CASE OF SIEBERT v. GERMANY

CAUZA DE SIEBERT/GERMANIA (Declarația nr. 5908/00) JUDGMENTUL (Resoluție franceză) STRASBOURG 23 martie 2006 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Siebert/Germania, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de Camera compusă din: B.M. Zupančič Președintele Hedigan Caflisch Bîrsan dna Gyulumyan, judecătorii Jaeger Myjer și dl Berger, grefierul secțiunii, care a deliberat în particular la 2 martie 2006, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la această dată: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 5908/00) împotriva Republicii Federale a Germaniei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național german, dl Reinhold Siebert („reclamantul”), la 20 iunie 2000. Reclamantul a fost reprezentat de dl G. Rixe, avocat practicant în Bielefeld. Guvernul german (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl K. Stoltenberg, Ministerialdirigent, și, ulterior, dna A. Wittling-Vogel, Ministerialdirigentin, al Ministerului Federal al Justiției. , în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata de două seturi de proceduri privind tutoriul și accesul la fiica sa. El a susținut, de asemenea, că a fost victim de o încălcare a articolului 13 din Convenție, deoarece nu a avut un remediu eficace în ceea ce privește dreptul său la o audiere într-un timp rezonabil, în timp ce procedura respectivă a fost în așteptată. La 9 iunie 2005, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat că cererea este admisibilă în ceea ce privește reclamațiile prevăzute la art. 6 cu privire la durata acestor două seturi de procedură, hotărând să suspende examinarea plângerii reclamantului în temeiul articolului 13 cu privire la lipsa unui remediu eficace. 6, 8 și 14 din Convenție au fost declarate inadmisibile la aceeași dată. La 8 decembrie 2005, Curtea a primit o declarație oficială, semnată de Guvern la 28 noiembrie 2005 și de reclamant la 1 decembrie 2005, acceptarea unei soluții prietenoase a cazului obținut cu ajutorul Registrului. FACTE Reclamantul s-a născut în 1954 și trăiește în Gütersloh, Germania. De asemenea, acționează în numele fiicei sale Anna Kemper. Reclamantul este căsătorit și trăiește cu soția sa și doi copii născuți în căsătorie. Fiica sa Anna, a cărei mamă, dna Kemper, a murit după ce a dat naștere la ea, s-a născut în afara căsătoriei la 29 decembrie 1993. Din cauza nașterii sale prematuri și a așa-numitului hidrocefalou ea a dezvoltat, Anna a avut nevoie de supraveghere medicală constantă. Ea a stat în spital până la 11 martie 1994 și a locuit de atunci cu dl P și soția sa, dna P., sora ei jumătate soră. Procedințe privind tutorea Pe 3 În ianuarie 1994, reclamantul a depus o propunere la Curtea de District Gütersloh de numire a acestuia ca tutore al Annai. La 9 martie 1994, un ofițer judiciar al Curții de District a acordat domnului și doamnei P. propunerea de numire a acestora ca tutori ai lui Anna și a respins propunerea respectivă a reclamantului. Curtea de district a constatat, în special, că reclamanta nu a fost în măsură să se asigure că fiica sa a primit îngrijirea intensivă și tratamentul medical necesar din cauza bolii sale. Decembrie 1994 Curtea Regională Bielefeld a respins recursul reclamantului împotriva hotărârii Curții de District, după ce au auzit părțile de două ori. La 26 februarie 1996, Curtea de Apel a respins apelul reclamantului în legătură cu cererea sa de numire ca tutor. În măsura în care numirea dnei și a dlui La 3 aprilie 1996, un ofițer judiciar al Curții de District Gütersloh a concediat dl P. în calitate de gardian, constatand că dna P. a avut grijă de copil în primul rând. Iunie 1996 Curtea Regională Bielefeld a respins recursul reclamantului împotriva hotărârii Curții de District. În mai 1997, Curtea de Apel Hamm a respins apelul reclamantului. 11. La 13 decembrie 2000, Curtea Constituțională Federală a refuzat să recunoască plângerile constituționale depuse la 21 martie 1996 și la 30 În iunie 1997, respectiv împotriva deciziilor menționate mai sus ale instanțelor de tutore într-o hotărâre comună, hotărârea a fost transmisă reclamantului la 27 decembrie 2000. Procedura privind accesul reclamantului la fiica sa 12. La 27 martie 1995, reclamantul a depus o propunere la Curtea de District Rheda Wiedenbrück, care va avea acces la fiica sa. Februarie 1996 Curtea de District a respins cererea reclamantului de a acorda acces la Anna prin intermediul unei injuncțiuni intermediare. La 28 mai 1997, Curtea de District, după a desfășura trei audieri, a respins cererea reclamantului de acces. În special, a constatat că datorită starea fragilă de sănătate și starea psihologică a Anna și a extremei inimități dintre reclamant și dna Pe 22 ianuarie 1998, Curtea Regională Bielefeld, fără a desfășura o audiere, a respins recursul reclamantului. 14. Pe 13 decembrie 2000, Curtea Constituțională Federală, fără a da motive suplimentare, a refuzat să recunoască plângerea constituțională a reclamantului depusă la 27 februarie 1998. La 8 decembrie 2005, Curtea a primit următoarea declarație de la reprezentantul reclamantului, semnată de Guvern la 28 noiembrie 2005 și de către reprezentantul reclamant la 1 decembrie 2005: „Republica Federală a Germaniei, reprezentată de agentul lor, Dr. Almut Wittling Vogel, Ministerialdireigentin, Ministerul Federal al Justiției, Mohrenstraße 37, 10117 Berlin, precum și reclamantul Reinhold Siebert, acționând în numele său și în numele fiicei sale, Anna Kemper, atât reprezentată de avocatul, dl Georg Rixe, Hauptstraße 60, 33647 Bielefeld, în cadrul procedurii privind cererea nr. 59008/00, declară în vederea unei soluții prietenoase, după cum urmează: Guvernul Republicii Federale a Germaniei se angajează să plătească reclamantului o sumă totală de 9 000 EUR ca compensare în ceea ce privește orice posibilă afirmații referitoare la prezenta cerere, ceea ce nu implică recunoașterea unei încălcări a Convenției pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Părțile sunt de acord că fiica reclamantului, Anna Kemper, nu are nicio reclamație în ceea ce privește suma de bani care urmează să fie plătită. Suma menționată mai sus este de a acoperi orice reclamație împotriva Republicii Federale a Germaniei, în special compensarea pentru daune, costuri și cheltuieli. Suma va fi plătită în termen de trei luni după ce Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, datorită soluției prietenoase în temeiul articolului 39 din Convenție, să elimine cazul din lista sa. Reclamantul, reprezentat de avocatul, dl Georg Rixe, 33647 Bielefeld, declară, de asemenea, în numele fiicei sale, Anna Kemper, că cele de mai sus Cererea de referință a fost soluționată în întregime. El este de acord cu Curtea care socotește cazul din lista sa. În plus, reclamantul, în numele său și în numele fiicei sale, Anna Kemper, renunțe la posibilitatea de a urmări orice alte cereri împotriva Republicii Federale a Germaniei în legătură cu faptele care au constituit baza acestei plângeri. Agentul guvernamental al Republicii Federale a Germaniei se angajează să informeze prompt Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu privire la acest acord.” 16. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). Se constată că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă) 17. În consecință, cazul ar trebui să fie exclus din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS decide să scoată cazul din listă. Efectuat în listă și notificat în scris la 23 martie 2006, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Vincent Berger Boštjan M. Zupančič Președintele grefierului

