ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7144/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul C.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta, să dispună anularea hotărârii nr. 9802 din 22 iulie 2003, emisă de aceasta și obligarea pârâtei să-i recunoască statutul de persoană refugiată, pentru o perioadă de 1 an și 3 luni. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a făcut dovada că s-a refugiat din satul Căianu Mic, deoarece în anii 1940 – 1945, această localitate a fost ocupată de regimul hortyst instaurat în România, Casa Județeană de Pensii Cluj recunoscându-i calitatea de refugiat, prin hotărârea nr. 9802 din 6 mai 2003, pe care însă, ulterior a anulat-o, prin hotărârea contestată.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1385 din 19 noiembrie 2003, a respins acțiunea reclamantului, ca tardiv formulată, reținând că față de data comunicării hotărârii (25 august 2003), înregistrarea acțiunii, numai la data de 21 octombrie 2003, s-a făcut cu depășirea termenului legal. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, C.V. care a susținut că s-a adresat instanței, numai la data de 21 octombrie 2003, întrucât hotărârea Comisiei Județene de Pensii Cluj i-a fost comunicată la data de 6 octombrie 2003 (data poștei). A mai susținut și că din actele de la dosar rezultă că a făcut dovada că în perioada 1940 - 1944 a fost refugiat.

Recursul este întemeiat și urmează a fi admis, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: Potrivit art. 7 pct. 4 din Legea nr. 189/2000, „împotriva hotărârii Casei județene de pensii, se poate face contestație la curtea de apel ,în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii”. Cum, în cauză, intimata-pârâtă a invocat drept dovadă a comunicării către recurentul reclamant, Borderoul nr. 126 din 22 august 2003, pentru corespondență, care totaliza corespondența către mai multe destinații, fără a putea dovedi însă, și confirmarea de primire a acesteia, (neexistând o scrisoare recomandată în acest sens), în mod greșit Curtea de Apel Cluj a respins acțiunea reclamantului, ca tardiv formulată, aceasta fiind făcută în termen.

Pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile prevăzute de acest act normativ ,cei care au fost strămutați pentru motive etnice. Prin H.G. nr. 127/2002, dată în aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, s-a prevăzut că noțiunea de strămutat o include și pe aceea de refugiat. Cum din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că reclamantul s-a refugiat din comuna Căianu Mic, în perioada 1940 - 1945, această localitate fiind ocupată de regimul hortyst instaurat în România, în mod corect prin hotărârea nr. 9802 din 6 mai 2003, Casa Județeană de Pensii Cluj i-a admis cererea acestuia, stabilindu-i calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și pe cale de consecință, acordându-i drepturile corespunzătoare pe perioada 15 iunie 1943 - 15 septembrie 1944, începând cu data de 1 mai 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.V. împotriva sentinței civile nr. 1385 din 19 noiembrie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, admite acțiunea. Anulează hotărârea nr. 9802 din 22 iulie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și menține hotărârea nr. 9802 din 6 mai 2003, a aceleiași autorități. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2004.