ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 211/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 211/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul C.S.S. împotriva
deciziei penale nr.622/A din 27 septembrie 2002 a Curții de Apel București,
secția II-a penală.
S-a prezentat recurentul condamnat, în stare de arest, asistat de
avocat B.N., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul a solicitat admiterea recursului și întreruperea
executării pedepsei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului.
Condamnatul declară că este de acord cu susținerile apărătorului
său.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentința penală nr.748 din 22 august 2002, Tribunalul
București, secția I-a penală a respins cererea de întreruperea executării
pedepsei de 5 ani închisoare, formulată de condamnatul C.S.S. în temeiul
art.455 raportat la art.453 lit.c Cod procedură penală.
În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că executarea
pedepsei în continuare nu are consecințe grave pentru familia condamnatului.
Curtea de Apel București, secția II-a penală, prin decizia penală
nr.622/A din 27 septembrie 2002 a respins, ca nefondat, apelul declarat de
condamnat.
Împotriva ultimei hotărâri, condamnatul a declarat recurs
solicitând casarea acesteia și, după rejudecare, întreruperea executării în a
cărei executare se află întrucât are doi frați, unul în vârstă de 7 ani și care
sunt lipsiți de orice sprijin, iar tatăl i-a părăsit.
Recursul declarat nu este fondat.
Potrivit art.453 lit.c raportat la art.455 Cod procedură penală,
executarea pedepsei poate fi întreruptă cel mult 3 luni și numai o singură dată
când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a acesteia ar
avea, printre altele, consecințe grave pentru familia condamnatului.
Din ancheta socială întocmită în cauză rezultă că recurentul,
anterior arestării, a locuit într-un apartament de 3 camere, modest mobilat,
împreună cu frații săi Marius (24 de ani), Viorel Costin (23 de ani) și Bogdan
Alexandru (8 ani); dintre aceștia primul, șofer, realizează un venit de
2.000.000 lei lunar iar minorul are alocație de stat în sumă de 150.000 lei
lunar.
Din cele expuse rezultă că, în speță, nu sunt întrunite cerințele
expres prevăzute ale textului menționat, motiv pentru care recursul se constată
a fi nefondat urmând a fi respins cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor
judiciare.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.S.S.
împotriva
deciziei penale nr.622/A din 27 septembrie 2002 a Curții de Apel București,
secția II-a penală.
Obligă
pe recurentul condamnat să plătească statului 550.000 lei cheltuieli judiciare,
din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din
oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 ianuarie 2003.