ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 886/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul G.I.M.

împotriva deciziei penale nr.259 din 2 septembrie 2002 a Curții de Apel

Suceava.

S-a

prezentat inculpatul, asistat de apărător ales av.C.V., lipsind intimatele

părți vătămate P.L.G., C.T.L. și N.I.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

inculpatului a cerut admiterea recursului punând concluzii cu privire la

efectuarea unei expertize psihiatrice, întrucât inculpatul nu a avut

discernământul faptelor săvârșite. A menționat totodată că inculpatul a fost

internat într-un spital de psihiatrie. A solicitat în subsidiar reducerea

pedepsei aplicate.

Procurorul a cerut respingerea recursului,ca nefondat ,

inculpatul având  discernământ la data comiterii faptelor .

Inculpatul a fost de acord cu susținerile apărătorului ,

regretând fapta săvârșită .

C U R T E A

Asupra recursului de față,

In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin sentința penală nr.142 din 26.06.2002 a Tribunalului

Suceava a fost condamnat inculpatul G.I.M., pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie prev.de art.211 al.2 lit.f Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod

penal, art.74 lit.a, 76 lit.b Cod penal, la pedeapsa de 1 an și 10 luni

închisoare – parte vătămată fiind P.L.G. ; tâlhărie prev.de art.211 al.2

lit.a,d,e Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, art.74 lit.a, 76 lit.b

Cod penal prin schimbarea încadrării  juridice  din art.211  al.2  lit.a,d,e  Cod

penal cu  41  al.2  Cod penal, la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare –

parte vătămată fiind C.T.L. ; tâlhărie prev. de art.211 al.2 lit.a,d,e Cod

penal cu aplicarea art.33  lit.a Cod penal, art.74 lit.a, 76 lit.b Cod penal,

prin schimbarea încadrării juridice din art.211 al.2 lit.a,d,e Cod penal cu

aplicarea art.41 al.2 Cod penal , la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare –

parte vătămată fiind N.I.

Conform art.33 lit.a Cod penal, 34 lit.b Cod penal au fost contopite

pedepsele și obligat inculpatul să execute pedeapsa  cea mai grea de 1 an și 10

luni închisoare privativă de libertate.

A fost dedusă durata reținerii și arestării preventive de la

03.04.2000 la 08.04.2000.

A fost condamnat inculpatul T.O.I. ,pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 al.2 lit.a,d,e  Cod penal, art.74

lit.a, art.76 lit.b Cod penal prin schimbarea încadrării juridice a faptei din

art.211 al.2 lit.a,d,e Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, la

pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare –parte vătămată fiind C.T.L. ; pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev.de art.211 al.2 lit.a,d,e Cod penal,

cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, art.74 lit.a, 76 lit.b Cod penal prin

schimbarea încadrării juridice din art.211 al.2 lit.a,d,e Cod penal cu

aplicarea art.41 al.2 Cod penal , la pedeapsa  de 1 an și 10 luni închisoare –

parte vătămată fiind N.I.

In baza art.33 lit.a Cod penal, 34 lit.b Cod penal au fost

contopite pedepsele și obligat inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de

1 an  și 10 luni închisoare privativă de libertate.

A fost dedusă durata reținerii și arestării preventive de la

03.04.2000 la 08.04.2000.

S-a constatat recuperat integral prejudiciul cauzat părții

vătămate P.L.G.

Au fost obligați în solidar inculpații să plătească părții

vătămate C.T.L. suma de 100.000 lei  daune materiale și 1.000.000 lei daune

morale , iar părții vătămate N.I. suma de 70.000 lei daune materiale.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut  următoarele :

La data de 20.03.2000 , în jurul orelor 17,oo inculpatul G.I.M.

s-a aflat sub influența băuturilor alcoolice și s-a deplasat în camera 49 a

Căminului Studențesc aparținând Universitărții „Ștefan cel Mare” Suceava și

prin violență a sustras de la partea vătămată P.L.G. un calculator electronic.

