ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 965/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 965/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
recursului de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr. 644/F din 8 iulie 2003 pronunțată de Tribunalul București,
secția I penală, s-a respins contestația la executare, formulată de condamnatul
S.B. împotriva sentinței penale nr. 606 din 23 noiembrie 1999 a Tribunalului
București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 1337 din 14
martie 2001 a Curții Supreme de Justiție, ca inadmisibilă.
Condamnatul
a fost obligat la 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200.000
lei onorariul avocatului din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
Instanța
a reținut că petentul condamnat a formulat contestație la executarea pedepsei
de 9 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 606/1999 a Tribunalului
București, definitivă prin decizia penală nr.1337/2001 a Curții Supreme de
Justiție, susținând că această pedeapsă este prea mare, față de împrejurările
în care s-a consumat infracțiunea.
Împotriva
acestei sentințe a formulat apel condamnatul, pe care a criticat-o pentru
nelegalitate și netemeinice, solicitând reducerea pedepsei.
Prin
decizia penală nr. 526 din 15 septembrie 2003, Curtea de Apel București, secția
a II-a penală a respins ca nefondat apelul condamnatului, hotărâre ce a fost
recurată în termen legal, reiterându-se motivele formulate în cererea
introductivă.
Recursul
declarat este nefondat.
Potrivit
art. 461 C. proc. pen., cazurile privind contestația contra executării
hotărârii penale sunt limitativ prevăzute.
Cum
cererea formulată de condamnat vizează reținerea în favoarea sa a
circumstanțelor reale și personale, cu consecința reducerii pedepsei, care nu
se încadrează în nici unul din cele 4 cazuri prevăzute de textul mai sus citat,
urmează ca recursul declarat să fie respins ca nefondat în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform
art. 192 alin. (2) din același cod, condamnatul va fi obligat la plata
cheltuielilor judiciare către stat, care include și onorariul de apărător
desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.C. împotriva deciziei
penale nr.526 din 15 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă
pe recurent să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma
de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa
din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată,
în ședință publică, azi 18 februarie 2004.