ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7144/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul C.V. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând instanței ca în

contradictoriu cu pârâta, să dispună anularea hotărârii nr. 9802 din 22 iulie

2003, emisă de aceasta și obligarea pârâtei să-i recunoască statutul de persoană

refugiată, pentru o perioadă de 1 an și 3 luni.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că a făcut dovada că s-a refugiat din satul Căianu Mic, deoarece în anii

1940 – 1945, această localitate a fost ocupată de regimul hortyst instaurat în

România, Casa Județeană de Pensii Cluj recunoscându-i calitatea de refugiat,

prin hotărârea nr. 9802 din 6 mai 2003, pe care însă, ulterior a anulat-o, prin

hotărârea contestată. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, prin sentința civilă nr. 1385 din 19 noiembrie 2003, a respins

acțiunea reclamantului, ca tardiv formulată, reținând că față de data

comunicării hotărârii (25 august 2003), înregistrarea acțiunii, numai la data

de 21 octombrie 2003, s-a făcut cu depășirea termenului legal.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, C.V. care a susținut că

s-a adresat instanței, numai la data de 21 octombrie 2003, întrucât hotărârea

Comisiei Județene de Pensii Cluj i-a fost comunicată la data de 6 octombrie

2003 (data poștei). A mai susținut și că din actele de la dosar rezultă că a

făcut dovada că în perioada 1940 - 1944 a fost refugiat.

Recursul este întemeiat și urmează a

fi admis, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

Potrivit art. 7 pct. 4 din Legea nr.

189/2000, „împotriva hotărârii Casei județene de pensii, se poate face

contestație la curtea de apel ,în termen de 30 de zile de la data comunicării

hotărârii”.

Cum, în cauză, intimata-pârâtă a

invocat drept dovadă a comunicării către recurentul reclamant, Borderoul nr. 126

din 22 august 2003, pentru corespondență, care totaliza corespondența către mai

multe destinații, fără a putea dovedi însă, și confirmarea de primire a

acesteia, (neexistând o scrisoare recomandată în acest sens), în mod greșit

Curtea de Apel Cluj a respins acțiunea reclamantului, ca tardiv formulată,

aceasta fiind făcută în termen.

Pe de altă parte, în conformitate cu

dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile

prevăzute de acest act normativ ,cei care au fost strămutați pentru motive

etnice.

Prin H.G. nr. 127/2002, dată în

aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, s-a prevăzut că

noțiunea de strămutat o include și pe aceea de refugiat.

Cum din analiza actelor și

lucrărilor dosarului rezultă că reclamantul s-a refugiat din comuna Căianu Mic,

în perioada 1940 - 1945, această localitate fiind ocupată de regimul hortyst

instaurat în România, în mod corect prin hotărârea nr. 9802 din 6 mai 2003,

Casa Județeană de Pensii Cluj i-a admis cererea acestuia, stabilindu-i

calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și pe cale de consecință,

acordându-i drepturile corespunzătoare pe perioada 15 iunie 1943 - 15

septembrie 1944, începând cu data de 1 mai 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.V.

împotriva sentinței civile nr. 1385 din 19 noiembrie 2003 a Curții de Apel Cluj,

secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

admite acțiunea.

Anulează hotărârea nr. 9802 din 22

iulie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și menține hotărârea nr. 9802

din 6 mai 2003, a aceleiași autorități.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 septembrie 2004.