THIRD SECTION

CASE OF

SIEBERT v. GERMANY

(Application no. 59008/00)

JUDGMENT

(Friendly settlement)

STRASBOURG

23 March 2006

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Siebert v. Germany,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Chamber composed of:

Mr

B.M.

Zupančič

,

President

,

Mr

J.

Hedigan

,

Mr

L.

Caflisch

,

Mr

C.

Bîrsan

,

Mrs

A.

Gyulumyan

,

Mrs

R.

Jaeger

,

Mr

E.

Myjer,

judges

,

and Mr

V.

Berger

,

Section Registrar

,

Having deliberated in private on 2 March 2006,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no. 59008/00) against the Federal Republic of Germany lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a German national, Mr Reinhold Siebert (“the

applicant”), on 20 June 2000.

2.

The applicant was represented by Mr G.

Rixe, a lawyer practising in Bielefeld. The German Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr K.

Stoltenberg,

Ministerialdirigent

, and, subsequently, Mrs A.

Wittling-Vogel,

Ministerialdirigentin

, of the Federal Ministry of Justice.

3.

The applicant complained,

inter alia

, under Article 6 § 1 of the Convention about the length of two sets of proceedings concerning guardianship of and access to his daughter. He further submitted that he had been a victim of a violation of Article 13 of the Convention in that he had not had an effective remedy in respect of his right to a hearing within a reasonable time while the said proceedings had been pending.

4.

On 9 June 2005, after obtaining the parties’ observations, the Court declared the application admissible in so far as the complaints under Article

6 about the length of the said two sets of proceedings were concerned. It decided to adjourn the examination of the applicant’s complaint under Article

13 about the lack of an effective remedy. Further complaints of the applicant under Articles

6, 8 and 14 of the Convention were declared inadmissible on the same date.

5.

On 8

December 2005 the Court received a formal declaration, signed by the Government on 28

November 2005 and by the applicant on 1

December 2005, accepting a friendly settlement of the case reached with the assistance of the Registry.

THE FACTS

6.

The applicant was born in 1954 and lives in Gütersloh, Germany. He

is also acting on behalf of his daughter Anna Kemper.

