ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6917/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 7 iulie 2003, la Curtea de Apel Alba Iulia, reclamantul C.G. a solicitat anularea hotărârii nr. 4069/4000 din 16 mai 2003, emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000, din cadrul Casei Județene de Pensii Hunedoara și obligarea acesteia să-i recunoască toată perioada în care a satisfăcut stagiul militar, în cadrul detașamentelor de muncă, respectiv perioada 26 aprilie 1952 – 25 mai 1954. În motivarea acțiunii, reclamantul arată că în perioada 26 aprilie 1952 – 27 decembrie 1953 a satisfăcut stagiul militar, la Detașamentul de muncă Grup Sarca Veche, iar în perioada 27 decembrie 1953 – 25 februarie 1954 a fost la Detașamentul de muncă Orăștie, așa cum rezultă din livretul militar, însă i s-a recunoscut numai o perioadă de o lună și 28 de zile.

Pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara a formulat întâmpinare, prin care a solicitat ca acțiunea să fie respinsă, deoarece formularea „Grup Sarca Veche” nu se regăsește în listele cu unitățile care au aparținut Direcției Generale a Serviciului Muncii. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 302 din 3 septembrie 2003, a admis acțiunea, în sensul că a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002, pentru perioada 26 aprilie 1952 – 25 decembrie 1954. Instanța reține că reclamantul a dovedit, cu livretul militar, că a efectuat stagiul militar la Grup Sarca Veche, în perioada 26 aprilie 1952 – 27 decembrie 1953 și la Detașamentul de muncă Orăștie, în perioada 27 decembrie 1953 – 25 februarie 1954, prin muncă, în construcții.

Pârâta a declarat recurs împotriva sentinței, criticând-o pentru nelegalitate. Susține că numai Detașamentul Orăștie a făcut parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii și din acest motiv, reclamantului i s-a recunoscut perioada în care a satisfăcut stagiul militar, în cadrul acestui detașament, pe când Grup Sarca Veche nu se regăsește pe listele cu detașamentele de muncă ale Direcției Generale a Serviciului Muncii și de aceea, perioada satisfacerii stagiului militar în cadrul grupului respectiv, nu poate fi încadrată în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002. Menționează și că instanța de fond a reținut greșit că reclamantul a fost lăsat la vatră la 25 decembrie 1954, când din livretul militar rezultă că data lăsării la vatră a fost 25 februarie 1954. Recursul va fi admis, în sensul și pentru considerentele care se vor arăta în continuare.

Prin hotărârea nr. 4069/4000 din 16 mai 2003 s-a admis cererea intimatului-reclamant, numai în ce privește perioada 27 decembrie 1953 – 25 februarie 1954, când acesta a satisfăcut stagiul militar la Detașamentul de muncă Orăștie, inclus în lista cu unitățile de muncă ce au făcut parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii. Conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, „Beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961”. Dovada acestei împrejurări se face, conform dispozițiilor art. 6 alin. (3) din aceeași lege, „pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau de U.M.

02405 Pitești”. Intimatul a făcut dovada, cu livretul militar, că în perioada 26 aprilie 1952 – 27 decembrie 1953 a efectuat stagiul militar la Grupul Sarca Veche, la construcții, deci la un detașament de muncă. Ca atare, corect a reținut instanța de fond că perioada în care a satisfăcut stagiul militar la Grupul Sarca Veche, se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002. Dar, dintr-o eroare evidentă, în dispozitivul sentinței, ca, de altfel și în minuta redactată la data pronunțării hotărârii, s-a specificat că perioada efectuării stagiului militar la Detașamentul de muncă Orăștie, este 27 decembrie 1953 – 25 decembrie 1954, când în realitate această perioadă este 27 decembrie 1953 – 25 februarie 1954, așa cum rezultă din cuprinsul livretului militar al intimatului.

De aceea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va fi admis recursul, în sensul că sentința se va casa în parte și anume, că i se va recunoaște reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002, numai pentru perioada 26 aprilie 1952 – 25 februarie 1954, urmând a se menține celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 302 din 3 septembrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ. Casează în parte, sentința atacată, în sensul că se recunoaște reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002, pentru perioada 26 aprilie 1952 – 25 februarie 1954. Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2004.