ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5961/2003

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 81 din 6 august 2003 a Tribunalului Sălaj, inculpatul T.I.V. a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a prelungit arestarea preventivă a inculpatului până la data de 4 septembrie 2003, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate timpul arestării preventive de la 9 ianuarie 2002, la zi. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui cuțit.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. și art. 998 și următoarele C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile T.A.V. suma de 50 milioane lei reprezentând despăgubiri civile, din care 25 milioane lei, daune morale, iar 25 milioane lei, daune materiale. În baza art. 191 și art. 189 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 19 milioane lei, din care 600.000 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În seara zilei de 3 ianuarie 2002, inculpatul T.I.V. și partea vătămată F.G. au jucat biliard pe sume de bani, între cei doi izbucnind o discuție contradictorie cu privire la supremația în competiție.

Cei doi s-au ridicat în picioare și s-au prins cu mâinile de piept, îmbrâncindu-se și rotindu-se, astfel încât, inculpatul a ajuns cu spatele spre tejghea, iar partea vătămată spre ușa de la intrare. Inculpatul T.I.V. i-a aplicat părții vătămate o lovitură de cuțit în zona toracică, secționându-i ventricolul stâng al inimii, victima a căzut imediat pe podea, pe spate. Martorii F.D., F.D. și M.A.G. s-au ridicat de la locurile lor și s-au îndreptat spre victimă, încercând să-l resusciteze. Profitând de panica creată inculpatul a părăsit barul, aruncând cuțitul în zăpadă, la ieșirea din local, unde a și fost găsit. Din raportul de constatare medico – legală în completarea acestuia nr. 20/III/4 din 8 ianuarie 2002 al Serviciului de medicină legală al Judecătoriei Sălaj rezultă că moartea victimei F.G.

a fost violentă; ea s-a datorat hemoragiei interne consecutivă unei plăgi tăiat – înțepate penetrante în ventriculul stâng al inimii. Leziunile s-au putut produce prin lovire activă cu un corp tăietor – înțepător, oblic, de jos în sus și de la dreapta la stânga, în momentul agresiunii părțile putând fi în ortostatism. Decesul victimei s-a produs imediat, într-un interval de timp de la 30 secunde până la 2 – 3 minute, interval în care hemoragia internă a fost masivă. Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii. Situația de fapt și vinovăția inculpatului s-au stabilit pe baza materialului probator administrat în cauză: proces – verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, proces – verbal de reconstituire, acte medico – legale, raport de expertiză genetică, declarațiile martorilor, procese - verbale de confruntare, declarațiile inculpatului, raport psihologic de constatare tehnico – științifică a comportamentului simulat.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 182 din 2 septembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului. Starea de arest a acestuia a fost menținută și prelungită cu 30 zile. Durata arestului preventiv s-a dedus de la 9 ianuarie 2002, la zi. Inculpatul a fost obligat la 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul T.I.V. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate și, în principal, achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. În subsidiar, s-a solicitat restituirea dosarului la procuror, în conformitate cu dispozițiile art. 333 C. proc. pen., în vederea completării urmăririi penale.

Al treilea motiv de critică îl constituie încadrarea juridică a faptei, solicitându-se schimbarea acesteia în dispozițiile articolului 174 C. pen. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 10, 17 și 17 1 C. proc. pen. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Probatoriul administrat în cauză este complet și în măsură să conducă la stabilirea situației de fapt și vinovăției inculpatului, el a fost amănunțit și corect interpretat de instanțele de judecată care au ajuns la concluzia logică și justă a vinovăției inculpatului T.I.V. în săvârșirea infracțiunii de omor calificat asupra victimei F.G.

Declarațiile martorilor oculari F.D., F.D. și M.G. sunt categorice în demonstrarea a două aspecte esențiale cauzei: pe de o parte că, singura persoană care a avut un conflict cu victima a fost inculpatul, discuția contradictorie având loc anterior uciderii acesteia din urmă; iar pe de altă parte, că singurele persoane care se aflau în acel moment în picioare erau inculpatul T.I.V. și victima F.G. Or, actele medico – legale stabilesc fără dubiu că în momentul agresiunii părțile se aflau în ortostatism. Toate susținerile inculpatului și apărările sale pro - causa sunt înlăturate de aceste probe pertinente și concludente, mecanismul producerii infracțiunii de omor fiind stabilit prin acte medico – legale și completat prin depozițiile martorilor, toate probele indicându-l pe inculpatul T.I.V.

drept autor al infracțiunii de omor calificat. Pe baza acestor argumente, Curtea constată că în mod temeinic și legal s-a dispus condamnarea inculpatului, în cauză neimpunându-se nici achitarea acestuia și nici restituirea dosarului la procuror în vederea completării urmăririi penale. Cât privește încadrarea juridică dată faptei, Curtea constată că aceasta este temeinică și legală. Infracțiunea de omor a avut loc în incinta unui local public, în prezența a trei persoane, astfel că reținerea în cauză a circumstanței agravante prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen. (săvârșirea faptei în loc public) este pe deplin motivată, chiar dacă localul ar fi fost închis la acea oră, așa cum s-a susținut, iar persoanele prezente erau rude între ele.

Pentru aceste motive și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul inculpatului T.I.V. Timpul arestării preventive va fi dedus, de la 9 ianuarie 2002 la 17 decembrie 2003, din durata pedepsei aplicate, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul T.I.V. împotriva deciziei penale nr. 182 din 2 septembrie 2003 a Curții de Apel Cluj, ca nefondat. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 9 ianuarie 2002, la 17 decembrie 2003. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 decembrie 2003.