ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 603/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 17 iunie 2003 și înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, C.I. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara să se dispună anularea Hotărârii nr. 1604 din 23 mai 2003 emisă de pârâtă, să fie obligată pârâta a emite o nouă hotărâre în care să îi recunoască drepturile acordate de Legea nr. 309/2002 pentru întreaga perioadă de stagiu militar în detașamente de muncă în care să se includă și 27 iunie 1956 – 10 decembrie 1956. În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că în mod nelegal a fost omisă perioada de 5 luni și 14 zile lucrate la Detașamentul M.E.E.

Teleajen – Ploiești. Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ prin sentința nr. 255 din 2 iulie 2003 a respins acțiunea, reținând în esență că reclamantul a desfășurat stagiul militar în unitate de muncă conform Legii nr. 309/2002 numai în perioada 10 decembrie 1956 – 2 iulie 1957, așa cum bine a hotărât Casa Județeană de Pensii Hunedoara. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând hotărârea ca nelegală, că înscrisurile din Livretul militar făcute la 20 mai 2003 nu sunt corecte. Recursul este nefondat. Conform prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002 și art. 6 din H.G. nr. 1114/2002 stabilirea drepturilor reglementate prin aceste acte normative se face la cerere pe baza înscrisurilor din livretul militar, din adeverințele eliberate de centrele militare județene sau de U.M.

02405 Pitești, sau confirmare din partea Arhivelor Militare sau Arhivelor Naționale. Din actele depuse de reclamantul recurent, rezultă că perioada de stagiu militar efectuat în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, așa cum prevede art. 1 din Legea nr. 306/2002 este numai 10 decembrie 1956 – 2 iulie 1957, așa cum corect a reținut și instanța de fond, criticile aduse inscrisurilor din actele ce le-a depus nefiind și dovedite. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de fond a dat o corectă interpretare a actelor normative incidente cauzei și a probelor administrate, soluția fiind legală, astfel că pe cale de consecință nefiind alte motive de casare, se va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de C.I. împotriva sentinței civile nr. 255 din 2 iulie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2004.