ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 151/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția a II-a

penală, prin sentința nr. 456 din 19 mai 2003 a condamnat pe inculpații:

infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000 și la 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de

consum de droguri, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Pedepsele au fost contopite și s-a

dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pe timp de 3 ani.

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și 3 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 17 din Legea nr.

143/2000 s-a confiscat de la inculpat cantitatea de 0,14 gr. heroină în amestec

cu cofeină.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și dedusă prevenția de la 31 iulie 2002 la zi.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarele:

În ziua de 30 iulie

2002, orele 20,00, ofițeri din cadrul D.G.P.M.B., secția 5 poliție, aflați în

misiune ordonată privind depistarea persoanelor consumatoare de substanțe

stupefiante, au observat doi tineri, identificați ulterior, martorii Ș.M. și

C.I. intrând în blocul nr. 36 din Aleea Livezilor sector 5.

După 15 minute polițiștii au pătruns

în apartamentul nr. 157, unde intraseră cei doi martori, moment în care

inculpata I.F. a luat de pe masă, un pachet din celofan pe care l-a aruncat pe

fereastră.

La percheziția domiciliară, s-a

găsit pe masă un pachet de țigări, în care se aflau 2 punguțe din celofan ce

conțineau heroină, 2 seringi hipodermice, o fiolă din sticlă spartă cu humă de

arsură și o pungă de plastic ce conținea folii din plastic de formă rotundă cu

diametru de 5 cm și o pudră de culoare maro.

Pe punga din celofan aruncată de

inculpată, pe fereastră, s-au depistat urme de heroină.

Inculpatul I.P. a declarat că este

consumator de heroină și a negat că este traficant de stupefiante.

Inculpata I.F. a declarat că a

confecționat foliile rotunde din celofan urmând să pună în ele „humă”, să le

vândă, iar cu banii obținuți să-i cumpere concubinului său I.P. heroină, negând

faptul că a aruncat punga din celofan pe fereastră.

Martora Ș.M., a declarat că este

consumatoare de heroină și că în ziua respectivă, însoțită de concubinul său

C.I., au mers în Aleea Livezilor cu intenția de a procura heroină de la P. și

F.

Intrați în locuința inculpaților au

constatat prezența a altor două persoane, un bărbat și o femeie, care au plecat

imediat, însă femeia a revenit cu un pachețel de celofan pe care i l-a dat

inculpatei.

Martora a mai

declarat că, I.C., a negociat cu inculpatul ca în schimbul câtorva doze de

heroină să-i dea un telefon mobil, timp în care inculpata tăia celofanul pentru

a porționa dozele, moment în care au pătruns în apartament polițiștii.

Confruntat cu martorul C.I.,

inculpatul a negat faptul că ar fi traficant de droguri, însă a arătat că a

fost de acord cu propunerea martorului că în schimbul telefonului mobil, să

consume împreună, dozele de heroină procurate.

Împotriva sentinței au declarat apel

inculpații.

Inculpatul a solicitat desființarea

sentinței și conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen., achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000, deoarece așa cum a recunoscut el este doar

consumator de droguri.

În subsidiar, a solicitat redozarea

pedepsei aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 pedeapsă prea severă în raport de circumstanțele în care a

fost comisă fapta și circumstanțele personale.

Inculpata a criticat sentința ca nelegală și a

solicitat să fie achitată, deoarece din probele administrate nu rezultă

vinovăția sa, în momentul descinderii organelor de poliție fiind în propria

locuință. În subsidiar, a cerut redozarea pedepsei având în vedere că nu are

antecedente penale.

Prin decizia nr. 425/ A din 29 iulie

2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins apelurile ca

nefondate.

Împotriva acestor hotărâri, a

declarat recurs, inculpatul care a cerut casarea lor și achitarea pentru

infracțiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, deoarece așa cum a susținut constant este doar consumator

de heroină.

Recursul este nefondat.

Verificând actele și lucrările de la

dosar, se constată că, atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut

corect situația de fapt, încadrând faptele în textele de lege corespunzătoare,

pentru care i-au aplicat inculpatului pedeapsa cu respectarea dispozițiilor

art. 72 C. pen.

În ce privește criticile formulate,

se constată că ele nu sunt întemeiate, instanța de apel arătând în mod judicios

care sunt considerentele pentru care nu au fost primite.

Fapta inculpatului de a negocia cu

martorul C.I., ca în schimbul unui telefon mobil să le dea acestuia și martorei

Ș.M. heroină, constituie infracțiunea de trafic de stupefiante prevăzută de

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În confruntarea dintre inculpat și

Ș.M., martora a arătat că în mai multe rânduri a cumpărat de la inculpat

heroină.

De altfel, așa cum corect au reținut

instanțele, prezența celor doi indivizi femeia și bărbatul în casa inculpaților

care au plecat imediat, însă femeia s-a reîntors și i-a dat inculpatei o pungă

din celofan, heroină și foliile de celofan găsite în casă, demonstrează că

aceștia, chiar dacă inculpatul era și consumator de droguri, se ocupau și de

vânzarea de heroină.

Pentru considerentele arătate, având

în vedere faptul că verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și a altor

motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că

recursul declarat în cauză este nefondat și a fi respins ca atare.

Conform art. 385

17

alin.

(4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă

durata arestării preventive de la 31 iulie 2002 la pronunțare.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul I.P. împotriva deciziei penale nr.

425 din 29 iulie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă durata arestării

preventive de la 31 iulie 2002 până la 13 ianuarie 2004.

Obligă recurentul la 1.500.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 ianuarie 2004.