ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2937/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 25 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 1719/2004, s-a luat în discuție, din oficiu, temeinicia arestării preventive a inculpatului C.V. S-a apreciat că, în conformitate cu dispozițiile art. 300 2 C. proc. pen., temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și, în raport cu faza procesuală în care se află cauza, se impune privarea de libertate în continuare a inculpatului, astfel că s-a dispus menținerea stării de arest a acestuia. Inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii sus-menționate, susținând că a fost lipsit de dreptul la apărare la judecarea cauzei, deși potrivit prevederilor legale, în situația sa asistența juridică este obligatorie.

Apărătorul inculpatului a invocat motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 6 C. proc. pen., precizând că instanța de apel a adoptat un procedeu care echivalează cu judecarea cauzei în lipsa apărătorului ales, a cărui prezență era obligatorie în condițiile în care avocatul ales a depus în prealabil o cerere inițială de amânare a cauzei. Curtea, verificând recursul declarat prin prisma motivului de casare invocat, cât și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 470/ F din 31 martie 2004 a Tribunalului București, pronunțată în dosarul nr. 5460/2003 a fost condamnat inculpatul C.V., pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

S-a reținut că, inculpatul în calitate de membru al Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei municipiului București a pretins și primit suma de 5.000 dolari S.U.A. de la denunțătorul S.B. în scopul îndeplinirii unui act ce intra în conținutul îndatoririlor sale de serviciu, respectiv, de a soluționa cu celeritate notificarea formulată de A.P., necesară soluționării cererii de cumpărare a unui spațiu comercial. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, apel ce face obiectul dosarului nr. 1719/2004, care are termen de judecată la 8 iunie 2004. Verificând motivul de casare invocat, prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 5 C. proc. pen., respectiv că judecata a avut loc în lipsa apărătorului, când prezența acestuia este obligatorie, este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 171 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător în cursul judecății, iar în conformitate cu dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol, asistența juridică este obligatorie când acesta este arestat. Conform dispozițiilor art. 172 alin. 7 C. proc. pen., în cursul judecății, apărătorul are dreptul să asiste pe inculpat și să exercite drepturile procesuale ale acestuia. Din cuprinsul încheierii menționate mai sus, rezultă că instanța a respectat prevederile legale sus-menționate, în sensul că s-a preocupat, de desemnarea, unui avocat din oficiu, asistența juridică fiind obligatorie în situația inculpatului arestat și de asemenea, pe parcursul judecății, avocatul din oficiu a exercitat toate drepturile procesuale ale inculpatului.

Susținerea apărătorului ales că, în mod greșit instanța nu a luat în considerare o cerere de amânare a judecății pe motivul că acesta era bolnav, este în contradicție cu măsurile luate de instanță pentru asigurarea drepturilor procesuale ale inculpatului. În consecință, Curtea consideră că motivul invocat nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 160 b C. proc. pen., în cursul judecății, instanța verifică periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. În conformitate cu dispozițiile art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau că există temeiuri noi care justifică această măsură, dispune menținerea acesteia.

Cum în cauză temeiul arestării îl constituie cel din dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen. și acesta nu a dispărut, iar în cursul judecății instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului, Curtea, urmează a constata, așa cum în mod corect a procedat și instanța de apel, că menținerea arestării preventive se impune în continuare, având în vedere și faptul că, în momentul de față nu au apărut ale împrejurări care să justifice revocarea acestei măsuri. În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge recursul ca fiind nefondat. Potrivit art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva încheierii din data de 25 mai 2004 pronunțată în dosarul nr. 1719/2004 al Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 mai 2004.