In seara aceleiași zile, în jurul orelor 19,00 , inculpatul s-a reîntors în

aceiași cameră și de la aceeași parte vătămată, prin  amenințare, a sustras un

ceas de mână . Bunurile care au fost sustrase au fost restituite părții vătămate

după trei zile prin intermediul martorului L.C .

In aceeași seară, inculpații G.I.M. și T.O.I., împreună cu

martorii J.E. și D.M. au plecat de la căminul studențesc spre centrul municipiului

Suceava cu intenția de a  consuma băuturi alcoolice.

Circulând pe str.Mihai Viteazu, inculpatul G.I.M. a acostat pe

partea vătămată C.T.L. și i-a solicitat bani, iar la refuzul acesteia, a

început să-l agreseze. In incident a intervenit și celălalt inculpat, T.O.I.

care a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu pumnii și picioarele .

Pentru a scăpa de  agresori, partea vătămată a scos din buzunar

suma de 60.000 lei pe care le-a dat-o celor doi inculpați.

In urma loviturilor primite partea vătămată a suferit leziuni

care au necesitat pentru vindecare 1-2 zile îngrijiri medicale.

Continuându-și activitatea infracțională, cei doi inculpați l-au

acostat  pe N.I. și prin violență

l-au

deposedat de suma de 70.000 lei .

Impotriva sentinței a declarat apel inculpatul G.I.M.

criticând-o în sensul greșitei individualizări a pedepsei, solicitând reducerea

acesteia ca efect al  circumstanțelor atenuante personale.

Prin decizia penală nr.259 din 2 septembrie 2002 Curtea de Apel

Suceava a respins ca nefondat apelul.

Impotriva deciziei sus-menționată inculpatul a declarat recurs,

solicitând efectuarea unei expertize psihiatrice întrucât nu a avut

discernământ când a săvârșit faptele imputate.

In subsidiar  s-a cerut redozarea pedepsei.

Recursul declarat de inculpat este nefondat.

Potrivit art.117 al.1 Cod procedură penală, efectuarea unei

expertize psihiatrice este obligatorie între alte cazuri, atunci când instanța

de judecată are îndoială asupra  stării psihice a inculpatului .

Din actele dosarului rezultă că prin încheierile din data de 17

septembrie 2001 și 13 martie 2002 Tribunalul Suceava a dispus efectuarea unei

expertize psihiatrice.

Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.437/P din

18.12.2001 al Serviciului  de medicină legală Suceava avizat prin Raportul

nr.1344 din 2.05.2002 al Institutului  de Medicină legală Iași a concluzionat

că inculpatul a avut discernământul păstrat la comiterea faptelor săvârșite (

f.137 și 162 dos.Tribunalul Suceava ).

In această situație neexistând îndoieli asupra stării psihice a

inculpatului și răspunderii sale pentru fapta săvârșită susținerile acestuia

sunt lipsite de temei.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului,

instanțele au făcut o justă evaluare a criteriilor prevăzute de art.72 Cod

penal  respectiv gradul de pericol social al faptei și agravat de circumstanțele

reale ale săvârșirii ei și de circumstanțele personale  ale acestuia,

necunoscut cu antecedente penale, astfel justificându-se aplicarea  unei

pedepse sub minimul special, corespunzătoare criteriilor enunțate,nefiind

temeiuri de reducere.

Criticile fiind așadar neîntemeiate și cum nici din oficiu nu se

constată alte motive care puteau fi luate în considerare din oficiu, recursul

examinat este nefondat, urmând a fi respins ca atare în baza art.385

15

pct.1

lit.b Cod procedură penală cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor

judiciare către stat conform art.192 al.2 Cod procedură penală .

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE

LEGII

D E C I D E :

Respinge recursul declarat  de inculpatul G.I.M. împotriva

deciziei penale nr.259 din 2 septembrie 2002  a Curții de Apel Suceava , ca

nefondat.

Obligă pe recurent să plătească statului  800.000 lei cheltuieli

judiciare.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 20 februarie 2003.