ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2910/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 88 din 21

ianuarie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a

dispus condamnarea inculpatului I.N.V., pentru două infracțiuni de tâlhărie,

prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 33, art. 34

C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 37 lit. a) și b) C.

pen., pe o perioadă de 3 ani.

Instanța de fond a reținut că la

data de 18 iunie 2002, în jurul orei 16,45, inculpatul a atacat partea vătămată

G.M., aflată lângă Blocul din Șos. Olteniței și i-a smuls de la gât un lănțișor

din aur de cca. 5-6 gr.

Inculpatul a vândut ulterior

lănțișorul cu suma de 400.000 lei.

S-a mai reținut că la data de 24

iunie 2002, în jurul orei 14,30, inculpatul a atacat partea vătămată Ș.M.,

aflată pe o alee dintre Spitalele Alexandru Obrejia și Gh. Marinescu și i-a

smuls de la gât un lănțișor din aur și valoare de 6.000.000 lei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul, care a susținut că pedeapsa aplicată de instanța de

fond este prea aspră.

Prin decizia penală nr. 210/ A din

23 martie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în

dosarul nr. 850/2004, s-a respins ca fiind nefondat, apelul declarat,

considerându-se că prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepselor

aplicate, în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C.

pen.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul, care a reiterat motivul invocat în apel și anume că pedeapsa

aplicată este prea aspră.

Examinând recursul declarat sub

aspectul motivului invocat cât și, cauza sub toate aspectele de fapt și de

drept, consideră că acesta nu este fondat.

Instanțele au reținut o corectă

situație de fapt și în raport de aceasta a făcut o încadrare juridică

corespunzătoare.

La individualizarea pedepselor ce i

s-au aplicat inculpatului s-au avut în vedere criteriile prevăzute în art. 72

C. pen., gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, împrejurările în

care au fost săvârșite, precum și persoana acestuia, este fără ocupație,

recidivist, a mai fost condamnat în timpul minorității pentru infracțiuni de

tâlhărie și furt.

Având în vedere această situație,

Curtea consideră că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice și în

consecință în conformitate cu art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b)

1

C. proc. pen., va respinge recursul ca fiind nefondat.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul I.N.V. împotriva deciziei penale nr. 210/ A din 23

martie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Constată că inculpatul este arestat

în altă cauză.

Obligă recurentul inculpat să plătească statului

suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 mai 2004.