ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5961/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 81 din 6

august 2003 a Tribunalului Sălaj, inculpatul T.I.V. a fost condamnat la

pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat

prevăzută de art. 174 – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a prelungit arestarea preventivă a

inculpatului până la data de 4 septembrie 2003, iar în baza art. 88 C. pen.,

s-a dedus din durata pedepsei aplicate timpul arestării preventive de la 9

ianuarie 2002, la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea unui cuțit.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. și

art. 998 și următoarele C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții

civile T.A.V. suma de 50 milioane lei reprezentând despăgubiri civile, din care

25 milioane lei, daune morale, iar 25 milioane lei, daune materiale.

În baza art. 191 și art. 189 C.

proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuieli

judiciare în sumă de 19 milioane lei, din care 600.000 lei reprezentând

onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În seara zilei de 3 ianuarie 2002,

inculpatul T.I.V. și partea vătămată F.G. au jucat biliard pe sume de bani,

între cei doi izbucnind o discuție contradictorie cu privire la supremația în

competiție. Cei doi s-au ridicat în picioare și s-au prins cu mâinile de piept,

îmbrâncindu-se și rotindu-se, astfel încât, inculpatul a ajuns cu spatele spre

tejghea, iar partea vătămată spre ușa de la intrare.

Inculpatul T.I.V. i-a aplicat părții

vătămate o lovitură de cuțit în zona toracică, secționându-i ventricolul stâng

al inimii, victima a căzut imediat pe podea, pe spate.

Martorii F.D., F.D. și M.A.G. s-au

ridicat de la locurile lor și s-au îndreptat spre victimă, încercând să-l

resusciteze.

Profitând de panica creată

inculpatul a părăsit barul, aruncând cuțitul în zăpadă, la ieșirea din local,

unde a și fost găsit.

Din raportul de constatare medico –

legală în completarea acestuia nr. 20/III/4 din 8 ianuarie 2002 al Serviciului

de medicină legală al Judecătoriei Sălaj rezultă că moartea victimei F.G. a

fost violentă; ea s-a datorat hemoragiei interne consecutivă unei plăgi tăiat –

înțepate penetrante în ventriculul stâng al inimii. Leziunile s-au putut

produce prin lovire activă cu un corp tăietor – înțepător, oblic, de jos în sus

și de la dreapta la stânga, în momentul agresiunii părțile putând fi în

ortostatism.

Decesul victimei s-a produs imediat,

într-un interval de timp de la 30 secunde până la 2 – 3 minute, interval în

care hemoragia internă a fost masivă.

Inculpatul nu a recunoscut

săvârșirea infracțiunii.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului s-au stabilit pe baza materialului probator administrat în cauză:

proces – verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, proces –

verbal de reconstituire, acte medico – legale, raport de expertiză genetică,

declarațiile martorilor, procese - verbale de confruntare, declarațiile

inculpatului, raport psihologic de constatare tehnico – științifică a

comportamentului simulat.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

penală nr. 182 din 2 septembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului.

Starea de arest a acestuia a fost

menținută și prelungită cu 30 zile.

Durata arestului preventiv s-a dedus

de la 9 ianuarie 2002, la zi.

Inculpatul a fost obligat la 600.000

lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul T.I.V. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor

pronunțate și, în principal, achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct.

2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În subsidiar, s-a solicitat

restituirea dosarului la procuror, în conformitate cu dispozițiile art. 333 C.

proc. pen., în vederea completării urmăririi penale.

Al treilea motiv de critică îl

constituie încadrarea juridică a faptei, solicitându-se schimbarea acesteia în

dispozițiile articolului 174 C. pen.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 10, 17 și 17

1

C.

proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce

se vor arăta în continuare:

Probatoriul administrat în cauză

este complet și în măsură să conducă la stabilirea situației de fapt și

vinovăției inculpatului, el a fost amănunțit și corect interpretat de

instanțele de judecată care au ajuns la concluzia logică și justă a vinovăției

inculpatului T.I.V. în săvârșirea infracțiunii de omor calificat asupra

victimei F.G.

Declarațiile martorilor oculari

F.D., F.D. și M.G. sunt categorice în demonstrarea a două aspecte esențiale

cauzei: pe de o parte că, singura persoană care a avut un conflict cu victima a

fost inculpatul, discuția contradictorie având loc anterior uciderii acesteia

din urmă; iar pe de altă parte, că singurele persoane care se aflau în acel

moment în picioare erau inculpatul T.I.V. și victima F.G. Or, actele medico –

legale stabilesc fără dubiu că în momentul agresiunii părțile se aflau în

ortostatism.

Toate susținerile inculpatului și

apărările sale pro - causa sunt înlăturate de aceste probe pertinente și

concludente, mecanismul producerii infracțiunii de omor fiind stabilit prin

acte medico – legale și completat prin depozițiile martorilor, toate probele

indicându-l pe inculpatul T.I.V. drept autor al infracțiunii de omor calificat.

Pe baza acestor argumente, Curtea

constată că în mod temeinic și legal s-a dispus condamnarea inculpatului, în

cauză neimpunându-se nici achitarea acestuia și nici restituirea dosarului la

procuror în vederea completării urmăririi penale.

Cât privește încadrarea juridică

dată faptei, Curtea constată că aceasta este temeinică și legală.

Infracțiunea de omor a avut loc în

incinta unui local public, în prezența a trei persoane, astfel că reținerea în

cauză a circumstanței agravante prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen.

(săvârșirea faptei în loc public) este pe deplin motivată, chiar dacă localul

ar fi fost închis la acea oră, așa cum s-a susținut, iar persoanele prezente

erau rude între ele.

Pentru aceste motive și constatând

din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă ca

nefondat recursul inculpatului T.I.V.

Timpul arestării preventive va fi

dedus, de la 9 ianuarie 2002 la 17 decembrie 2003, din durata pedepsei

aplicate, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. și

art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul T.I.V. împotriva deciziei penale nr. 182 din 2 septembrie  2003 a

Curții de Apel Cluj, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 9 ianuarie 2002, la 17

decembrie 2003.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 decembrie 2003.