AFFAIRE KUR c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

23.03.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de P1-1;Préjudice moral - constat de violation suffisant;Dommage matériel - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédures nationale et de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE KUR c. TURQUIE (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

TURCIA (solicitarea nr. 433899/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 23 martie 2006 DEFINIF 13/09/2006 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Kur c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič președintele Hedigan Türmen Biersan mei Tsatsa-Nikolovska Jaeger, Myjer, judecători și V. Berger, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 2 martie 2006, rend que que, adoptat la această dată procedural La originea cauzei se află o cerere (n 43389/96) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, dl Ismail Kur ( La 18 iunie 1998, în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind drepturile omului), reclamantul este reprezentat de dl Z. Sedef Özdoćan, avocată la Izmir. (1) din Protocolul nr. 1, din cauza întârzierii administrației de a plăti daune-interese. Cererea a fost transmisă Curții la 1 noiembrie 1998, data intrării în vigoare a Protocolului nr 11 la Convenție [art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11]. Cererea a fost atribuită celei de-a doua secțiuni a Curții (art. 1 din Regulamentul de procedură). În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei [art. 27 alineatul (1) din Convenție] a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din regulament. Printr-o decizie din 20 mai 2003, Curtea a declarat cererea parțial inadmisibilă și a decis să comunice restul guvernului. În temeiul articolului 29 alineatul (3), Curtea a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. În noiembrie 2004, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a treia secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ] atât reclamantului, cât și guvernului au prezentat observații scrise privind fondul cauzei [art. 1 din Regulamentul de procedură]. La 2 decembrie 1993, reclamantul, care se ocupa de meseria de șofer la Hotărârea Generală Administrație a orașului Tunceli, a fost arestat pentru acordarea de asistență unei organizații armate ilegale și a fost reținut până la 3 decembrie 1993, data la care tribunalul din Tunceli a decis să nu-l aresteze provizoriu pe reclamant. Procurorul Republicii a contestat această decizie. La 3 decembrie 1993, tribunalul corecțional din Tunceli a ordonat arestarea provizorie a reclamantului. Acesta a fost extins la 24 februarie 1994. 11. Procurorul Republicii lângă Curtea de Securitate a statului Tunceli l-a acuzat pe reclamant în temeiul articolului 169 din Codul Penal. În aprilie 1995, Curtea de Securitate a statului Tunceli l-a informat pe reclamant cu privire la această decizie la 8 iunie 1995. Reclamantul a intentat o acțiune în despăgubire în termenul de trei luni pentru daunele suferite ca urmare a arestării sale și a arestării sale provizorii și a solicitat 753 985 000 de lire turce pentru daune materiale și 2 500 000 000 de lire turce pentru daune morale 13. Printr-o hotărâre din 24 octombrie 1996, tribunalul d .Izmir, luând în considerare, de asemenea, o expertiză contabilă privind pierderea venitului reclamantului pentru perioada de detenție în cauză, a acordat acestuia 92 866 000 de lire turcești pentru prejudicii materiale și 150 000 000 de lire turcești pentru prejudicii morale. Ea a considerat că celelalte cereri ale reclamantului nu erau întemeiate și că celelalte pierderi nu erau dovedite. 14. La 18 noiembrie 1996, reclamantul s-a ocupat de casare pretinzând că hotărârea Tribunalului de Primă Instanță a respins o parte din cererile sale, fără a prezenta motivele acesteia. 15. La 3 iunie 1997, Curtea de Casație a confirmat hotărârea Tribunalului de Justiție. Suma acordată reclamantului era însoțită de dobânzi simple, cu o rată legală de 30% laan. 16. La 19 decembrie 1997, reclamantul a trimis dosarul la Hotărârea pentru execuții a lui Izmir. 17. La 7 iunie 1999, administrația a vărsat reclamantului o sumă totală de 523 800 000 de lire turcești. II. LEGĂTURA INTERNE PERTINENT 18. În conformitate cu Legea nr. 3095 din 4 decembrie 1984, rata dobânzii moratorii datorate pentru întârzierea decontării datoriilor de la ë ë ë ă a fost de 30 % la an la momentul faptelor. Această rată a fost mărită la 50% pentru anii 1998 și 1999. 