ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 200/2004

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.35 din 3 februarie 2003, Tribunalul Giurgiu a condamnat pe

inculpata P.V. la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 pct. (2) lit. c) și pct. (2

1

) lit. a) C. pen.,

cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 74 și 76 C. pen.

S-a

făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen.

A fost

menținută starea de arest a inculpatei, deducându-se din pedeapsa aplicată

acesteia, durata arestării preventive de la 31 octombrie 2002 la zi.

S-a

luat act că partea vătămată Biolan Ion nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A fost

obligată inculpata să plătească statului suma de 1.700.000 lei cheltuieli

judiciare, din care 300.000 lei onorariul apărătorului din oficiu s-a avansat

din fondul Ministerului Justiției.

Pentru

a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de

fapt:

La data

de 25 octombrie 2002, inculpata P.V., trecând prin dreptul locuinței părții

vătămate B.I. și văzând că pe drumul de acces alăturat locuinței acestuia, se

aflau niște curci, a prins o curcă cu penaj de culoare albă, pe care a ascuns-o

sub haină, moment în care a observat-o pe partea vătămată.

Ca

urmare a faptului că partea vătămată se ținea după inculpată, solicitându-i

să-i restituie curca, inculpata, pentru a păstra bunul sustras,  i-a aplicat

părții vătămate o lovitură în cap, cu o piatră, urmare a acestei lovituri,

partea vătămată și-a pierdut cunoștința și a căzut la pământ, moment în care

și-a fracturat brațul stâng.

Leziunile

ce i-au fost cauzate necesitând pentru vindecare un număr de 40 zile de

îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr.710/C/II/20.10.2002

emis de S.M.L. Giurgiu.

În timp

ce partea vătămată se afla căzută la pământ, inculpata a aruncat curca și

împreună cu fiul său, a fugit de la fața locului.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat apel parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu și

inculpata P.V.

La

termenul de judecată din 28 august 2003 inculpata P.V.  și-a retras apelul.

În

motivarea apelului, procurorul a solicitat majorarea pedepsei aplicată inculpatei,

arătând că nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante, având în vedere

gravitatea faptelor comise și antecedentele inculpatei.

Prin

decizia penală nr.487/A din 28 august 2003 Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Giurgiu.

A fost

desființată în parte sentința apelată și rejudecând în fond, s-a dispus

majorarea pedepsei aplicate inculpatei P.V. de la 2 ani închisoare la 3 ani

închisoare.

Au fost

menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

A fost

dedusă prevenția de la data de 31 octombrie 2002 la zi și a fost prelungită

măsura arestării preventive, pe timp de 30 zile, de la 28 august 2003 la data

de 26 septembrie 2003 inclusiv.

S-a

luat act de retragerea apelului declarat de inculpata P.V. împotriva aceleiași

sentinței penale.

A fost

obligată inculpata la 200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

În

motivarea apelului, instanța de control judiciar a reținut că, față de gradul

ridicat de pericol social al faptei comise se impune majorarea pedepsei

aplicate inculpatei, prin menținerea aplicării circumstanțelor atenuante,

prevăzute de art. 74 și  76 C. pen.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București, criticând decizia atacată, sub aspectul menținerii aplicării

circumstanțelor atenuante, prevăzute de art.74 și 76 C. pen. s-a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate de prima instanță și

instanța de apel, înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 74 și 76 C. pen. și

majorarea pedepsei stabilite inculpatei.

Recursul

declarat nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată că instanțele au

reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatei, iar instanța de apel a

aplicat o pedeapsă just proporționalizată, ținând seama de criteriile generale

de individualizare a acesteia.

Potrivit

art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de

dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în

partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana

infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

Pe de

altă parte, conform art. 52 C. pen., pedeapsa nu este numai o măsură de

constrângere, ci și un mijloc de reeducare a condamnatului.

Raportând

cauzei aceste texte de lege, se reține, că la individualizarea pedepsei

aplicate inculpatei, instanța de apel a avut în vedere gradul ridicat de

pericol social al faptei, de împrejurarea că bunul sustras a fost restituit

părții vătămate dar și de datele ce caracterizează persoana inculpatei.

Astfel,

din declarația martorului C.N. rezultă că inculpata a avut o conduită bună

înainte de comiterea faptei, fiind cunoscută ca „o femeie muncitoare” a

recunoscut și regretat fapta comisă și este singurul întreținător al fiului său

minor.

Așa

fiind, se constată că în mod justificat prima instanță a reținut în favoarea

inculpatei circumstanțe atenuante, conform art. 74 și 76 C. pen. care au fost

menținute și de instanța de apel, astfel că nu există motive pentru înlăturarea

lor.

De

altfel, pedeapsa de 3 ani închisoare, stabilită de instanța de apel, se

încadrează în limitele prevăzute de textul de lege incriminator, sub aspectul

cuantumului său fiind suficientă pentru a asigura reeducarea inculpatei în

vederea reintegrării ei în comunitate și prevenția generală prevăzută de art.52

C. pen.

Cum din

examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din

cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi

luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. (1) lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, ca nefondat.

Se va

deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive de la 31

octombrie 2002 la 14 ianuarie 2004.

Onorariul

de avocat, în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatei, se

va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat,  recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București   împotriva deciziei penale nr.487/A din 28 august  2003 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpata P.V.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul  arestării preventive de la 31

octombrie 2002  la  14 ianuarie 2004.

Onorariul

de avocat, în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatei, se

va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 14 ianuarie 2004.