ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 637/2003

R  O  M  A  N  I  A

S-a luat în examinare

recursul declarat de condamnatul G.N.I. împotriva deciziei nr.497 din 11

noiembrie 2002 a Curții de Apel Ploieșit.

Procedura

de citare a fost legal îndeplinită.

Apărătorul

lasă la aprecierea instanței admiterea recursului.

Procurorul

a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Condamnatul a cerut întreruperea executării pedepsei.

C

U  R  T  E  A,

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

sentința penală nr.402 din 1 octombrie 2002 a Tribunalul Prahova , a

fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei

formulată de condamnatul G.N.I., aflat în executarea pedepsei de 10 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr.267 din 17

decembrie 1997, a Tribunalului Prahova.

Condamnatul

a fost obligat la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că nu sunt

îndeplinite  condițiile prevăzute de art.455 raportat la art.453

lit.c Cod procedură penală, pentru a se dispune întreruperea pedepsei

de 10 ani închisoare, la care inculpatul  a fost condamnat prin sentința

penală nr.267 din

17

decembrie 1977 deoarece familia acestuia nu se află într-o situație

deosebită, care să impună luarea acestei măsuri.

Din

ancheta socială efectuată de Serviciul de Autoritate Tutelară

din cadrul Primăriei Municipiului Ploiești rezultă că

tatăl condamnatului este învârstă de 52 de ani și nu este

încadrat în muncă, dar mama în vârstă de 60 de ani este

pensionară pentru incapacitate de muncă fiind surdo-mută,

încadrată în gradul II de invaliditate. Familia locuiește în

Ploiești, str.Poștei

nr.27

A, într-un imobil proprietate de stat, compus din 3 camere și

dependințe și dotat cu toate utilitățile strict necesare.

În imobil, mai locuiește și bunica paternă, în vârstă de 76

ani, care este pensionară.

Deoarece

situația materială din familie nu este deosebit de gravă,

motivează prima instanță, în cauză nu se impune

întreruperea executării pedepsei, la care a fost condamnat G.N.I.

Apelul

declarat de condamnat împotriva acestei sentințe, a fost respins, de

către Curtea de Apel Ploiești, Secția Penală, ca nefondat,

prin decizia penală nr.497 din 11 noiembrie 2002.

Impotriva

acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs condamnatul,

susținând că, cererea de întrerupere a executării pedepsei ar fi

trebuit admisă, familia sa aflându-se într-o situație deosebită,

părinții având nevoie de sprijinul său.

Recursul

este nefondat.

Conform

art.455 raportat la art.453 lit.c Cod  procedură penală, executarea

pedepsei închisorii poate fi întreruptă când, din cauza unor

împrejurări speciale, aceasta ar avea consecințe grave pentru

condamnat, familie, sau unitatea la care lucrează.

Ancheta

socială efectuată la domiciliul inculpatului nu confirmă

însă că familia acestuia s-ar afla într-o astfel de situație.

Astfel, familia inculpatului locuiește în Ploiești, str.Poștei

nr.27 A, într-un imobil compus din 3 camere și dependințe, dotat cu toate

utilitățile necesare.

Este

adevărat că tatăl condamnatului, în vârstă de 52 ani,

deși este apt de muncă, nu realizează venituri, dar mama sa

și bunica paternă, fiind pensionate, au un venit total, lunar, de

1.300.000 lei.

Rezultă,

astfel, că în cauză, nu se constată împrejurări   speciale

care să impună întreruperea executării pedepsei, întrucât, în

mod corect, instanțele au apreciat că nu se impune admiterea cererii

de întrerupere.

În

consecință, Curtea, apreciază că recursul de față

va trebui privit  ca nefondat și respins, ca atare, în temeiul art.385

15

alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, menținând, astfel,

hotărârea atacată.

Văzând

și reglemntarea plății cheltuielilor judiciare către stat,

inclusiv a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu, ce se va

acorda din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D

E C I D E:

Respinge, ca nefondat,

recursul declșarat de condamnatul G.N.I. împotriva deciziei penale nr.497

din 11 noiembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă

pe condamnat la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 7 februarie 2003.