ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4691/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 209 din 20

noiembrie 2001, Tribunalul Sibiu, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la

art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc. pen., au fost achitate

inculpatele T.A.;

- E.A.;

- D.D., pentru săvârșirea

infracțiunilor sub formă continuată de fals intelectual prevăzută de art. 289

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și uz de fals prevăzută de art.

291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 91 lit. c) C. pen., s-a

aplicat inculpatelor câte o amendă administrativă de 1.000.000 lei fiecare.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a

schimbat încadrarea juridică privind pe inculpata D.D. din art. 215 alin. (1),

(2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 215

alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., au fost

achitate: inculpata T.A. pentru instigare la infracțiunea de înșelăciune,

prevăzută de art. 25, raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu

art. 41 alin. (2) C. pen., iar pentru inculpatele E.A. și D.D. pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și

(3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost respinsă cererea de

constituire de parte civilă formulată de C.E.C., sucursala Rm. Vâlcea.

Inculpatele au fost obligate să

plătească fiecare câte 500.000 lei, cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut următoarea stare de fapt.

Inculpatele angajate la Parchetul de

pe lângă Tribunalul Vâlcea, E.A. prim grefier, T.A. contabil șef și D.D.

grefier, au hotărât să facă diferite împrumuturi de la C.A.R. C. Rm. Vâlcea și

sucursala C.E.C. Rm. Vâlcea.

În acest scop au întocmit adeverințe

de venituri pe numele lor sau a persoanelor giranți sau plătitori, trecând

venituri nereale, de obicei mai mari decât cele realizate. De asemenea, s-a mai

dovedit că numerele de înregistrare ale adeverințelor, erau fictive, iar

semnătura la rubrica director era nereală și numai la contabil șef semna

inculpata T.A.

Cu adeverințele astfel falsificate

inculpatele au obținut mai multe împrumuturi de la cele trei unități bancare.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel procurorul și inculpatele T.A., E.A. și D.D. și partea civilă

C.E.C., sucursala Rm. Vâlcea.

În apelul procurorului s-a cerut

condamnarea inculpaților pentru faptele reținute în sarcina lor,

considerându-se ca printr-o interpretare a probelor aflate la dosar, acestea au

fost achitate.

Partea civilă C.E.C., sucursala

Râmnicu Vâlcea, a solicitat obligarea inculpatei D.D. la plata sumei de

258.247.259 lei.

Inculpatele nu și-au motivat apelul.

Prin decizia penală nr. 66 din 12

martie 2002, Curtea de Apel Alba Iulia a luat act de renunțarea inculpatelor la

apelurile declarate.

A fost respins apelul părții civile.

S-a admis apelul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Sibiu și s-a casat sentința penală nr. 209 din 20 noiembrie

2001 a Tribunalului Sibiu și s-a dispus condamnarea inculpatelor: T.A. și E.A.

la câte un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual

prevăzută și pedepsită de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.; 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută

și pedepsită de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de un

an închisoare, ce urmează a fi executată.

În baza art. 81 C. pen., a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepselor pe o perioadă de 3 ani.

D.D., la 8 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută și pedepsită de art. 289

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 4 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută și pedepsită de art. 291 C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 8

luni închisoare ce urmează a fi executată în final.

În baza art,81 C. pen., a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 8

luni.

A interzis inculpatelor exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe durata prevăzută

de art. 71 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., a

atras atenția inculpatelor asupra consecințelor dispozițiilor art. 83 C. pen.,

privind revocarea suspendării condiționate a pedepsei.

Inculpatele au fost obligate la

plata cheltuielilor judiciare către stat în baza art. 192 C. proc. pen.

Împotriva deciziei sus-menționată au

declarat recurs procurorul, partea civilă și inculpatele.

