ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3707/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 40 din 12 februarie 2003, Tribunalul Sibiu a respins cererea de revocare a beneficiului suspendării sub supraveghere acordat inculpatului G.A.F. pentru pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 35 din 6 martie 2002 a Tribunalului Sibiu. S-a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 756/2002, la Tribunalul Sibiu, s-a solicitat de Biroul executări penale, Serviciul Reintegrare Socială și Supraveghere de pe lângă Tribunalul Sibiu, revocarea beneficiului supravegherii acordat inculpatului condamnat G.A. și executarea pedepsei, în penitenciar. Prin sentința penală nr. 35 din 6 martie 2002, Tribunalul Sibiu a condamnat pe inculpatul G.A.

la 3 ani închisoare, cu suspendarea pedepsei pe o perioadă de 7 ani, termen de încercare, hotărâre definitivă la data de 16 aprilie 2002, prin neapelare. Penitenciarul Aiud, la data de 13 februarie 2002 a făcut cunoscută punerea în libertate a inculpatului, la data de 7 martie 2002. Supravegherea condamnatului a fost încredințată S.R.S.S. Sibiu, condamnatul, însă, nu a respectat condițiile impuse, prin sentință, în ceea ce privește prezentarea sa la verificări. La dosar s-a depus adeverința nr. 1 din 6 februarie 2002 emisă de SC I. SRL Bungardului 31 Sibiu, din care rezultă că pe perioada 1 septembrie – 1 decembrie, condamnatul s-a aflat la Punctul de lucru al societății, în perspectiva angajării sale, în meseria de brutar.

Fiind cunoscute antecedentele condamnatului, acesta a fost supus unei perioade lungi de probă, în care a dat dovadă de un comportament civilizat și interes față de meserie, motiv pentru care așteaptă să fie angajat definitiv.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței penale atacate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie admisă sesizarea Biroului Executări Penale de pe lângă Tribunalul Sibiu și să se dispună revocarea beneficiului suspendării condiționate sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 35 din 6 martie 2002 a Tribunalului Sibiu: întrucât acesta nu a respectat frecvența întrevederilor stabilite în planul de supraveghere, respectiv de două ori pe lună; începând cu data de 9 august 2002 nu a mai contactat Serviciul de Reintegrare Socială și Supraveghere de pe lângă Tribunalul Sibiu; nu a anunțat, în prealabil, schimbarea domiciliului; în luna iunie 2002 a plecat la lucru în Ungaria, fără să anunțe în prealabil S.R.S.S.; în prezent nu se cunoaște adresa unde locuiește, aceasta schimbându-se, în funcție de locul de muncă și nu a anunțat, în prealabil, găsirea unui loc de muncă, aducând și acte justificative în acest sens.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 214/ A din 19 iunie 2003, a admis apelul parchetului, a desființat sentința atacată și, în baza art. 86 4 C. pen., a dispus revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului G.A. prin sentința penală nr. 35 din 6 martie 2002 a Tribunalului Sibiu, în dosar nr. 756/2002. S-a făcut aplicarea art. 57 C. pen. S-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare la fond și la apel s-a dispus a rămâne în sarcina statului. Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul G.A., solicitând menținerea măsurii suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Recursul este nefondat. Potrivit art. 86 4 combinat cu art. 86 5 C. pen., măsurile de supraveghere au caracter imperativ, iar în cazul în care condamnatul nu le respectă, instanța poate să revoce suspendarea executării pedepsei, dispunând executarea ei, în întregime sau să prelungească termenul de încercare cu cel mult 3 ani. În cauză, din actele dosarului rezultă că, inculpatul a încălcat măsurile stabilite de instanță în temeiul art. 86 3 C. pen., în sarcina sa. În aceste condiții, decizia instanței de apel este legală și temeinică, astfel că recursul condamnatului va fi respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare, inclusiv, a onorariului pentru apărătorul din oficiu, care va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul G.A.F. împotriva deciziei penale nr. 214/ A din 19 iunie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 11 septembrie 2003.