ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 833/2004

Asupra

recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr.15 din 21 noiembrie 2003 Curtea de Apel Târgu Mureș

a respins ca nefondată  plângerea formulată de  petiționara  V.I.I. și continuată

de moștenitorul

V.I.Z.  împotriva rezoluțiilor  din 18.12.2000  și

7.03.2002 date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș.

S-a

reținut că petiționara s-a plâns procurorului  împotriva lui F.L. și P.E.

pentru comiterea infracțiunii de fals, uz de fals și înșelăciune  și a

notarului O.V. pentru complicitate la aceste infracțiuni.

Partea

vătămată a arătat că la 5.02.1996 s-a deplasat la cabinetul  notarului pentru a

garanta un împrumut contractat de fratele ei V.I.Z. de la P.E. în sumă de

5.000.000 lei . La notar a prezentat buletinul de identitate  și a semnat o

cerere de efectuare a actului.  Susține că  n-a acordat atenție vizitei la

notar. Mai susține că  în februarie 2000 partea vătămată s-a deplasat la notar

pentru a vedea dacă contractul de garanție mai e în vigoare. A primit o copie

de  pe actul semnat la 5.02.1996;  a constatat că e vorba de un contract de

vânzare-cumpărare prin care a vândut un imobil lui P.E.

Petenta

se plânge că acest contract de vânzare-cumpărare reprezintă un fals întrucât nu

a semnat pentru o vânzare  ci pentru o garanție. Plângerile  petentei au fost

respinse prin cele două rezoluții ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Târgu Mureș ca nefondate.

Împotriva

sentinței nr. 15/2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, care a respins ca nefondate

plângerile petentei împotriva rezoluțiilor  procurorului de neîncepere a

urmăririi penale a făcut recurs moștenitorul V.I.Z.

Recursul

nu este fondat.

În

cauză capacitatea  deplină de exercițiu  a petiționarei care s-a prezentat de

bună voie la notar cu celelalte părți n-a fost  contestată. Nici exprimarea

liberă a voinței sale nu a fost pusă în discuție. Din actele dosarului rezultă

chiar că la notar petenta  a formulat o cerere pentru redactarea actului ce

urma să se încheie în formă autentică pe care a semnat-o. S-au efectuat trei

expertize  grafoscopice care atestă că partea vătămată a semnat actele pe care

le contestă  inclusiv contractul de vânzare cumpărare. Așa fiind rezultă că  și

conținutul actelor reprezintă  voința petiționarei la data  încheierii actului

autentic care nu este fals.

Prin

urmare Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va

respinge recursul și-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat,  recursul declarat de petiționarul V.I.Z.  împotriva

sentinței penale nr. 15 din 21 noiembrie   2003 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Obligă

pe recurentul petiționar

la plata

sumei de 500.000

lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi  11 februarie  2004.