Recursurile declarate sunt

nefondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:

Cu privire la recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Se invocă motivul referitor la

greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatelor pentru infracțiunea

de fals intelectual prevăzută de art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., susținându-se că pedepsele aplicate sunt prea reduse față de criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen., referindu-se la periculozitatea socială sporită a

inculpaților, față de calitatea de funcționare în cadrul parchetului și de

numărul mare de acte materiale care intră în conținutul infracțiunilor săvârșite.

Recursul este nefondat.

Din verificarea actelor și

lucrărilor dosarului, se constată că instanța de apel a reținut corect situația

de fapt și vinovăția inculpatelor, în concordanță cu probele administrate și au

încadrat faptele în textele de lege corespunzătoare, făcând și aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.

Totodată, instanța de apel a

stabilit pedepse just individualizate, în raport de criteriile prevăzute de

art. 72 C. pen.

De asemenea, aceeași instanță

reținând corect, față de faptul că inculpatele nu sunt cunoscute cu antecedente

penale și că atât anterior infracțiunilor săvârșite, cât și ulterior au avut o

bună conduită, a apreciat corect că acestea vor avea în viitor o bună conduită

chiar și fără executarea efectivă a pedepselor și constatându-se că sunt

îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art. 81 C. pen., pe deplin

justificat a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate.

Cu privire la recursul declarat de

partea civilă C.E.C. SA București, sucursala Râmnicu Vâlcea

Se susține că greșit inculpata D.D.

nu a fost obligată la plata sumei de 156.205.500 lei despăgubiri plus dobânzile

penalizatoare aferente, până la achitarea integrală a datoriei, sumă ce

reprezintă prejudiciul pe care C.E.C. l-a suferit prin faptele penale ale

acestei inculpate.

Acest motiv a mai fost formulat și

în apel, fiind examinat și justificat a fost respins, ca nefondat, deoarece

pentru creditul de 230.000.000 lei, s-a instituit ipotecă pe apartamentul

inculpatei D.D. și s-a pornit și procedura executării silite, pentru care a

existat titlu executoriu.

Ca atare, și acest recurs este

nefondat.

Cu privire la recursurile declarate

de inculpatele T.A., E.A. și D.D.

Se susține că greșit au fost

condamnate, în apel, pentru infracțiunile de fals intelectual și uz de fals,

avându-se în vedere diferențele nesemnificative atestate în actele considerate

ca false și care faptic nu prezintă gradul de pericol social al unei

infracțiuni. S-a solicitat casarea deciziei recurate și menținerea hotărârii

pronunțată de prima instanță.

Nici aceste recursuri nu sunt

fondate.

Instanța de apel a reținut, de

asemenea, corect, că prima instanță deși a stabilit situația de fapt în

concordanță cu probele administrate, a considerat greșit că faptele de fals

intelectual și uz de fals stabilite, nu prezintă gradul de pericol social al

unei infracțiuni.

Concluzia primei instanțe, ca și

susținerea inculpatelor, reiterată în recurs, este greșită.

Față de multitudinea actelor

infracționale executate în baza unei rezoluții delictuoase unice, de modul

concret în care inculpatele au procedat și de pregătirea și calitatea pe care o

aveau acestea, faptele prezintă evident, pericolul social al unor infracțiuni,

respectiv al infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals, astfel cum

corect a decis și instanța de apel.

Recursurile declarate în cauză de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, de partea civilă și de

inculpatele T.A., E.A. și D.D. fiind nefondate și cum nu se constată nici

motive care se iau în considerare din oficiu, urmează a se respinge, ca atare,

în baza art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen. și a obliga

recurenta parte civilă și recurentele inculpate, la plata către stat a

cheltuielilor judiciare în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, de inculpatele T.A., E.A.,

D.D. și de partea civilă C.E.C. SA București împotriva deciziei penale nr. 66

din 12 februarie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, ca nefondate.

Obligă pe recurentele inculpate și

recurenta parte civilă să plătească statului câte 1.100.000 lei cheltuieli

judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 octombrie 2003.