari decât cele realizate. De asemenea, s-a mai dovedit că numerele de înregistrare ale adeverințelor, erau fictive, iar semnătura la rubrica director era nereală și numai la contabil șef semna inculpata T.A.

Cu adeverințele astfel falsificate inculpatele au obținut mai multe împrumuturi de la cele trei unități bancare. Împotriva acestei sentințe au declarat apel procurorul și inculpatele T.A., E.A. și D.D. și partea civilă C.E.C., sucursala Rm. Vâlcea. În apelul procurorului s-a cerut condamnarea inculpaților pentru faptele reținute în sarcina lor, considerându-se ca printr-o interpretare a probelor aflate la dosar, acestea au fost achitate. Partea civilă C.E.C., sucursala Râmnicu Vâlcea, a solicitat obligarea inculpatei D.D. la plata sumei de 258.247.259 lei. Inculpatele nu și-au motivat apelul. Prin decizia penală nr. 66 din 12 martie 2002, Curtea de Apel Alba Iulia a luat act de renunțarea inculpatelor la apelurile declarate.

A fost respins apelul părții civile. S-a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu și s-a casat sentința penală nr. 209 din 20 noiembrie 2001 a Tribunalului Sibiu și s-a dispus condamnarea inculpatelor: T.A. și E.A. la câte un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută și pedepsită de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută și pedepsită de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de un an închisoare, ce urmează a fi executată. În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor pe o perioadă de 3 ani.

D.D., la 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută și pedepsită de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută și pedepsită de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare ce urmează a fi executată în final. În baza art,81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 8 luni. A interzis inculpatelor exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatelor asupra consecințelor dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a pedepsei. Inculpatele au fost obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat în baza art. 192 C. proc. pen. Împotriva deciziei sus-menționată au declarat recurs procurorul, partea civilă și inculpatele. Recursurile declarate sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente: Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Se invocă motivul referitor la greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatelor pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., susținându-se că pedepsele aplicate sunt prea reduse față de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., referindu-se la periculozitatea socială sporită a inculpaților, față de calitatea de funcționare în cadrul parchetului și de numărul mare de acte materiale care intră în conținutul infracțiunilor săvârșite. Recursul este nefondat. Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată că instanța de apel a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatelor, în concordanță cu probele administrate și au încadrat faptele în textele de lege corespunzătoare, făcând și aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, instanța de apel a stabilit pedepse just individualizate, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. De asemenea, aceeași instanță reținând corect, față de faptul că inculpatele nu sunt cunoscute cu antecedente penale și că atât anterior infracțiunilor săvârșite, cât și ulterior au avut o bună conduită, a apreciat corect că acestea vor avea în viitor o bună conduită chiar și fără executarea efectivă a pedepselor și constatându-se că sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art. 81 C. pen., pe deplin justificat a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate. Cu privire la recursul declarat de partea civilă C.E.C. SA București, sucursala Râmnicu Vâlcea Se susține că greșit inculpata D.D.

nu a fost obligată la plata sumei de 156.205.500 lei despăgubiri plus dobânzile penalizatoare aferente, până la achitarea integrală a datoriei, sumă ce reprezintă prejudiciul pe care C.E.C. l-a suferit prin faptele penale ale acestei inculpate. Acest motiv a mai fost formulat și în apel, fiind examinat și justificat a fost respins, ca nefondat, deoarece pentru creditul de 230.000.000 lei, s-a instituit ipotecă pe apartamentul inculpatei D.D. și s-a pornit și procedura executării silite, pentru care a existat titlu executoriu. Ca atare, și acest recurs este nefondat. Cu privire la recursurile declarate de inculpatele T.A., E.A. și D.D. Se susține că greșit au fost condamnate, în apel, pentru infracțiunile de fals intelectual și uz de fals, avându-se în vedere diferențele nesemnificative atestate în actele considerate ca false și care faptic nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

S-a solicitat casarea deciziei recurate și menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță. Nici aceste recursuri nu sunt fondate. Instanța de apel a reținut, de asemenea, corect, că prima instanță deși a stabilit situația de fapt în concordanță cu probele administrate, a considerat greșit că faptele de fals intelectual și uz de fals stabilite, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Concluzia primei instanțe, ca și susținerea inculpatelor, reiterată în recurs, este greșită. Față de multitudinea actelor infracționale executate în baza unei rezoluții delictuoase unice, de modul concret în care inculpatele au procedat și de pregătirea și calitatea pe care o aveau acestea, faptele prezintă evident, pericolul social al unor infracțiuni, respectiv al infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals, astfel cum corect a decis și instanța de apel.

Recursurile declarate în cauză de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, de partea civilă și de inculpatele T.A., E.A. și D.D. fiind nefondate și cum nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, urmează a se respinge, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. și a obliga recurenta parte civilă și recurentele inculpate, la plata către stat a cheltuielilor judiciare în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, de inculpatele T.A., E.A., D.D. și de partea civilă C.E.C. SA București împotriva deciziei penale nr. 66 din 12 februarie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, ca nefondate. Obligă pe recurentele inculpate și recurenta parte civilă să plătească statului câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare. Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2003.