ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3271/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 22 din 23

ianuarie 2003, Tribunalul Cluj a dispus condamnarea inculpatului V.J.J., pentru

săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen., la o pedeapsă de 15 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

Inculpatul a fost obligat prin

aceeași sentință penală la plata sumei de 100.000.000 lei daune materiale și la

40.000.000 lei daune morale către partea civilă A.S.

În sfârșit, a fost obligat

inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

S-a reținut de această instanță că

victima și inculpatul locuiau împreună în același apartament.

În 4 august 2002, pe fondul unui

consum excesiv de băuturi alcoolice pe parcursul întregii zile, ajunși în

locuință în jurul orei 23,00, fiind la masă, s-a iscat o ceartă care a

degenerat în altercație fizică, inculpatul lovind victima cu pumnii și

picioarele precum și cu corpuri contondente, în zona capului, spatelui,

toracelui, cât și pe mâini și picioare.

După aplicarea loviturilor,

inculpatul s-a culcat.

În data de 5 august 2002, martorul

P.M. s-a deplasat la locuința victimei, intenționând să meargă împreună cu

acesta la locul de muncă.

Cum ușa apartamentului era

întredeschisă, și văzând că nu răspunde nimeni, a intrat în apartament, l-a

trezit pe inculpat care dormea în sufragerie, și a văzut că victima era întinsă

pe jos, corpul fiind orientat către geam cu fața în jos și capul către geam,

iar fotoliul rupt.

Constatând că, corpul victimei este

rigid, de îndată martorul a anunțat organele de poliție.

S-a mai reținut de instanța de fond,

din raportul medico-legal că moartea victimei a fost violentă, datorându-se

șocului traumatic și hemoragic acut, fractura de bază de craniu, fracturi

costale, rupturi pulmonare, traumatism vertebro medular amielic, fractură corp

vertebral C 5, echimoze, plăgi contuze ale trunchiului și ale membrelor,

leziuni ce s-au putut produce prin lovituri repetate cu corpuri dure, iar între

leziunile produse și deces există legătură de cauzalitate.

Împotriva acestei sentințe penale a

formulat apel inculpatul care a cerut schimbarea încadrării juridice a faptei

de omor, în cea de lovituri cauzatoare de moarte invocând starea de provocare,

precum și împrejurarea că nu a urmărit să suprime viața victimei, iar în

subsidiar să i se reducă pedeapsa fiind excesivă.

Prin decizia penală nr. 69 din 3

aprilie 2003, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat apelul inculpatului.

Împotriva acestei decizii,

inculpatul a declarat recurs, reiterând motivele invocate în apel, schimbarea

încadrării juridice a faptei de omor în cea de lovituri cauzatoare de moarte,

iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate.

Recursul este nefondat.

Curtea, analizând hotărârile în

raport cu criticile formulate, precum și din oficiu, urmează să constate că în

raport cu probatoriul administrat, instanțele au făcut o corectă încadrare

juridică a faptei și o justă individualizare a pedepsei.

Așa cum s-a arătat cu ocazia

expunerii situației de fapt, inculpatul a aplicat victimei multiple lovituri de

mare intensitate, în mod repetat și timp îndelungat atât cu pumnii și

picioarele, precum și cu corpuri contondente în zone vitale ale corpului (19

lovituri în zona capului și feței, 35 de lovituri externe).

Ca atare, între leziunile arătate și

decesul victimei există o legătură directă, ceea ce evidențiază că inculpatul

chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieții victimei, a acceptat producerea

acestei urmări, motive care nu justifică schimbarea încadrarea juridică a

faptei.

Sub aspectul individualizării pedepsei,

se constată că, față de pericolul social deosebit de grav prin urmarea producă,

cât și față de persoana inculpatului care este recidivist și a adoptat o

poziție nesinceră, nu se justifică reducerea pedepsei.

Rezultă că, instanțele de judecată

și de apel au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, motiv

pentru care recursul declarat de inculpat, va fi respins, ca nefondat, în

temeiul prevederilor art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

Se va computa perioada arestării

preventive a inculpatului, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul V.J.J. împotriva deciziei penale nr. 69 din 3 aprilie

2003 a Curții de Apel Cluj.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 5 august 2002, la 4 iulie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

iulie 2003.