CtEDO 14.12.2006 Auto

CASE OF BECKER v. GERMANY

RESPONDENT
DEU
HOTĂRÂRE
14.12.2006
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF BECKER v. GERMANY (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

CAUZA DE CUZIE DE BECKER c. GERMANIA (Declarația nr. 8722/02) JUDGMENTUL (Resoluție franceză) STRASBOURG 14 decembrie 2006 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Becker c. Germania, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: Președintele Lorenzen Doamna Botoucharova Jungwiert Maruste Borrego Borrego Dna Jaeger Villiger, judecători și grefierul secțiunii Westerdiek, deliberat în privat la 20 noiembrie 2006, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 8722/02) împotriva Republicii Federale a Germaniei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național german, dna Elke Becker („reclamantul”), la 19 februarie 2002. Reclamantul a fost reprezentat de dl L. Ose, avocat care practică în Ludwigshafen. Guvernul german (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna A. Wittling-Vogel, Ministeralrätin, a Ministerului Federal al Justiției. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata unui set de proceduri civile pe care reclamantul le-a aderat ca parte privată. La 8 iulie 2004, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 24 august 2006, după schimbul de corespondență, grefierul a sugerat părților că ar trebui să încerce să ajungă la o soluție prietenoasă în sensul articolului 38 § 1 litera (b) din Convenție. La 19 și 16 octombrie 2006 reclamantul și, respectiv, guvernul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. Soțul reclamantului s-a născut în 1952 și trăiește în Frankenthal. La 28 mai 1991, soțul reclamantului a inaugurat o procedură cu Curtea de District Frankenthal, ședința în calitate de instanță competentă în materie de familie, în vederea obținerii divorțului soților. La 21 februarie 1992, Curtea de District Frankenthal a pronunțat divorțul soților. Acesta a ordonat fostului soț al reclamantului să plătească pensii fiului lor. Având în vedere un contract de căsătorie în care ambele părți au fost de acord să își administreze proprietățile separat și să renunțe la pensii în caz de divorț, a constatat că reclamantul nu are dreptul la nici o plată de pensii. Contrar acuzațiilor reclamantului, acesta a considerat că contractul de căsătorie este compatibil cu legislația germană, constatând că sarcina reclamantului la momentul în care a fost încheiat nu a pus-o într-un dezavantaj excesiv care ar face în mod automat contractul nul și nul. La 12 noiembrie 1992, Curtea de Apel palatinată, în urma apelului reclamantului, a modificat decizia Curții de District. I-a obligat fostul soț să-i plătească o pensie lunară de 300 DEM (aproximativ 153), constatand că acest lucru a fost necesar pentru a asigura educarea copilului lor și a altui copil al reclamantului dintr-o căsătorie anterioră, care este cu un handicap grav. Curtea de Apel a crescut, de asemenea, pensia lunară care va fi plătită fiului soților. Referindu-se la raționamentul din decizia Curții de District, a constatat, de asemenea, că contractul de căsătorie este compatibil cu legislația germană. 10. La 2 decembrie 1992, reclamantul a depus o plângere constituțională la Curtea Constituțională Federală. 11. La 29 martie 2001, Curtea Constituțională Federală a constatat că decizia Curții de Apel a încălcat drepturile reclamantului în temeiul legii de bază germane. Acesta a constatat că, la determinarea valabilității contractului de căsătorie, Curtea de Apel nu a avut în vedere faptul că sarcina reclamantului, în plus față de tulpinile de îngrijire a unui copil handicapat, a pus-o într-un dezavantaj evident față de fostul soț în momentul încheierii contractului de căsătorie. La 8 noiembrie 2001, procedurile în fața Curții de Apel au fost întrerupte în urma implicarii fostului soț al reclamantului, în contextul unei soluții judiciare, pentru a plăti pensii lunare reclamantului, precum și o sumă forfetară în ceea ce privește trecutul. HOTĂRÂREA 13. La 16 octombrie 2006, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, dna Almut Wittling-Vogel, Agent al Guvernului, declar că guvernul Germaniei propune să plătească ex gratie 9,500 de euro doamnei Elke Becker în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii de către Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în perioada implicită plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. La 19 octombrie 2006, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „Eu, dl Ludwig Ose, avocat, observă că Guvernul Germaniei sunt dispuși să plătească ex Gratia suma de 9,500 euro pentru doamna Elke Becker, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii de către Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Germaniei în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Declar că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins. În plus, mă asum să nu solicit ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 15. Curtea ia notă de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amendamentul Convenției și al articolului 62 § 3 din Regulamentul Curții. 16. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, CURTEA UNANIMOUST decide să scoată cazul din listă; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 14 decembrie 2006, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Claudia Westerdiek eer Lorenzen Grefier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă