ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1775/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 523 din 7 iulie 2003, Tribunalul Iași, în baza dispozițiilor art. 103 C. pen., a aplicat măsura educativă a „libertății supravegheate” inculpatului minor B.M. pe durata de un an pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 99 C. pen. S-a dispus încredințarea supravegherii minorului Serviciului de Reintegrare Socială și Supraveghere de pe lângă Tribunalul Iași, căruia i-a pus în vedere dispozițiile art. 103 alin. (2) C. pen. S-a atras atenția minorului asupra consecințelor comportării sale și asupra dispozițiilor art. 103 lit. b) C. pen.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., a fost confiscată de la inculpat suma de 350.000 lei, reprezentând suma obținută ca urmare a amanetării bunului sustras. S-a constatat că partea vătămată D.A. și-a recuperat integral prejudiciul. A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente B.A., la 2.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul B.M., în vârstă de 15 ani, elev în clasa a V-a, curs fără frecvență, în ziua de 21 septembrie 2002, în jurul orelor 14,00, se afla pe str. Tabacului din Iași, în apropierea blocului în care locuiește, de unde l-a observat pe numitul D.A., care avea la gât un lanț din aur.

Când partea vătămată a ajuns lângă inculpat, acesta i-a cerut să intre într-un bloc din zonă, sub pretextul de a lua legătura cu un cunoscut de-al său. Aceasta a refuzat, iar inculpatul a amenințat-o că îi va aplica lovituri cu cuțitul. Profitând de neatenția părții vătămate, inculpatul i-a smuls acesteia lanțul de la gât și a fugit printre blocuri spre stația de taxi din fața restaurantului Z. Apoi, inculpatul s-a urcat în autoturismul condus de numitul C.A. și s-a deplasat la Casa de Amanet M.M., unde inculpatul a amanetat lanțul sustras pe numele taximetristului. Acesta din urmă nu a cunoscut proveniența bunului amanetat. Prejudiciul cauzat prin săvârșirea acestei fapte este în valoare de 1.000.000 lei și a fost recuperat, prin restituire.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, criticând-o pentru greșita aplicare a măsurii prevăzute de art. 103 C. pen. Prin decizia penală nr. 12 din 13 ianuarie 2004, Curtea de Apel Iași a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, desființând în parte sentința penală nr. 523 din 7 iulie 2003 a Tribunalului Iași și rejudecând cauza, a fost înlăturată măsura educativă, prevăzută de art. 103 C. pen. În temeiul art. 104 C. pen., s-a aplicat inculpatului-minor B.M. măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, în condițiile prevăzute de art. 106 C. pen. S-a constatat că minorul a fost reținut 24 ore, la data de 14 septembrie 2002. În temeiul art. 490 C. proc.

pen., s-a dispus punerea de îndată în executare a măsurii educative a internării minorului într-un centru de reeducare și trimiterea unei copii de pe hotărâre Poliției Municipiului Iași. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B.M., solicitând admiterea lui, casarea deciziei atacate și menținerea hotărârii primei instanțe, prin care s-a dispus aplicarea măsurii educative a libertății supravegheate. Recursul declarat nu este fondat, pentru considerentele ce urmează: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, în raport cu materialul probator administrat în cauză, iar măsura educativă aplicată acestuia a fost corect apreciată.

Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de Institutul de Medicină Legală Iași, rezultă că inculpatul minor prezintă tulburări de conduită cu act antisocial și încălcarea normelor vârstei, pe fond de personalitate dizarmonică instabilă. Prin același act medical s-a consemnat că tatăl minorului, care l-a însoțit pe acesta la unitatea medicală, a declarat că fiul său fuge de la școală, are prieteni între tinerii infractori, este preocupat de distracții, minte frecvent fără să regrete. Pe de altă parte, din referatul de evaluare întocmit de serviciul de Reintegrare Socială și Supraveghere la capitolul „trecutul infracțional”, s-a consemnat că inculpatul a mai comis o infracțiune de tâlhărie la interval de aproximativ o lună de zile, iar minorul este cercetat și pentru această cauză.

De asemenea, din analiza factorilor ce pot influența conduita generală a inculpatului, a rezultat că acesta prezintă un risc crescut de a mai comite infracțiuni. Potrivit foii matricole eliberată de școala G.C. Iași, minorul a parcurs numai etapa învățământului primar cu rezultate slabe, înregistrând repetențe în anii școlari 1998/1999 și 1999/2000 și o conduită necorespunzătoare în unitatea școlară, fapt atestat de calificativele școlare și notele primite la purtare. Conform dispozițiilor art. 100 C. pen., față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă, ori se poate aplica o pedeapsă. Pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă, pentru îndreptarea minorului.

Ori, în cauză, față de pericolul social ridicat al infracțiunii comise, respectiv tâlhărie, a carențelor educaționale și pregătirii școlare insuficiente, coroborate cu dezinteresul acestuia și anturajul său, se constată că instanța de control judiciar a apreciat în mod corect că reeducarea minorului prin asigurarea posibilității de a dobândi învățătura necesară și pregătirea profesională potrivit cu aptitudinile sale, se poate realiza eficient numai prin internarea lui într-un centru de reeducare. Așa fiind, se constată că în cauză nu există motive pentru schimbarea măsurii educative dispusă față de inculpatul minor, urmând ca recursul său să fie respins, ca nefondat. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., urmează ca recursul declarat de inculpat să fie respins, ca nefondat. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat urmează să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M., împotriva deciziei penale nr. 12 din 13 ianuarie 2004 a Curții de Apel Iași. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie 2004.