ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3566/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea

de Apel Suceava, la data de 12 ianuarie 2001, C.M.U. Suceava, în contradictoriu

cu intimații G.R. și G.A., a solicitat, în temeiul art. 322, 323 și 324 C.

proc. civ., ca urmare a deciziei nr. 6292, pronunțată, la 14 decembrie 2000, în

dosarul nr. E 510/2000 al Curții Supreme de Justiție, revizuirea deciziei nr. 81,

pronunțată de Curtea de Apel Suceava, la 26 ianuarie 1995, în dosarul nr. 1529/1994,

într-o cauză privind constatarea unui drept de proprietate.

În motivarea cererii sale,

revizuienta a susținut că, prin decizia 6292 din 14 decembrie 2000, Curtea

Supremă de Justiție a constatat nulitatea absolută a minutei nr. 1759 din 29

iulie 1992, înscris pe care s-a întemeiat decizia civilă a cărei revizuire s-a

cerut.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 393 pronunțată la

13 iunie 2002, a respins cererea de revizuire, apreciind că nu sunt îndeplinite

condițiile cerute de art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în sensul că, pe

de-o parte, hotărârea judecătorească invocată nu este un înscris nou, care să

fi existat la data pronunțării hotărârii atacate, iar pe de altă parte, această

hotărâre nu modifică vreo altă hotărâre judecătorească, pe care să se fi

întemeiat decizia nr. 81 din 26 ianuarie 1995, a cărei revizuire s-a cerut.

La solicitarea revizuientei C.M.U.,

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție,

considerând că decizia nr. 393/2002 a Curții de Apel Suceava a fost pronunțată

cu încălcarea esențială a art. 129 alin. (4) C. proc. civ. și a art. 322 C.

proc. civ., a fost greșit soluționată pe fond, fiind, totodată, vădit

netemeinică, a declarat recurs în anulare împotriva acesteia.

În expunerea situației de fapt, se

arată că, printr-o acțiune în justiție, G.R. și G.A. au solicitat instanței, în

contradictoriu cu C.M.U. Suceava și SC C. SA Suceava să se constate că au

dobândit dreptul de proprietate asupra unui spațiu comercial aflat în Suceava,

la parterul blocului, în baza unei convenții de vânzare-cumpărare din 29 iulie

1992.

Acțiunea reclamanților a fost admisă

prin sentința civilă nr. 4174 din 7 mai 1993 a Judecătoriei Suceava, sentința

menținută prin decizia nr. 788 din 29 aprilie 1996 a Tribunalului Suceava.

Ulterior, prin decizia nr. 81 din 26

ianuarie 1995, Curtea de Apel Suceava, a admis recursul pârâtei C.M.U. Suceava,

a casat parțial hotărârile criticate și a constatat că reclamanții sunt

proprietari asupra unei suprafețe de 98 mp din spațiul comercial, nu asupra a

110 mp, așa cum a pretins, având în vedere minuta nr. 1759, încheiată între

părți la data de 29 iulie 1992.

Prin decizia nr. 6292 din 14

decembrie 2000, Curtea Supremă de Justiție, a statuat irevocabil că această

minută este nulă absolut.

Se mai susține în recursul în

anulare, că instanța învestită cu judecarea cererii de revizuire, avea,

potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (4) C. proc. civ., obligația să manifeste

rol activ și să încadreze corect în drept motivul invocat de revizuienta în

cerere, observând că, în realitate, motivul de revizuire invocat se încadrează

în dispozițiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., nu art. 322 pct. 5 din același cod.

Recursul în anulare este fondat și

urmează să fie admis.

Într-adevăr, din examinarea actelor

dosarului, rezultă neîndoielnic faptul că cererea revizuientei se întemeiază pe

dispozițiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., text de lege potrivit căruia,

revizuirea unei hotărâri, rămase definitive în instanța de apel, se poate cere

și dacă „hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals, în cursul sau

în urma judecății”.

Așa fiind, în baza dispozițiilor art.

330

3

alin. (1) și art. 312 C. proc. civ., urmează ca decizia nr. 393

din 13 iunie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială,

urmează să fie casată, iar în baza art. 313 din același cod, cauza va fi

trimisă aceleiași instanțe spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul General de pe lângă Parchetul Curții Supreme de Justiție, împotriva

deciziei nr. 393 din 13 iunie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Suceava,

secția comercială, casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare,

aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 18 septembrie 2003.