ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4676/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 562 din 11

iunie 2003, Tribunalul București, a condamnat pe inculpatul C.S. la 6 ani

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209

alin. (1) lit. a) și i), alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și a art. 37 lit. a) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

Conform art. 61 C. pen., s-a revocat

liberarea condiționată a restului de pedeapsă de 1.836 zile închisoare rămas

neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare pe care l-a contopit cu pedeapsa

din cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani

închisoare.

S-a computat prevenția din durata

pedepsei de la 26 martie 2003 la zi.

S-a respins acțiunea civilă

formulată de partea civilă S.C. R.C.S. SA ca neîntemeiat.

Inculpatul a fost obligat la

1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care 300.000 lei onorariul

apărătorului din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că la data de 20 decembrie 2002 și 16 ianuarie 2003 inculpatul a furat

amplificatoarele de televiziune tip A. aparținând SC R.C.S. SA din blocurile de

locuințe D. 2, C. 3 și din blocul M. 4, cauzând o pagubă de 6.000.000 lei.

Împotriva acestei sentințe,

inculpatul a declarat apel criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 473 din 28

august 2003, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului.

Împotriva deciziei a declarat recurs

inculpatul care critică hotărârile pronunțate pentru pedeapsa pe care o

consideră prea severă, motiv de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen.

Recursul nu este fondat. Potrivit

art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de

dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în

partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana

infractorului și de împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

În cauză inculpatul, recidivist, a

comis o infracțiune care se pedepsește cu închisoare de la 4 la 18 ani

închisoare.

Pedeapsa aplicată inculpatului de

numai 6 ani închisoare este mai apropiată de limita minimă prevăzută de lege.

Cum acesta este recidivist, iar în

cauză nu există împrejurări de natură să atenueze răspunderea penală o și mai

accentuată reducere a pedepsei ar fi nelegală în raport de criteriile generale

de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Așa fiind, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul și îl va obliga pe recurent

la cheltuieli judiciare către stat.

Se va computa prevenția.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul C.S. împotriva deciziei penale nr. 473 din 28 august 2003 a Curții

de Apel București, secția I penală, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 26 martie 2003 până la 22

octombrie 2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 octombrie 2003.