7.

The applicant is married and lives with his wife and two children born in wedlock. His daughter Anna, whose mother, Ms

Kemper, died after having given birth to her, was born out of wedlock on 29

December

March 1994 and has since then been living with Mr

P. and his wife Mrs

P., her mother’s half-sister.

1.

Proceedings regarding guardianship

8.

On 3

January 1994 the applicant lodged a motion with the Gütersloh District Court to appoint him as Anna’s guardian. On 9

March 1994 a judicial officer of the District Court granted Mr and Mrs

P.’s motion to appoint them as Anna’s guardians and dismissed the applicant’s respective motion. The District Court found in particular that the applicant was not in a position to ensure that his daughter received the intensive care and medical treatment she needed on account of her illness.

9.

On 28

December 1994 the Bielefeld Regional Court dismissed the applicant’s appeal against the District Court’s decision after having heard the parties twice. On 26

February 1996 the Hamm Court of Appeal dismissed the applicant’s further appeal regarding his request for appointment as guardian. Insofar as the appointment of both Mrs and Mr

P. as guardians was concerned, the Court of Appeal remitted the case to the District Court as, pursuant to the applicable provisions of the Civil Code, only one person should have been appointed.

10.

On 3

April 1996 a judicial officer of the Gütersloh District Court discharged Mr

P. as Anna’s guardian, finding that Mrs

P. was taking care of the child in the first place. On 3

June 1996 the Bielefeld Regional Court dismissed the applicant’s appeal against the District Court’s decision. On

20

May 1997 the Hamm Court of Appeal dismissed the applicant’s further appeal.

11.

On 13

December 2000 the Federal Constitutional Court refused to admit the applicant’s constitutional complaints lodged on 21

March 1996 and on 30

June 1997 respectively against the above-mentioned decisions of the guardianship courts in a joint decision. The decision was sent to the applicant on 27

December 2000.

2.

Proceedings concerning the applicant’s access to his daughter

12.

On 27

March 1995 the applicant lodged a motion with the Rheda

‑

Wiedenbrück District Court to be granted access to his daughter. On 23

February 1996 the District Court dismissed the applicant’s request to be granted access to Anna by way of an interim injunction. On 28

May 1997 the District Court, after having held three hearings, dismissed the applicant’s request for access. It notably found that due to Anna’s fragile state of health and psychological condition and the extreme enmity between the applicant and Mrs

P. access would have a detrimental effect on Anna’s well-being.

13.

On 22

January 1998 the Bielefeld Regional Court, without holding a hearing, dismissed the applicant’s appeal.

14.

On 13

December 2000 the Federal Constitutional Court, without giving further reasons, refused to admit the applicant’s constitutional complaint lodged on 27

February 1998. The decision was served on the applicant on 28

December 2000.

THE LAW

15.

On 8

December 2005 the Court received the following declaration from the applicant’s representative, signed by the Government on 28

November 2005 and by the applicant’s representative on 1

December

2005:

“The Federal Republic of Germany, represented by their Agent, Dr

Almut

Wittling

‑

Vogel,

Ministerialdirigentin

, Federal Ministry of Justice, Mohrenstraße

37, 10117

Berlin, as well as the applicant Reinhold Siebert, acting on his own behalf and on behalf of his daughter Anna Kemper, both represented by legal counsel, Mr

Georg Rixe, Hauptstraße

60, 33647

Bielefeld, in the proceedings concerning application no.

59008/00, declare with a view to a friendly settlement as follows:

The Government of the Federal Republic of Germany undertake to pay the applicant a total sum of EUR

9,000 as compensation in respect of any possible claims relating to the present application. This does not imply an acknowledgement of a violation of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms. The parties are agreed that the applicant’s daughter, Anna Kemper, has no claim with respect to the sum of money to be paid. The above-mentioned sum is to cover any claims against the Federal Republic of Germany, in particular compensation for damages, costs and expenses. The amount will be payable within three months after the European Court of Human Rights has decided, due to the friendly settlement pursuant to Article

39 of the Convention, to strike the case out of its list.

The applicant, represented by legal counsel, Mr

Georg Rixe, 33647 Bielefeld, declares – also on behalf of his daughter Anna Kemper – that the above

‑

referenced application has been settled in its entirety. He agrees to the Court striking the case out of its list. In addition, the applicant, on his own behalf and on behalf of his daughter Anna Kemper, waives the possibility of pursuing any further claims against the Federal Republic of Germany in connection with the facts of the case which formed the basis of this complaint.

The Government Agent of the Federal Republic of Germany undertakes to promptly notify the European Court of Human Rights of this agreement.”

16.

The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).

17.

Accordingly, the case should be struck out of the list.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

Decides

to strike the case out of the list.

Done in English, and notified in writing on 23 March 2006, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Vincent

Berger

Boštjan M.

Zupančič

Registrar

President