ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 833/2004

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.15 din 21 noiembrie 2003 Curtea de Apel Târgu Mureș a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționara V.I.I. și continuată de moștenitorul V.I.Z. împotriva rezoluțiilor din 18.12.2000 și 7.03.2002 date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș. S-a reținut că petiționara s-a plâns procurorului împotriva lui F.L. și P.E. pentru comiterea infracțiunii de fals, uz de fals și înșelăciune și a notarului O.V. pentru complicitate la aceste infracțiuni. Partea vătămată a arătat că la 5.02.1996 s-a deplasat la cabinetul notarului pentru a garanta un împrumut contractat de fratele ei V.I.Z.

de la P.E. în sumă de 5.000.000 lei . La notar a prezentat buletinul de identitate și a semnat o cerere de efectuare a actului. Susține că n-a acordat atenție vizitei la notar. Mai susține că în februarie 2000 partea vătămată s-a deplasat la notar pentru a vedea dacă contractul de garanție mai e în vigoare. A primit o copie de pe actul semnat la 5.02.1996; a constatat că e vorba de un contract de vânzare-cumpărare prin care a vândut un imobil lui P.E. Petenta se plânge că acest contract de vânzare-cumpărare reprezintă un fals întrucât nu a semnat pentru o vânzare ci pentru o garanție. Plângerile petentei au fost respinse prin cele două rezoluții ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș ca nefondate.

Împotriva sentinței nr. 15/2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, care a respins ca nefondate plângerile petentei împotriva rezoluțiilor procurorului de neîncepere a urmăririi penale a făcut recurs moștenitorul V.I.Z. Recursul nu este fondat. În cauză capacitatea deplină de exercițiu a petiționarei care s-a prezentat de bună voie la notar cu celelalte părți n-a fost contestată. Nici exprimarea liberă a voinței sale nu a fost pusă în discuție. Din actele dosarului rezultă chiar că la notar petenta a formulat o cerere pentru redactarea actului ce urma să se încheie în formă autentică pe care a semnat-o. S-au efectuat trei expertize grafoscopice care atestă că partea vătămată a semnat actele pe care le contestă inclusiv contractul de vânzare cumpărare.

Așa fiind rezultă că și conținutul actelor reprezintă voința petiționarei la data încheierii actului autentic care nu este fals. Prin urmare Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul și-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul V.I.Z. împotriva sentinței penale nr. 15 din 21 noiembrie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș. Obligă pe recurentul petiționar la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2004.