ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2906/2004

Asupra recursului penal de față,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 389 din 28

mai 2003, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. 8154/2002, a fost

condamnat inculpatul B.L.B., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de

grav, prevăzută de art. 174, art. 176 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 20 ani

închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b),

d) și e) C. pen. În baza art. 211 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același

inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, inculpatul

urmând să execute pedeapsa de 20 ani închisoare și 7 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsă perioada începând cu 10 iulie 2001 la zi, iar potrivit art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

Instanța de fond a reținut

următoarea situație de fapt:

La data de 17 august 1999 a fost

găsit decedat la domiciliul său din comuna Ortișoara, Județul Timiș, numitul

N.I.O. S-a constatat că victima prezenta multiple lovituri pe față și pe corp,

cadavrul era complet dezbrăcat și avea înfășurat în jurul gâtului o pijama. Din

locuința victimei lipseau bani, iar câteva tablouri erau scoase din ramă,

făcute sub și abandonate.

Victima N.I.O. în vârstă de 48 ani

era divorțat, locuia singur iar uneori era vizitat de numita C.L.

Inculpatul B.L.B. a venit în

Timișoara însoțit de vărul său M.M. și aici a cunoscut-o pe numita C.L. Aceasta

le-a povestit celor doi că îl cunoaște și uneori îl vizitează pe N.I.O. din

Ortișoara, care locuiește singur și are bani mulți.

Cei trei s-au hotărât să tâlhărească

victima stabilind ca numita C.L. să meargă la acesta, să întrețină raporturi

sexuale cu el, să-i dea de băut, iar când adoarme să descuie ușa pentru ca cei

doi să intre în casă și să sustragă bani și lucruri de valoare. Numitul M.M. nu

a fost de acord cu acest plan și a plecat la Timișoara.

Inculpata C.L. a mers acasă la

N.I.O., dar nu a reușit să-l adoarmă. Noaptea târziu, inculpatul B.L.B. a venit

la ușa locuinței, a intrat în casă și cu un par a lovit victima de mai multe

ori și apoi a strangulat-o cu un pantalon de pijama.

După ce a constatat că victima a

decedat inculpatul a luat banii pe care I-a găsit după care a plecat imediat cu

C.L. Aceasta din urmă nu a participat în nici un fel la omor.

Situația de fapt reținută este

probată cu raportul medico-legal de autopsie a victimei, procesul verbal de

reconstituire din 4 aprilie 2000, procesul verbal de recunoaștere din grup și

declarațiile martorilor: C.L., S.I., M.M., B.M.M., R.I., O.D., S.F. și B.V.

În declarațiile inițiale inculpatul

a recunoscut că a fost în casa victimei, a descris în amănunțime lucrurile din

locuința acesteia dar nu a susținut că nu a lovit-o și nu a strangulat-o.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel inculpatul care a susținut că nu a săvârșit infracțiunile pentru care a

fost condamnat și solicitat achitarea.

Prin decizia penală nr. 436 din 3

decembrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 4967/2003 a Curții de Apel Timișoara

a fost respins apelul ca fiind nefondat, considerând că hotărârea pronunțată

este legală și temeinică.

Inculpatul a formulat recurs

împotriva deciziei reiterând în primul rând motivul din apel, iar în al doilea

rând a solicitat la pedeapsa ce i s-a aplicat să fie redusă.

Examinând recursul declarat sub

aspectul motivelor invocate, cât și cauza sub toate aspectele de fapt și de

drept, consideră că acesta nu este fondat, hotărârile pronunțate fiind legale

și temeinice.

Instanța de apel a făcut o analiză

atentă a probelor administrate și a confirmat că prima instanță a reținut o

corectă situație de fapt în raport de care a făcut o corespunzătoare încadrare

juridică.

Vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor

este pe deplin dovedită în contextul probatoriului administrat, respectiv:

raportul medico-legal de autopsie, procesul verbal de reconstituire și

relatările martorilor C.L., S.I., M.M., B.M.M., R.I., S.F. și B.V.

La individualizarea pedepselor ce i

s-au aplicat inculpatului s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72

C. pen., gradul de pericol social al infracțiunilor comise, împrejurările în

care au fost săvârșite, precum și persoana inculpatului care anterior a mai

fost condamnat pentru comiterea de infracțiuni.

Având în vedere această situație,

Curtea constată că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice, astfel că în

conformitate cu art. 385

15

al.1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge recursul ca fiind nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 192 C.

proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.L.B. împotriva deciziei penale nr. 436/ A din 3

decembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 10 iulie 2001 la

28 mai 2004.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 mai 2004.