19. În ceea ce privește datele economice, în 1996-1998, inflația în Turcia, măsurată de indicele prețurilor cu amănuntul, a fost de 82,8 % laan, în medie. Efectele inflației în Turcia sunt indicate pe indicii prețurilor cu amănuntul publicate de către Institutul de Statistică de Stat. Potrivit listei relevante, la mai mult de o inflație în iunie 1997 (data hotărârii Curții de Casație) a fost de În iunie 1999, indicii privind inflația au atins cifra de 80910,50 în funcție de VIOLAȚia ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL nr. 20. Reclamantul a reclamat întârzierea administrației de a plăti despăgubirile și rata dobânzii aplicate datoriilor statului. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 21. În lumina argumentelor părților, Curtea consideră că cererea ridică întrebări serioase de fapt și de drept, care necesită o examinare de fond. Prin urmare, aceasta nu poate fi declarată în mod vădit nefondată în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. În plus, Curtea constată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de nelegătură. Pe fond 22. Guvernul observă că suma acordată reclamantului de către instanța de judecată, ca daune-interese, era însoțită de dobânzi simple în vigoare la data faptelor. Într-adevăr, la 7 iunie 1999, administrația a plătit reclamantului o sumă suplimentară de 30% pentru perioada până la sfârșitul anului 1997) și de 50% (începând cu anul 1998, până la data plății). În consecință, reclamantul nu ar fi suferit nici un prejudiciu din cauza întârzierii administrației de a plăti în acest scop, din moment ce aceasta i-a fost plătită cu dobânzile simple moratorii în vigoare. 23. Reclamantul contestă această teză. 24. Curtea constată că instanțele naționale, prin decizia lor definitivă din 3 iunie 1997, au solicitat administrației să plătească o indemnizație pentru prejudicii materiale și morale suferite de reclamant din cauza detenției provizorii în cauză. Cu toate acestea, administrația nu a plătit în avans (mai mare decât dobânda de bază) ca, la 7 iunie 1999, să fie aproape doi ani mai târziu. 25. Curtea constată că, în cursul perioadei luate în considerare în speță, inflația în Turcia atingea 82,8 % laan (punctul 19 de mai sus). Or, în temeiul Legii nr. 3095, rata dobânzii moratorii aplicată creanțelor reclamantului s mai mică de 30 % până la 1 ianuarie 1998 și apoi, începând cu această dată, la 50 % laan. 26. În opinia Curții, un astfel de decalaj între valoarea creanței reclamantului la data hotărârii Curții de Casație și valoarea sa la momentul regulamentului său efectiv a făcut obiectul unui prejudiciu important reclamantului (a se vedea mutatis mutandis, Akkușc. Turcia, Hotărârea din 9 iulie 1997, Rec., 1997 IV). C a fost acest decalaj, care poate fi atribuit numai obligațiilor administrative, care determină Curtea să considere că reclamantul a trebuit să suporte o sarcină exorbitantă în speță. 27. În consecință, a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. II. PE LEGĂTURA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 28. În conformitate cu art. 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat-o, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Daune 29. Reclamantul solicită 1 733 EUR (EUR) pentru prejudicii materiale și 6 577 EUR pentru daune morale. 30. Guvernul contestă aceste pretenții. 31. În lumina jurisprudenței Curții în materie ( Akkuș, menționat anterior) și care a efectuat propriile calcule în lumina datelor economice relevante de care dispune (punctul 19 de mai sus), Curtea acordă reclamantului, cu titlu de prejudiciu material, 1 260 EUR. 32. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că, în circumstanțele din speță, constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă. Comisioane și cheltuieli de judecată 33. Reclamantul solicită, de asemenea, 1 500 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și a celor efectuate în fața Curții. 34. Guvernul consideră că această sumă este excesivă. 35. Având în vedere elementele aflate în posesia sa și criteriile care decurg din jurisprudența sa, Curtea acordă în mod echitabil suma de 1 000 EUR drept cheltuieli și cheltuieli de judecată. Interese moratorii 36. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la dobândă a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. Prin aceste motive, Curtea, la L.UNANIMITATE, declară cererea admisibilă; A declarat că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. A declarat că constatarea încălcării oferă în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de reclamant A declarat că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data Regulamentului nr. 1 260 EUR (mii de două sute șaizeci de euro) pentru daune materiale; ii. 1 000 EUR (mii de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, iii. orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe sumele respective, începând cu data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate dintr-un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 23 martie 2006 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Boštjan M. Zupančič Moduler Președintele