ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5637/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 624 din 26

iunie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, a fost condamnat

inculpatul P.C.C. în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit.

b) C. pen., la 7 ani și 6 luni închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din

pedeapsa aplicată arestarea preventivă de la 7 decembrie 2002, până la 26 iunie

2003.

Conform art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea unui briceag corp delict, iar potrivit art. 346 C. proc.

pen., s-a constatat acoperit prejudiciul cauzat SC M.I. SA București, prin

restituirea bunurilor sustrase.

Pentru a pronunța această soluție

instanța a reținut în fapt că, la data de 7 decembrie 2002 inculpatul P.C.C. a

sustras de la magazinul cu autoservire al SC M.I. SA București, mai multe

produse cosmetice respectiv 6 deodorante G.C.G., 5 rezerve aparat ras G. și

două flacoane apă de toaletă, pe care le-a ascuns sub haină.

La casa de marcaj a achitat

contravaloarea produselor aflate în coșul de cumpărături, iar când se îndrepta

spre ieșire a fost oprit de agenții de pază ai magazinului pentru a fi

controlat. Inculpatul s-a opus controlului, produsele furate au căzut pe jos și

pentru a-și asigura scăparea a scos din haine un briceag, cu care a încercat să-i

lovească pe agenții de pază R.C. și T.E. Ca urmare a intervenției acestor

persoane și a martorului Z.L., inculpatul a fost imobilizat și condus la

poliție.

Prejudiciul în sumă de 2.614.400 lei

a fost acoperit prin restituirea bunurilor sustrase.

Inculpatul a recunoscut furtul

produselor arătate, negând însă că ar fi folosit briceagul pentru asigurarea

scăpării.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 518 din 10 septembrie 2003 a respins

apelul declarat de inculpat, împotriva sentinței primei instanțe, considerând

nefondate criticile formulate, în sensul că ar fi folosit briceagul pentru

asigurarea scăpării și că pedeapsa aplicată ar fi prea severă.

Astfel, s-a reținut că inculpatul,

pentru a putea părăsi magazinul din care furase produse cosmetice a încercat să

aplice lovituri cu briceagul asupra agenților de pază R.C. și T.E., ceea ce

constituie acte de violență caracteristice tâlhăriei.

Referitor la pedeapsa aplicată s-a

apreciat că aceasta este conformă cu pericolul social al faptei și că nu există

motive de reducere a sancțiunii.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal inculpatul P.C.C., care, invocând dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susținut că pedeapsa aplicată este prea

severă și a solicitat reducerea ei.

Recursul declarat este neîntemeiat.

Din examinarea actelor dosarului se

constată că instanțele, reținând vinovăția inculpatului P.C.C. în săvârșirea în

ziua de 7 decembrie 2002 a infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. b) C. pen., i-au aplicat acestuia

pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, orientată, potrivit art. 72 din același

cod, înspre minimul prevăzut de lege.

Astfel, în mod justificat s-au avut

în vedere pericolul social grav al faptei, împrejurările comiterii ei, în loc

public și de către o persoană înarmată, întinderea prejudiciului cauzat

societății comerciale, dar și conduita general bună anterioară a inculpatului,

poziția sa procesuală și lipsa antecedentelor penale.

Se mai constată că această pedeapsă

este de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului.

Fiind respectate cerințele acestor dispoziții

legale, nu există temeiuri de reducere a pedepsei aplicate, astfel cum a

solicitat inculpatul recurent.

Întrucât critica din recurs este

neîntemeiată iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor

cazuri de casare din cele, prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul ca nefondat cu

obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 7 decembrie 2002, la 3 decembrie

2003 și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.C.C., împotriva deciziei penale nr. 518/ A din 10

septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 7 decembrie 2002, la 3

decembrie 2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

decembrie 2003.