ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 151/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința nr. 456 din 19 mai 2003 a condamnat pe inculpații: 1. I.P. la 10 ani închisoare, pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și la 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de consum de droguri, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Pedepsele au fost contopite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani.

2. I.F. la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat cantitatea de 0,14 gr. heroină în amestec cu cofeină. A fost menținută starea de arest a inculpatului și dedusă prevenția de la 31 iulie 2002 la zi. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: În ziua de 30 iulie 2002, orele 20,00, ofițeri din cadrul D.G.P.M.B., secția 5 poliție, aflați în misiune ordonată privind depistarea persoanelor consumatoare de substanțe stupefiante, au observat doi tineri, identificați ulterior, martorii Ș.M.

și C.I. intrând în blocul nr. 36 din Aleea Livezilor sector 5. După 15 minute polițiștii au pătruns în apartamentul nr. 157, unde intraseră cei doi martori, moment în care inculpata I.F. a luat de pe masă, un pachet din celofan pe care l-a aruncat pe fereastră. La percheziția domiciliară, s-a găsit pe masă un pachet de țigări, în care se aflau 2 punguțe din celofan ce conțineau heroină, 2 seringi hipodermice, o fiolă din sticlă spartă cu humă de arsură și o pungă de plastic ce conținea folii din plastic de formă rotundă cu diametru de 5 cm și o pudră de culoare maro. Pe punga din celofan aruncată de inculpată, pe fereastră, s-au depistat urme de heroină. Inculpatul I.P. a declarat că este consumator de heroină și a negat că este traficant de stupefiante.

Inculpata I.F. a declarat că a confecționat foliile rotunde din celofan urmând să pună în ele „humă”, să le vândă, iar cu banii obținuți să-i cumpere concubinului său I.P. heroină, negând faptul că a aruncat punga din celofan pe fereastră. Martora Ș.M., a declarat că este consumatoare de heroină și că în ziua respectivă, însoțită de concubinul său C.I., au mers în Aleea Livezilor cu intenția de a procura heroină de la P. și F. Intrați în locuința inculpaților au constatat prezența a altor două persoane, un bărbat și o femeie, care au plecat imediat, însă femeia a revenit cu un pachețel de celofan pe care i l-a dat inculpatei. Martora a mai declarat că, I.C., a negociat cu inculpatul ca în schimbul câtorva doze de heroină să-i dea un telefon mobil, timp în care inculpata tăia celofanul pentru a porționa dozele, moment în care au pătruns în apartament polițiștii.

Confruntat cu martorul C.I., inculpatul a negat faptul că ar fi traficant de droguri, însă a arătat că a fost de acord cu propunerea martorului că în schimbul telefonului mobil, să consume împreună, dozele de heroină procurate. Împotriva sentinței au declarat apel inculpații. Inculpatul a solicitat desființarea sentinței și conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, deoarece așa cum a recunoscut el este doar consumator de droguri. În subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 pedeapsă prea severă în raport de circumstanțele în care a fost comisă fapta și circumstanțele personale.

Inculpata a criticat sentința ca nelegală și a solicitat să fie achitată, deoarece din probele administrate nu rezultă vinovăția sa, în momentul descinderii organelor de poliție fiind în propria locuință. În subsidiar, a cerut redozarea pedepsei având în vedere că nu are antecedente penale. Prin decizia nr. 425/ A din 29 iulie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins apelurile ca nefondate. Împotriva acestor hotărâri, a declarat recurs, inculpatul care a cerut casarea lor și achitarea pentru infracțiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, deoarece așa cum a susținut constant este doar consumator de heroină. Recursul este nefondat.

Verificând actele și lucrările de la dosar, se constată că, atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut corect situația de fapt, încadrând faptele în textele de lege corespunzătoare, pentru care i-au aplicat inculpatului pedeapsa cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen. În ce privește criticile formulate, se constată că ele nu sunt întemeiate, instanța de apel arătând în mod judicios care sunt considerentele pentru care nu au fost primite. Fapta inculpatului de a negocia cu martorul C.I., ca în schimbul unui telefon mobil să le dea acestuia și martorei Ș.M. heroină, constituie infracțiunea de trafic de stupefiante prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. În confruntarea dintre inculpat și Ș.M., martora a arătat că în mai multe rânduri a cumpărat de la inculpat heroină.

De altfel, așa cum corect au reținut instanțele, prezența celor doi indivizi femeia și bărbatul în casa inculpaților care au plecat imediat, însă femeia s-a reîntors și i-a dat inculpatei o pungă din celofan, heroină și foliile de celofan găsite în casă, demonstrează că aceștia, chiar dacă inculpatul era și consumator de droguri, se ocupau și de vânzarea de heroină. Pentru considerentele arătate, având în vedere faptul că verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat în cauză este nefondat și a fi respins ca atare. Conform art. 385 17 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc.

pen., se va deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 31 iulie 2002 la pronunțare. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.P. împotriva deciziei penale nr. 425 din 29 iulie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 31 iulie 2002 până la 13 ianuarie 2004. Obligă recurentul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2004.