ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 886/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul G.I.M. împotriva deciziei penale nr.259 din 2 septembrie 2002 a Curții de Apel Suceava. S-a prezentat inculpatul, asistat de apărător ales av.C.V., lipsind intimatele părți vătămate P.L.G., C.T.L. și N.I. Procedura de citare a fost îndeplinită. Apărătorul inculpatului a cerut admiterea recursului punând concluzii cu privire la efectuarea unei expertize psihiatrice, întrucât inculpatul nu a avut discernământul faptelor săvârșite. A menționat totodată că inculpatul a fost internat într-un spital de psihiatrie. A solicitat în subsidiar reducerea pedepsei aplicate.

Procurorul a cerut respingerea recursului,ca nefondat , inculpatul având discernământ la data comiterii faptelor . Inculpatul a fost de acord cu susținerile apărătorului , regretând fapta săvârșită . C U R T E A Asupra recursului de față, In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr.142 din 26.06.2002 a Tribunalului Suceava a fost condamnat inculpatul G.I.M., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev.de art.211 al.2 lit.f Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, art.74 lit.a, 76 lit.b Cod penal, la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare – parte vătămată fiind P.L.G. ; tâlhărie prev.de art.211 al.2 lit.a,d,e Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, art.74 lit.a, 76 lit.b Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din art.211 al.2 lit.a,d,e Cod penal cu 41 al.2 Cod penal, la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare – parte vătămată fiind C.T.L.

; tâlhărie prev. de art.211 al.2 lit.a,d,e Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, art.74 lit.a, 76 lit.b Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din art.211 al.2 lit.a,d,e Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal , la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare – parte vătămată fiind N.I. Conform art.33 lit.a Cod penal, 34 lit.b Cod penal au fost contopite pedepsele și obligat inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 10 luni închisoare privativă de libertate. A fost dedusă durata reținerii și arestării preventive de la 03.04.2000 la 08.04.2000. A fost condamnat inculpatul T.O.I. ,pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 al.2 lit.a,d,e Cod penal, art.74 lit.a, art.76 lit.b Cod penal prin schimbarea încadrării juridice a faptei din art.211 al.2 lit.a,d,e Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare –parte vătămată fiind C.T.L.

; pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev.de art.211 al.2 lit.a,d,e Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, art.74 lit.a, 76 lit.b Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din art.211 al.2 lit.a,d,e Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal , la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare – parte vătămată fiind N.I. In baza art.33 lit.a Cod penal, 34 lit.b Cod penal au fost contopite pedepsele și obligat inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 10 luni închisoare privativă de libertate. A fost dedusă durata reținerii și arestării preventive de la 03.04.2000 la 08.04.2000. S-a constatat recuperat integral prejudiciul cauzat părții vătămate P.L.G. Au fost obligați în solidar inculpații să plătească părții vătămate C.T.L.

suma de 100.000 lei daune materiale și 1.000.000 lei daune morale , iar părții vătămate N.I. suma de 70.000 lei daune materiale. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele : La data de 20.03.2000 , în jurul orelor 17,oo inculpatul G.I.M. s-a aflat sub influența băuturilor alcoolice și s-a deplasat în camera 49 a Căminului Studențesc aparținând Universitărții „Ștefan cel Mare” Suceava și prin violență a sustras de la partea vătămată P.L.G. un calculator electronic. In seara aceleiași zile, în jurul orelor 19,00 , inculpatul s-a reîntors în aceiași cameră și de la aceeași parte vătămată, prin amenințare, a sustras un ceas de mână . Bunurile care au fost sustrase au fost restituite părții vătămate după trei zile prin intermediul martorului L.C . In aceeași seară, inculpații G.I.M.

și T.O.I., împreună cu martorii J.E. și D.M. au plecat de la căminul studențesc spre centrul municipiului Suceava cu intenția de a consuma băuturi alcoolice. Circulând pe str.Mihai Viteazu, inculpatul G.I.M. a acostat pe partea vătămată C.T.L. și i-a solicitat bani, iar la refuzul acesteia, a început să-l agreseze. In incident a intervenit și celălalt inculpat, T.O.I. care a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu pumnii și picioarele . Pentru a scăpa de agresori, partea vătămată a scos din buzunar suma de 60.000 lei pe care le-a dat-o celor doi inculpați. In urma loviturilor primite partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 1-2 zile îngrijiri medicale. Continuându-și activitatea infracțională, cei doi inculpați l-au acostat pe N.I.

și prin violență l-au deposedat de suma de 70.000 lei . Impotriva sentinței a declarat apel inculpatul G.I.M. criticând-o în sensul greșitei individualizări a pedepsei, solicitând reducerea acesteia ca efect al circumstanțelor atenuante personale. Prin decizia penală nr.259 din 2 septembrie 2002 Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondat apelul. Impotriva deciziei sus-menționată inculpatul a declarat recurs, solicitând efectuarea unei expertize psihiatrice întrucât nu a avut discernământ când a săvârșit faptele imputate. In subsidiar s-a cerut redozarea pedepsei. Recursul declarat de inculpat este nefondat.

Potrivit art.117 al.1 Cod procedură penală, efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie între alte cazuri, atunci când instanța de judecată are îndoială asupra stării psihice a inculpatului . Din actele dosarului rezultă că prin încheierile din data de 17 septembrie 2001 și 13 martie 2002 Tribunalul Suceava a dispus efectuarea unei expertize psihiatrice. Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.437/P din 18.12.2001 al Serviciului de medicină legală Suceava avizat prin Raportul nr.1344 din 2.05.2002 al Institutului de Medicină legală Iași a concluzionat că inculpatul a avut discernământul păstrat la comiterea faptelor săvârșite ( f.137 și 162 dos.Tribunalul Suceava ). In această situație neexistând îndoieli asupra stării psihice a inculpatului și răspunderii sale pentru fapta săvârșită susținerile acestuia sunt lipsite de temei.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, instanțele au făcut o justă evaluare a criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal respectiv gradul de pericol social al faptei și agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii ei și de circumstanțele personale ale acestuia, necunoscut cu antecedente penale, astfel justificându-se aplicarea unei pedepse sub minimul special, corespunzătoare criteriilor enunțate,nefiind temeiuri de reducere. Criticile fiind așadar neîntemeiate și cum nici din oficiu nu se constată alte motive care puteau fi luate în considerare din oficiu, recursul examinat este nefondat, urmând a fi respins ca atare în baza art.385 15 pct.1 lit.b Cod procedură penală cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art.192 al.2 Cod procedură penală .

PENTRU ACESTE

MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de inculpatul G.I.M. împotriva deciziei penale nr.259 din 2 septembrie 2002 a Curții de Apel Suceava , ca nefondat. Obligă pe recurent să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare. Pronunțată, în ședință publică, azi 20 februarie 2003.