ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 637/2003

R O M A N I A S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul G.N.I. împotriva deciziei nr.497 din 11 noiembrie 2002 a Curții de Apel Ploieșit. Procedura de citare a fost legal îndeplinită. Apărătorul lasă la aprecierea instanței admiterea recursului. Procurorul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Condamnatul a cerut întreruperea executării pedepsei. C U R T E A, Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr.402 din 1 octombrie 2002 a Tribunalul Prahova , a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul G.N.I., aflat în executarea pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.267 din 17 decembrie 1997, a Tribunalului Prahova.

Condamnatul a fost obligat la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.455 raportat la art.453 lit.c Cod procedură penală, pentru a se dispune întreruperea pedepsei de 10 ani închisoare, la care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.267 din 17 decembrie 1977 deoarece familia acestuia nu se află într-o situație deosebită, care să impună luarea acestei măsuri. Din ancheta socială efectuată de Serviciul de Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei Municipiului Ploiești rezultă că tatăl condamnatului este învârstă de 52 de ani și nu este încadrat în muncă, dar mama în vârstă de 60 de ani este pensionară pentru incapacitate de muncă fiind surdo-mută, încadrată în gradul II de invaliditate.

Familia locuiește în Ploiești, str.Poștei nr.27 A, într-un imobil proprietate de stat, compus din 3 camere și dependințe și dotat cu toate utilitățile strict necesare. În imobil, mai locuiește și bunica paternă, în vârstă de 76 ani, care este pensionară. Deoarece situația materială din familie nu este deosebit de gravă, motivează prima instanță, în cauză nu se impune întreruperea executării pedepsei, la care a fost condamnat G.N.I. Apelul declarat de condamnat împotriva acestei sentințe, a fost respins, de către Curtea de Apel Ploiești, Secția Penală, ca nefondat, prin decizia penală nr.497 din 11 noiembrie 2002. Impotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs condamnatul, susținând că, cererea de întrerupere a executării pedepsei ar fi trebuit admisă, familia sa aflându-se într-o situație deosebită, părinții având nevoie de sprijinul său.

Recursul este nefondat. Conform art.455 raportat la art.453 lit.c Cod procedură penală, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când, din cauza unor împrejurări speciale, aceasta ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie, sau unitatea la care lucrează. Ancheta socială efectuată la domiciliul inculpatului nu confirmă însă că familia acestuia s-ar afla într-o astfel de situație. Astfel, familia inculpatului locuiește în Ploiești, str.Poștei nr.27 A, într-un imobil compus din 3 camere și dependințe, dotat cu toate utilitățile necesare. Este adevărat că tatăl condamnatului, în vârstă de 52 ani, deși este apt de muncă, nu realizează venituri, dar mama sa și bunica paternă, fiind pensionate, au un venit total, lunar, de 1.300.000 lei.

Rezultă, astfel, că în cauză, nu se constată împrejurări speciale care să impună întreruperea executării pedepsei, întrucât, în mod corect, instanțele au apreciat că nu se impune admiterea cererii de întrerupere. În consecință, Curtea, apreciază că recursul de față va trebui privit ca nefondat și respins, ca atare, în temeiul art.385 15 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, menținând, astfel, hotărârea atacată. Văzând și reglemntarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu, ce se va acorda din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declșarat de condamnatul G.N.I. împotriva deciziei penale nr.497 din 11 noiembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești. Obligă pe condamnat la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 7 februarie 2003.